Senzational! Poiana Rotunda a disparut!!!

Legenda: Ceas/Ceasu’ = expresie folosita in grup pentru a desemna ceva rau. Exemplu: vedem un accident: “aici a fost un ceas”, era sa facem un accident: “era sa fie un ceas”.

Mda, ati ghicit. Nu am gasit-o… Dar sa incepem cu inceputul.

Plecam, cu vreo ora juma intarziere…ca na, asa stiu “unii” sa se organizeze. Cu amenintarea codului portocaliul planand asupra noastra si a corturilor ce urmeaza a fi instalate…. kilometrii trec in zbor, Clujul e tot mai aproape. Pe drum imi amintesc ca mi-am luat aparat foto si “o rog frumos pe Claudia” sa faca cateva poze. La fiecare peisaj pe care l-as fi fotografiat eu daca nu as fi condus, urlu isteric: “pomi la stanga, fotografiaza-i!!!”, “uite norii aia ce frumosi sunt, pozeaza-I, simte norii Claudia, simte poezia, in p*mea, simte poezia!!!” Claudia sopteste timid: ”dar am simtit capitele, sunt o poiata a capitelor, o poiata de literatura”. Dupa cateva zeci de minute de chin si stres, Claudia ii paseaza finut camera lui Mihai. Circul continua: “biserica, Mihai, biserica din stanga!! In stanga!!!!!!!! Nu aia noua, aia veche!!!!” Iata ce a reusit.

 

Biserica veche

Pe panga o poenita cu cai frumosi, scandez: Cal! CAL!!! CALLLLLL!!!!! Replica cu CAL! CAL! CAL! –urlata, imi va fi reptata de cateva zeci de ori pe parcursul weekend-ului.
Claudia si Mihai mananca o ciocolata lichida (fosta tableta), cu lingura, direct din ambalaj.
Mimi, cu alta masina, vine in paralel cu noi si ne pozam reciproc. Mihai isi face poze singur, pt HI5 :D.
La intrarea in Cluj ne regrupam si consultam harta. Varu’ Alin priveste norii vineti de deasupra padurii, zicand: “Daca acolo trebuie sa ajungem, e ceasu’”.
Dupa cateva strazi aglomerate, si invarteli pe stradute si stradele, Claudia cere indicatii de la niste localnici. Normal, Claudia, pt ca barbatii nu cer asta, ever… Gasim drumul, condusi vitejeste de Cosmin, care evident, il greseste. Trag masina langa niste domni care munceau cu o betoinera si Claudia ii intreaba. Il sunam pe Cosmin sa se intoarca si pornim pe drumul bun, iesim din Cluj, trecem de comuna Baciu, intrebam din nou (da, tot noi) drumul spre padure. Si il gasim. Ajungem. Primul contact cu copacii “ciudati” de la Baciu, iata:

 

Macel la Baciu

Ne alegem un loc la poala padurii, pentru corturi. Intru in padure si fac cateva poze… reale, netrucate, exact asa se vede. Iar calitatea imaginii si efectele vizuale nu se datoareaza, repet NU se datoreaza ploii torentiale, a faptului ca tremurau si agrafele din parul meu de frig. Nu.

In padure

Luminite misterioase

Instalam corturile.

Cateva poze absolut nepremeditate :D Intreaga iesire s-a desfasurat sub zodia toporului si a noroiului. Bietii mei tenisi de etamina, de megafite :D

Natura moarta cu topor si alcool

 

Tenisi si noroi...

Gasim si cateva cercuri misterioase, care nu au nici o legatura, din nou, NU au nici o legatura cu masina lui Cosmin si manevrele cu frana de mana.

Semne....

