Concediu – the fastastic friends si alte chestii – partea three, si probabil ultima

Standard

Se stie, la mine oamenii se impart in doua categorii: oameni care sunt deja si oameni care urmeaza sa fie prieteni, asa ca am lasat pentru final cel mai important capitol, atat din timpul concediului, cat si din viata mea in general:

6. Prietenii.
Ordinea prezentarii lor nu este bazata pe nici un criteriu de clasificare, dar, pentru a-mi ajuta memoria si a fi sigura ca nu uit pe nimeni, o sa merg intr-o ordine relativ cronologica.
Persoanele cu care am mers se regasesc: toate in articolul „pregatiri de concediu” (in afara de Razvi, care din unele motive nu a putut sa vina cu noi), iar unele si in faimoasele la nivel international CV-uri a la MD&D. Da, Dia si Flavia, o sa aveti si voi CV-ul vostru, dar, ar trebui sa stiti si voi acum, ca….este o vorba:)

Pe autobus, din Timisoara, au urcat, printre multi altii: George (botezat asa de Claudia din motive necunoscute), Marcel (by me, nu intrebati de ce, nici eu nu stiu), Costi si Bianca. In realitatea lor (deci, habar n-au pe ce lume traiesc, si numai pt ca asa le scrie in buletin/pasaport nu e nici o garantie ca e si real) se numesc: Alex, Darius, Silviu si Andra. Ca sa nu ii confuzionam prea tare, o sa folosim in continuare, referindu-ne la ei, numele pe care cred ei ca le au.
Alex si Darius au avut nefericirea sa stea in camera de langa a mea si a lui Romi, fiind in acelasi timp si vecini de balcon. In prima zi le-am imprumutat scaunele, in a doua paharele (pentru ca mergeam si noi sa bem impreuna, sa shedem impreuna), si nu, nu ne-am mutat si noi cu ei :D Alex….avand alta preferinta. Si nu, nu se preferau unul pe celalat, cum veti fi tentati sa credeti, la fel cum am crezut si noi (a se citit eu), initial, desi erau foarte draguti, in ipostaze de genul: cerandu-i Rominei placa pentru indreptat parul, ungandu-se unul pe celalat in fiecare seara cu lotiune de dupa plaja (pe bune, o faceau pe balcon, si imi place de ei, ca desi tot concediul m-am adresat lor cu „buna fetelor”, nu s-au suparat), impartindu-si treburile gospodaresti: „azi duci tu gunoiul, eu spal pe jos”, etc, etc. Antologic este debutul lor in relationarea cu noi: ajungand la vama au inceput sa isi imparta prin bagaje sticlele de wisky, provizii pentru concediu. Fete saritoare cum ne stiti, ne-am oferit sa ii ajutam, sa mai gazduim si noi din sticle, dar, for some reason au refuzat, spunandu-ne in acelasi timp ca se vede pe noi ca avem fata de amatoare de alcool, in special Flavia si Claudia. In ce o priveste pe Clau ma abtin, dar Flavia nu bea alcool. Astfel, baietii nostri s-au dovedit a fi fini cunoscatori ai psihologiei si fiziologiei umane:) Mai mult decat antologica (stiu, grad de comparatie, bla bla!!!!!) este replica lui Alex din vama bulgara, care ne-a marcat tot concediul, si care a fost si este folosita in cele mai diverse imprejurari si integrata in cam orice context. Si anume: pe „acoperisul” vamii scria in engleza „Republic of Bulgaria” si acelasi lucru, in bulgara, cu caractere chirilice. Dupa ce se chinuie vreo 15 minute sa citeasca litera cu litera, Alex ajunge la R-ul intors, din finalul ‘bulgariei”, se poticneste, se enerveaza, si exclama: „bag pula, astia scriu cu dublu shn!” Acest dublu shn (pe langa ca am ras vreo jumate de ora la momentul emiterii lui)….a provocat multe zambete si rasete de-a lungul concediului si dupa, asa ca, Alex, multumim. Darius, din pacate doar mie si Rominei, ne-a oferit un moment de maxim amuzament, intr-o seara, pe finalul concediului, cand comunicam fiecare de pe balconul lui. El, facea ordine, asteptandu-l pe Alex si povestindu-ne cu mandrie despre casatoria lor fericita si repartizarea corecta si echitabila a sarcinilor, fericirea lor de cuplu, etc. Moment in care, apare Alex, cu Diana, carandu-i acesteia plasele. Eu, cu rautate, recunosc, exclam: „ma, asta te inseala cu femei!” Reactia lui Darius a fost absolut savuroasa, aruncand mopul imbufnat si incepand sa scuture prosoapele puse la uscat, bombanind despre cat de invidioase suntem noi pe casatoria lui fericita si cat de rele suntem incercand sa le umbrim fericirea.
Faze amuzante cu baietii am putea enumera pana la infinit, concluzia ar fi ca prin conjunctura (acelasi bus, acelasi hotel, acelasi balcon, aceeasi plaja), grupul nostru s-a marit cu ei doi, si mai ales, s-a imbogatit:) Pentru unii cu mai multe beneficii, dar asta e o alta poveste :P

