In casa bunicilor

Dimineaţa se dizolvã în ploaie
şi „afarã” parcã e acuarela
pe care un copil a vãrsat apã.
Miros de praf calduţ şi umed
în odaia unde doarme o pisicã
ce n-are cap şi n-are coada.
ţi-ai tras fotoliul langã geam
sã vezi şi sã auzi mai bine,
alaltãieri şi ieri acolo a rãmas,
mâine, poimâine acolo va rãmâne.
O poza-n alb şi negru inrãmata,
O carte-nchisã, o lampã prafuitã,
Un şal cu flori şi o scrumierã,
şi-un ceas oprit… oricum nu mai mergea
în vremea când voi mai eraţi
şi tu bunic, şi tu bunicã.