O cina rapida, si sa inceapa petrecerea!!! Muzica, dans si voie buna…pana tarziu in noapte, cand, cu curajul alcoolului, pornim intr-o incursiune in padure. Nu stim unde, nici macar de ce mergem, dar mergem. Pe langa poteca, printre copaci, urcam, coboram. Razvan cere liniste. In tacerea de o secunda, ne pufneste rasul. Razvan se enerveaza: “putina liniste, atata am cerut si eu!!” Lui Mihai ii vine ideea geniala sa ne faca o farsa si se parbuseste lesinat. Va regreta curand ideea, pentru ca ii carpesc niste palme de i-au dat lacrimile.
Nu mai stiu daca inainte sau dupa excursia noastra, dar nici nu mai conteaza, un grup de bucuresteni, noaptea, pornisera sa exploreze padurea. Fire sociabila, cum ma stiti, le ies in intampinare (cu comitet cu tot). Nu o sa reproduc aici dialogul avut de mine, grup, votca si ei…ideea e ca au preferat sa mearga in padure decat sa stea cu noi. Vladimir, te pup! (pt cunoscatori)
Ne intoarcem la corturi…si la somn.
Dis de dimineata, cu totul neobisnuit pentru o zona de deal si padure, suntem inconjurati de o ceata misterioasa, ce nu are nici o legatura cu zona, sau cu ploaia din noaptea anterioara si soarele ce rasarea, sau cu orice alt fenomen natural. E o ceata misterioasa de Baciu, si gata, da?!?
La fel de misterios si inexplicabil, nu mi-e foame deloc, in schimb mi-e tare sete. :P
Parte din noi pornim sa cautam Poiana Rotunda. Evident, prima data eu si Claudia pornim pana in satul din imprejurimi sa cerem indicatii. Paranteza: satul parea complet nelocuit, in 3 zile nu am vazut aproape nici o miscare in afara de cativa catei. Gata paranteza. Intr-o curte doi batrani si un tip mai tanar. Mosu ne descurajeaza, cu un gest spre padure, si ne zice ca Poiana e la vreo 10 km. Ne intelegem rapid cu Clau sa nu ii spunem lui Razvan. Pentru ca batranii ne ingora si ne rapsund cam in doi peri, insistam sa il chemam pe tipul tanar sa ne ghideze. Ne spune si de un lac din impreujurimi care ne-ar fi in drum. Deja ne vedeam curate, spalate, deznorioate, racorite…. In versiunea lui Poiana e la 2 km, decidem sa il credem pe el si pornim….

Asea….drumul prin padure a frumos, verde, noroios. In drum intalnim o casa parasita, in ruina. Se rememoreaza scene din The Hostel si se fac scenarii noi. Razvan e convins ca acolo a fost un ospiciu. Gresia din baie, fiind alba, il determina sa creada asta…ulterior aflam ca fusese un restaurant, unde s-a chefuit la greu… Cam tot aia.
Mergem, mergem, cale lunga sa ne-ajunga…. Faimosul lac ne sfarma toate visele curate, e plin cu stufaris, apa nici nu se vede, continuam drumul innecati in noroi. Langa lac intalnim si un grup de 4 batrani (btw, doar batrani am intalnit pe acolo), care ne incurajeaza ca suntem pe drumul cel bun.
Gasim locul cu bancute si pat amenajat despre care am citit si pe net. Din nou poze, scenarii.
Ne continuam drumul…pana ajungem la o raspantie. Din drumul principal se desprinde o poteca, Alin simte ca pe acolo e drumul, simte chemarea poienii, a duhurilor, a fratilor de pe alta planeta. Il urmam. Ne ratacim, fireste. Poteca se termina intr-un luminis, deloc rotund, la baza unui povarnis. In varful dealului, padurea. Decidem sa nu o mai lungim intorcandu-ne si o luam piepits, pe deal, spre padure. Bad choice. Dealul e separat de padure printr-o rapa la 90 de grade, adanca si lata. Ne intoarcem…la intersectie ne continuam drumul. La fiecare pas facut inainte, alunec jumate inapoi, prin noroi… Incepem sa obosim si sa ne enervam, dar ambitia e mai puternica. Nu am venit atata drum sa renuntam acum! Suntem oameni hotarati, puternici. Aproape toti. Mihai renunta, se intoarce, singur.
Trecem pe langa un copac pe care scrie un P si o sageata, cu rosu. Sunt convinsa ca e un indicator spre poaiana, si mergem mai inviorati. Intr-un final, ajungem intr-o poaiana pare, de forma neregulata, intens populata de fluturi, plante, gaze, flori, greieri, lacuste, si, dupa cum vom afla curand, capuse. Nu stim ce sa facem, daca sa mergem mai departe sau nu. In timp ce decidem asupra unui scurt popas, vad miscare pe un delusor din fata. Alerg spre silueta din padure, strigand iuhuuuuuuuu (pe tonul Israelei strigandu-l pe Liviu – pt cunoscatori). Ma catar pe un picior de pod, din piatra, ce abia se mai tinea in doi bulgari de pamant, deasupra unei rape stancoase, mici, dar…na, si sar, forfecand mainile si picioarele: Iuuuuuuuuhuuuuuuuu, iuhuuuuuuuuuuuuuu. Suprinzator si complet atipic, nu cad. Or fi efectele Baciu, totul e pe dos? Dintre tufisuri rasare un domn in slipi rosii, cu niste plase in mana. Strig: spre Poaiana rotunda????? El: ce??? Eu: Spre Poaiana rotunda, pe aici??????? El: n-aud!!! Eu, pe un ton mai jos: esti surd, in pana mea?? Asta aude, evident! (in paralel, pe un ton mai jos, reproduc tot dialogul prietenilor care stau tolaniti la soare…adica, replicile lui). Urlu din toate puterile: SPRE POAINA ROTUNDA PE AICI?????????????? El: de 30 de ani stau in zona si nu am auzit de Poiana rotunda! Ma ambalez: nu iti bate joc acuma, dup ace am bautut atata drum!!!!!!!!!!!!!! El: serios! si dispare printre tufe. Norocul lui ca nu am avut toporul la mine…..
Ma intorc la grup si ma trantesc in iarba, ne consultam ce sa facem. Intr-un final, Cosmin, Dani si Mircea decid sa exploreze putin imprejurimile, noi ii asteptam. Ne facem prieteni, printre fluturi, pe burta la Razvan, pe picior la Claudia… “Prietenul” meu, cu slipul rosu, tot apre si dispare din tufe. Ii adresez urari de bine, lui si familiei, dezbatand intre noi dialogul. Razvan face mishto pana la infinit de faza cu “30 de ani”, zicand ca de fapt omul pornise de la mare, pe jos, pana la Baciu, slipii decolorandu-se de la soare si inghet. Incepem sa ne intrebam, noi de cati ani ratacim prin padure, de cati ani stam in poiana. Prietenul cu slipii rosii se apropie de noi, aparand si disparand prin tufisuri. Dandu-si seama intr-un final ca are de-a face cu mari doamne si dive, si-a pus un short albastru. Claudia socializeaza cu el, afland astfel ca suntem in Cheile Baciului. Eu, avand in cap Cheile Turzii, Ordancusei, Nerei, nu imi imaginasem ca cineva ar avea tupeul sa boteze un drumeag prin padure: Chei. Deh, marketing turistic! Tot el ne informeaza (dupa ce stam de 45 de minute acolo) sa nu stam in iarba, ca sunt capuse.