Andra si Silviu, dupa un debut fulimant, in care, din prima zi s-au certat, Andra statea singura pe o bancuta in fata hotelului, Silviu la un pahar cu baietii pe balcon, iar la intrebarea: „unde e Bianca?” raspundea: „probabil in drum spre tara”, s-au impacat, si au fost (si mai sunt, sper), un cuplu foarte dragut si de treaba. Mai putin Costi, care e naspa. Stie el de ce.

Chelnerul de la „you tourists” – pentru simplul fapt de a-mi fi „prezentat” berea Mithos, si pentru ca ne saluta zilnic :)

Doamna de la magazinul cu articole de plaja, pe care o vizitam cam zilnic, in functie de capriciile de moment si care avea o chestie numita de unii catel (pudel, cred), pe nume Lady. Dupa ce in prima zi mi-a recomandat cel mai mare colac pe care il avea (de ce, nu stiu?!?!?!?!), iar zilele urmatoare ne zambea tot si tot mai mult, in engleza stiind doar: hello, euro, toate cifrele si numerele :), intr-un final, intr-o englezo-greceasca gesticulata, ne-a invitat la o cafea, pe mine si pe Diana.

Cata. Saracu’ Cata. In prima zi, am vrut sa cumparam doar apa de la el. Ne-a invatat sa ne cumparam apa de la supermarket, unde 1,5 l este 70 de centi, si nu 1.5 euro juma de litru, ca la restaurant. Apoi, l-am vizitat cu scopuri gastronomice, fotografice, cultural educative. Pana l-am cam epuizat. Daca in primele zile (bine, poate si pt ca eram 5 fete frumoase si singure) alerga mereu in jurul nostru si ne servea prompt, mai pe final, ne-a tratat la fel de amabil, ca pe oricare alt client.

