Intrebari.
Cand meseria iti este sa fii vesel, ce faci in timpul liber?
Ce face un clown, la sfarsitul unei zile de munca? Ce face un clown trist cand nu are masca pictata pe fata? Isi pune alta masca, invizibila? Sau, pur si simplu ramane asa: un OM trist? Are voie un clown sa fie trist?
Cat adevar ascunde stereotipul asta al “clownului trist”? E doar un oximoron, creat de dragul literaturii, al artei in general? Este masca clownului doar un accesoriu, un echipament de lucru? Sau ascunde, pe langa trasaturile “umane” si sentimente, trairi? Ce ii determina pe oameni sa devina clowni de meserie?
Dar cand nu esti clown de meserie, ci….din vocatie, sa zicem. Cand ai harul de a fi om vesel si mai ales cand esti perceput de ceilalti a fi un om vesel? Ai voie sa fi trist? Ai voie sa arati ca esti trist? Mi se spune ca da. Dar daca asta ii dezamageste pe cei din jur? Daca dezamagirea lor iti accentueaza tristetea? Iti pui o masca? Este corect fata de tine si fata de cei din jur sa te ascunzi in spatele unei masti? Mi se spune (pe ton sfatos si declamativ) ca trebuie sa fii tu insuti iar ceilalti trebuie sa te accepte asa cum esti. Usor de zis, nu?
Ce faci cand veselia ta e ca o boala: are nevoie de oameni ca sa existe? Si te loveste o doza de antibiotic?
Cand iti pui masca de clown si cineva vede dincolo de machiajul colorat? Se simte tradat, ca si cum ar fi fost inselat? Se simte flatat ca ai facut efortul de a-ti pune masca pentru el? Dar tu? Cand iti pui masca pentru cineva sau pentru mai multi: te simti bine, pentru ca faci ceea ce se asteapta de la tine? Te simti ca un tradator pentru ca ii inseli pe cei din jur? Te simti ca un martir care face un scarificiu pentru cei din jur? Te simti singur si neinteles, pentru ca cei din jur nu vad ca e doar o masca?
Raspunsuri.
La o prima vedere ar putea fi putine si simple. Dar, “There are more things in heaven and earth, Horatio,/Than are dreamt of in your philosophy.”
In varianta la prima vedere:
– In timpul liber esti tu insuti, asa cum te simti in momentul respectiv.
– Merge acasa, isi spala masca si redevine om.
– Depinde de personalitatea fiecaruia.
– Are voie.
– Da.
– Da.
– O inclinatie naturala, dragostea de oameni, de copii, lipsa de vocatie pentru altceva, nevoia, etc.
– Da.
– Da.
– Aia e.
– Etc.
In varianta filosofica (de doi lei, adevarat, dar na….daca ai intrat in hora trebuie sa joci:))
E firesc sa fi vesel, e firesc sa fi trist. E firesc ca unii oameni sa te perceapa intr-un anumit fel. E omenesc ca unele persoane sa fie dezamagite cand nu gasesc ceea ce cauta, sau cand ceea cu ce sunt obisnuiti este altfel decat stiau. E profund incorect sa ai pretentia de la o anumita persoana sa fie doar intr-un anume fel. Ai nevoie in jurul tau de un om/de oameni, (nu Übermensch-ul lui Nietzsche, nu atletul kantian) care sa iti fie alaturi, si care, vorba stereotipului: sa te accepte asa cum esti. Aici nu pot decat sa fac trimitere la articolul meu despre prietenie. (Cat de cool pot fi sa citez din mine-ca argument suprem? E doar economie de timp, in fond aici as relua aceleasi idei, poate cu alte cuvinte:))
Inchei cu o vorba a spaniolului, pe care am ezitat mult daca sa o pun la inceputul sau la sfarsitul articolului: La sonrisa del payaso triste es la cicatiz de una antigua alegría… adica, mai pe romaneste: Zambetul clownului trist este cicatricea unei vechi bucurii. Mai bine la sfarsit. Deci, optimist, nu? :)
Iar ca raspuns la intrebarea din titlu: se distreaza, bai! :)
Alina Sighete 