Cosmin, Dani si Mircea se intorc, fara nici un rezultat, incearca sa ne pacaleasca, dar nu tine. Ne intoarcem, obositi, noroiati, semidezamagiti. La intoarcere, NU MAI GASESC COPACUL CU P-ul ROSU!!! Din fericire l-am fotografiat anterior, deci, a existat. Cred.
La corturi, supriza! Duminica fiind ziua lui Milu, tatal lui (are un laborator de cofetarie/patiserie) a pregatit un tort. Special. Nu scrie La Multi Ani, Milu! Ci: Baciu sau… ceasu! :)
Ne odihnim, facem plaja, citim, dormim. Pornesc singura prin padure, intr-o expeditie fotografica, si pentru a indeplini o indatorire de onoare :)

La apus, inca o poza misterioasa, care nu are nici o legatura cu aeroportul din Cluj, aflat in apropiere. Senzational si misterios din nou, poza refuza sa se incarce pe blog!!! Incredibil.

 
Se lasa seara, pe langa foc, jucam mima. Imaginea cu Mircea mimand: Heidi, fetita muntilor…de nedescris. Am ras pana la limita lesinului. Jocul continua, jucam “pe filme”, evident degenerand … Dani ne uimeste cu vastele cunostinte de titluri de filme x-rated :D.

La miezul noptii ii cantam La Multi Ani lui Milu, desi eu insist ca e prietenul nostru si il iubim, sa nu il torturam. A supravietuit, e calit.
Rand pe rand, ne retragem la corturi. Dorm cu Claudia si cu Alin care, de noapte buna, si cu legendaru-i talent, insista sa ne cante Rammstein, intr-o germana racnita, improvizata.
A doua zi, impachetarea si plecarea.
Ecologie la margine de padure:

Ecologie

Si ca sa nu credeti ca le-am fotografiat si lasat acolo, i-am pozat si pe Mimi si pe Milu cum le incarca in portbagaj, printre bagaje.

Pe drum inapoi ne oprim la Manastirea din Ciucea, facem niste poze si ne imprietenim cu niste ursuleti de catei ciobanesti, superbi, facem o pauza de cafea la Route 60, cu niste vechi prieteni, soferi de tir (Buna Hassan, tot pe ruta asta?), si o pauza de masa inainte de intrarea in Salonta, la un local unde se afla cel mai mare ceaun de gulas, inscris in cartea recordurilor. Pe drum planuim sa ne inchidem telefoanele si sa nu aparem azi la firma :) N-am facut-o. Si…..hom suit hom.

In loc de concluzie, am gasit ce am cautat? Raspuns: da.

ceata misterioasa- checked (ca se datoreaza unor fenomene naturale, nu ii scade din mister, nu?)

copaci strambi (cat tine padurea)

zgomote ciudate (copacii fiind cate doi sau trei porniti dintr-o radacina, se freaca intre ei cand bate vantul, producand sunete)

ochisori lucitori in noapte (la cati catei vagabonzi sunt in zona….)

urme misterioase (mda….)

extraterestrii (ei, EI, sunt printre noi)

Singurul esec: Poaiana rotunda….dar, raman deschise posibilitatile :)