Samba…
Samba…(oftat profund)
~~~pe fundal se aud viori~~~
Era o seara frumoasa de vara. Strabateam strazile aglomerate ale Paraliei, intr-una din numeroasele reprize de shopping. Eram cu Claudia si cu Flavia. Pe langa noi, de nicaieri (bine, din multime, dar asa cu „de nicaieri” e mai poetic) apare el. EL. Viitorul meu sot. Artist, ca si mine, suflete pereche. Eu alba, spuma laptelui, el negru, pana corbului. Bine, asta cu pana corbului e mai mult romaneasca decat exotica, dar nu am gasit alta comparatie amu. Cuplul format de noi este o insumare a ziselor: contrariile se atrag si great minds think alike. El, avea mainile pline de sculpturi pe care le vindea. Periodic, striga, acelasi text: very cheap, very good price (dovedind astfel cunostinte de marketing, geografie si sociologice = stia ca sunt multi romani acolo). Eu, urmand deviza think bussines, pe care tot incerc sa le-o impun si fetelor, ii urmez exemplul: o iau pe Flavia de brat, si i-o ofer: very cheap, very good price! (da, am folosit textul lui, pentru ca noi, marii oameni de afaceri, vorbim aceeasi limba). El refuza. Un bun afacerist nu renunta niciodata, o iau pe Claudia: you want her? She’s cheaper! No no, zice el, I WANT YOU! ~~~in acel moment intreg viitorul mi-a trecut prin fata ochilor: nunta (amandoi in alb-eu…degeaba, el-pentru contrast), prima vizita cu sotul in satul bunicilor si lesinul vecinelor, viata in Paralia, eu stergand de praf sculpturile, el vanzandu-le turistilor, pe mama, cu doua valize in mana, pe un aeroport prafuit undeva in mijlocul desertului, cautand coliba cuscrilor, etc, etc. ~~~ Dar nu m-am pierdut cu firea. Il intreb: what’s your name? Samba, zice el. Eu (de emotii probabil), am auzit Simba, cum l-am si numit in continuare, pana cand Claudia se gandeste sa verifice totusi: dar il cheama Samba, stii, nu? Eu: normal ca stiu (stiam pe naiba), dar asa imi place mie sa ii zic! Eu: where are you from? El: Senegal! Eu: you and your entire country don’t have enough money for me! (asta era in contextul cu very cheap, very good price, care poate s-a pierdut in divagatiile ulterioare) :)
A fost prima si ultima data cand l-am vazut pe Samba. Violins over.

Frank.
Nu am fost singura care a facut ravagii among the senegal people. (Acum, asa cum toate femeile asiatice au fost denumite chinezoaice, asa si toti negrii sunt senegal people, desi Frank era din Nigeria). Frank a preferat-o pe Claudia. La fel ca si al meu, Frank avea textul lui propriu, utilizat zi de zi. Incepea simplu: Yes, yes! (strigat ulterior la intervale regulate, in timp ce se plimba pe plaja vanzand tablouri). Prima data cand ne-a abordat, ca grup, ne-a salutat: – Hello good people! A doua zi a venit la noi: – Hello family! A treia zi a venit direct la Claudia: – Hello baby, how are you? In rest, dialogul se derula identic, zilnic:
Frank: – Hello!
Noi: – Hello Frank!
Frank: – How are you today?
Noi: – Fine!
Frank: – I’m happy that you are fine! (happy pronuntat hApi, cu accent pe A)
Noi: – And how are you Frank?
Frank: – Fastastic!
Da, faStastic. Pe langa dublu shn, faStastic a fost unul din cele mai pronuntate cuvinte in grup.
Zilnic, se interesa, cand plecam, unde mergem, daca revenim, etc. Fraza utilizata cel mai des si intrata in categoria dublu shn si fastastic: when we see?
Faza memorabila cu Frank (una din multele). Nu mai stiu in ce context o intreaba pe Flavia cati ani are. „25, zice ea, i am old”. „Nooooo, zice el, at 17-18 you are young, it’s true, at 23-25 you are still young.” „How old are you, Frank?” il intreb. El, cu amaraciune in glas: „27”. Eu: „i am 29, Fank”. El, izbucneste intr-un urlet similar cu lupul la luna: auauauauauuuuuuuuuuuu! „I know, zic, i could be your grandmother”. „Not grandmother”, zice el……si face o pauza semnificativa, putand insemnand orice, de la: ca esti prea alba, la da’ nici mult nu mai ai. Claudia sare de colo: „I am 28, Frank”. El: „ooooo, but that’s no problem, it’s only months”. Mda. Presupun ca si Samba mi-ar zis la fel mie, chiar daca ar fi avut doar vreo 22 :)

