DOMNUL Ilie

Standard

Zilele trecute, merg si eu, ca o mare doamna,  la service, sa-mi schimb uleiul la masina. Mecanicul de la service-ul unde merg de obicei era ocupat pana la infinit, asa ca mi-a recomandat un alt service din apropiere. Primesc  un colt rupt dintr-un ziar, manjit cu ulei de motor si alte fluide , cu un numar de telefon si precizarea, notata: DOMNUL (da, cu litere de tipar) Ilie. Mi se precizeaza, de 3 ori (probably I don’t look so smart) ca este nr. D-LUI Ilie, si ca pot sa il sun.  Modulatiile vocii, diferenta sesizabila intre pronuntia cuvantului DOMNUL si a cuvantului Ilie, plecaciunea (intuita/imaginata) in momentul rostirii numelui LUI…au pictat o aura de eroism, sfintenie si intangibilitate D-lui Ilie.

Sun. Emotionata.

Raspunde: DL Ilie la telefon!

Eu (voce tremurata, spranceana semiridicata): buna ziua, puteti sa imi schimbati si mie uleiul la masina?

El: DL Ilie va asteapta peste o ora.

Eu (recunoscatoare si semiintrigata de exprimare): multumesc!

(Sentimentele contradictorii, nu au incetat pe tot parcursul serii.)

Ma plimb timp de o ora cu masina, prin zona, localizez service-ul, incerc sa-l reperez pe DL Ilie prin gard si printre camioanele din curte. Nu reusesc. 20 de minute. Mai dau o tura de strada. Sentimentele in permanenta schimbare. Emotie, nerabdare, ganduri: cine se crede asta?? Ce, mi-e frica mie de el?? Si eu, sunt o mare doamna!!! 10 minute. O fi ceva banc? Hmmm, care mi-o fi copt-o? Stiu cel putin 10 persoane ca si unde trebuia sa merg. Aaaa, precis un banc….las’ ca le arat eu. 10 minute. O fi banc? Daca nu era mecanicul, ci patronul service-ului? Poate el ma directioneaza catre mecanic. ………. Oricum….cum dracu’ sa te prezinti la telefon DL Ilie?? E dus, ce are?? Precis e banc. 10 de minute. Incalc vreo 15 reguli de circulatie si aproape calc o pisica. E timpul sa ma opresc. Parchez. Dau radio-ul mai tare, bat ritmul pe volan. 5 minute. Eu intru! Oare sa ma duc? Parca nu mai am chef sa-i futizez inapoi, nu’s in verva deloc azi. Daca nu e banc, ce ii zic? Eh! Ma duc! Ce-o fi o fi!

Intru in curtea service-ului, slalom printre camioane. Parchez. Vad miscare la unul dintre canale. Sa fie el? Chiar EL? DL Ilie??? Nu vad aura, nu vad calul alb, nu stiu, o fi chiar el??

Eu (vocea vesel/amabila de cand lucram in PR): Buna ziua! (tonul insinueaza: stiu ca sunteti bucuros sa ma vedeti, sunt fericita sa va fac favoarea de a fi aici) Dl Ilie? (nimic nu m-ar face mai fericita decat sa stiu ca sunteti dumneavoastra)

Din canal iese un baiat la vreo 28 de ani, in salopeta manjita, sapca cu Mercedes, (mecanic ca toti mecanicii – ooooh, nu!!! strigara toti in cor) si imi raspunde: EL!

Imi intinde o mana murdara de acelasi ulei de motor si alte fluide specifice, cu incheietura (ca sa nu ma murdaresc). Ii strang incheietura, putin  mai tare decat ar trebui, gandind: da, clar e banc! Ingustez privirea, pregatita pentru orice.

El, aratand spre masina mea: Asta e?

Eu: da.

El: e mica, mai bine o baga DL Ilie pe canal, sa nu patim ceva.

Ii intind cheile, fara sa comentez. Ma uit in jur……. precis e Miha, numai ea putea coace asa ceva…Sau Dani….da, el imi era dator pentru farsa de vara trecuta! Dani, e!

DOMNUL Ilie, isi vede de treaba, vorbind incontinuu, fara oprire. Nu exagerez. Cele 15, maxim 20 de minute cat a durat toata operatiunea, nu a tacut nici o secunda, nici macar in timp ce ii raspundeam la intrebari! Vorbeam peste el, peste urmatoarea lui intrebare, peste completarile si precizarile lui, altfel nu se putea.

Avea pe langa el doi baieti de vreo 16-17 ani, ucenici, care ii sorbeau cuvintele de pe buze. A fost prima data cand am vizualizat la propriu expresia asta. DOMNUL Ilie manevreaza cheile, bidonul, galeata, etc folosind cuvinte de genul: culbutor (?), arbore cotit (? again), transmisie, aditiv, propulsor, filtru, W40, pelicula… Nu ma abtin si le zic celor doi: da’ voi nu luati notite? Se uita unul la celalat, si unul intreaba: dar trebuie??? DOMNUL Ilie nu comenteaza interventia mea.  (Imi vin in minte adresarile carcotasilor si ale lui Bendeac: Suuuufletu’ meu, vai  Domnu’ Dan, ce cucui are – imi vine sa pronunt DOMNUL Ilie pe acelasi ton. Note to myself: blasfemie, o sa ard in iad!!)

DOMNUL Ilie, nu a incetat sa se refere la el insusi cu vesnicul DOMNUL Ilie, si mereu la persoana a 3-a.

Miha, Dani sau orcine altcineva nu au aparut deloc.

Nu stiu daca DOMNUL Ilie a facut mishto de mine, de unul singur sau in colaborare cu cineva.

Nu stiu daca DOMNUL Ilie este vreun guru al mecanicilor din zona.

Stiu ca DOMUL Ilie exista.

 

 

Un răspuns »

  1. Am cunoscut si eu pe cineva din categoria: DOMNU Cornel. Ideea e ca DOMNU chiar era numele de familie al respectivului.
    A fost aiurea cand am discutat cu el la telefon pentru prima data:
    – Buna ziua! Domnu`… aaa…!
    Noroc ca omu` a fost amabil si cu un numar de momente de genu suficiente la activ ca sa nu mai astepte balbaiala mea:
    – Sunt Cornel…!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s