Alta. Pentru ca pana si vanzatorii ambulanti de pe plaja stiau ca Romina doarme tot timpul!!! Vine Frank, si incepe sa strige la ea: „wake up! wake up! dont’t sleep! It’s to early to sleep!” Romina: „but i’m not sleeping, i’m in coma!” Frank, socat, si mirat, luand clar in serios cele zise de Romi, incepe sa strige: „Nooo, noooo! Do you know what coma is?? This is not coma!!!” (Ne vede ca radem si se prinde). Pe ton usor schimbat: „you are not in coma, you are in trace!”

Si alta, nu foarte amuzanta. Tot pe plaja, mancam struguri. Il servim si pe Frank, care ia o crenguta cu vreo 4 boabe, si sta cu ele in mana. Il indemnam sa manance. Sunt de mancat??? intreaba el. Si ne spune ca nu a vazut struguri in viata lui. Doar cand a vazut ca mancam noi, si-a facut curaj si a luat o boaba, concluzionand ca ii plac.
Imi pare rau ca nu l-am prins pe Frank in ultima zi, sa il filmez cu tot textuletul lui, cum ne zice hapi, fastastic, the son iz very hot, si alte frankisme consacrate… Dar avem adresa lui de mail, io cred ca in curand ne va face si o vizita. Tanti Dani si mama Iuzti deja coc cozonaci (mama si bunica lui Clau). A intrebat de mine: where is the other lady, girls? (lady….girls, grandmother – got the point?), a zis ca ii va fi dor de noi, ca va fi trist cand va veni pe plaja noastra si noi nu vom mai fi, si ca nu vrea sa cunoasca si sa se imprieteneasca cu alti oameni. Intre timp, vazand probabil ca i se intrezareste cladirea unui viitor, si ca are nevoie de mai multi bani, s-a reprofilat. Vindea ceasuri de firma. Si-a luat si Claudia de la el, un Dolce&Gabanna, cu 5 euro.

Toti baietii negri pe care i-am cunoscut. (Nu va ganditi la prostii. Bine, ganditi-va putin.) Baiatul care a venit cand eram la un restaurant pe plaja si i-a cerut voie Claudiei sa bea din apa ei. A baut sticla intreaga fara sa o ia de la gura. Baiatul care vindea ochelari de soare cu beculete pe margine, care a venit la noi pe terasa, sa cumparam ceva, ca maine pleaca acasa in Senegal. L-am vazut zilnic, si in zilele urmatoare. Cel mai mare regret al meu: baiatul care vindea CD-uri, pe care l-am intors din drum, l-am tot intrebat, si nu am cumparat nimic de la el. Ne-a aruncat o privire atat de plina de repros, incat am regretat mereu ca nu am luat ceva de la el… Oricum, dupa faza cu Frank cu strugurii si dupa cea cu baiatul cu apa, eu i-as fi luat pe toti acasa si i-as fi adoptat. (Din nou, nu va ganditi la prostii. Si chiar nu inteleg de ce s-a imbufnat Cosmin cand i-am spus ca noi, cele  care avem soti din Senegal, avem acum alte criterii de masurare a anumitor lucruri).
V-AM SPUS SA NU VA GANDITI LA PROSTII. Intr-o zi, unul din prietenii negri, venea pe plaja, si o abordeaza pe Romina. Hello, hau ar iu, de unde sunteti? Din Romania. Aceeasi reactie ca si ceilalti negri: oooooo, Romania, very nice people! Si o intreaba pe Romina: Then you know romanian. I have two girfriends on the other beach, they call me Pula Mare. What that means? Romina, incearca sa ii explice, se balbaie. El insista: but is it good or bad? Romina: well, if you are good friends, it’s not ….well. She will explain to you! Si arata catre mine. Eu, la fel de rusinoasa, strig: it means big dick! Asta se uita confuz. Io: you don’t understand? El: no! Eu: come here! (stateam pe prosop, imi luam puloverul pe mine). Come, come! Closer. Closer. Ajunge aproape de mine, moment in care ii pun mana pe …..fermoarul de la pantaloni, si zic: it means this, very big! Dupa primele momente de fastaceala (Romina paralizase), el incepe sa rada. But why they call me like that? – intreaba el. Eu: i think they want it. El, pleaca fericit, sa le spuna fetelor ca acum stie ce inseamna. Iiiiiiiiiiiiiihiiiiiim, de aia s-a dus :))

Patronul vilei la care am stat, un mai mai mai de toata frumusetea. L-am vazut de doua ori, in prima zi cand am ajuns si cand l-am chemat sa ne faca curat in camera, deoarece nu era pregatita pentru noi oaspeti (a venit, amabil si fara comentarii), si in penultima zi, cand, intalnindu-ne intamplator pe scari, ma priveste uimit si zice: Ooooo, it’s you!! You have nice colour now!

Doamna de la patiseria de langa noi, care vorbea o engleza greceasca de toata frumusetea. Parea foarte interesata de noi, daca ne place, daca ne simtim bine, unde mergem, de unde venim, etc – toate aceste intrebari eu deducandu-le pe trei sferturi, din engleza ei. In general ii raspundeam cu yes, no, sau diverse mormaituri si exclamatii pe tonalitati adaptate tonului folosit de ea. Nu stiu daca e corect, dar ne-am inteles tare bine. (de patiseria asta am uitat la capitolul mancare si bautura, dar mi-a amintit Clau, si urmeaza sa fie adaugata).

„Prietenii” de la Timisoara. Altii decat cei prezentati mai sus. Utilizarea ghilimelelor nu este intamplatoare. Astia erau o haita de timisoreni (prin adoptie dupa cum era sa aflam ulterior), care, intr-o seara in timp ce noi stateam ca niste dive pe terasa vilei si beam cate un Baccardi Breezer (aberand si razand pana in pragul lacrimilor si isteriei, nu mai imi amintesc de ce), ne-au abordat cu texte de mari cuceritori. Doi dintre ei (erau vreo 7 cred), care au si venit la masa noastra, incercand in dialog. Habar nu avem cum ii cheama, dar unu dintre ei era brunet cu cioc iar celalat mic de inaltime si blond, asa ca o sa ii denumesc Ciocu si Piticu. Starea de spirit si gradul in care ne placea sau nu a Ciocului era influentata de numarul de litri consumati, mergand de la dialoguri normale, la a nu ma saluta pe coridor, la comparatii de bube la deget pe vapor venind de la Skiathos (el avea una cu puroi), la insistente infinite in noapte de a sta cu ei la beiute. Piticu nu isi revenea din mirarea de a constata cat sunt de taioasa, si ma tot indemna sa las replicile taioase acasa. Ete fleoshc! Acest grup de turisti, foarte galagiosi, ziua dormeau, noaptea haladeau prin cluburi. Cred ca in ultima zi, cea a plecarii, nevoiti fiind sa elibereze camera pana la ora 12, ziua, au fost socati sa constate: Ba!! este si mare aici, sa mor io!!! Au dormit inclusiv pe plaja la Koukounaires…i rest my case. Faceau noapte de noapte un tambalau infernal, deranjand toata vila, si cand au crezut ei (in mod gresit) ca am ajuns suficient de intimi sa isi permita glume, intr-o zi, galagie facand pe coridoare, pe scari, si-au permis sa bata la noi in usa. O imping pe Romina, si deschid brusc, intreband cu amabilitatea de „you tourists”: mdea?!?!? avand grija sa arat si cat mai fioros (nu e greu). El: aaa, nimic, scuze! si a fugit :D Din fericire au plecat mai repede decat noi, si am mai prins si noi cateva nopti de somn linistit. Din fericire pentru ei, ca altfel prindeau somnul etern.

Un alt mai mai mai de la taraba de fructe de la supermarket, care intr-o zi, din motive necunoscute (nici nu cumparasem fructe ziua aceea) mi-a oferit o smochina: Bonus! – am incheiat citatul. Sar’na!

O mentiune speciala pentru un prieten de-al Claudiei si Flaviei. In prima lor zi la supermarket, la casa, platind, Clau ii zice Flaviei: hai sa mergem odata ca domul asta se uita cam dubios! (era un domn care se mai ocupa de fructe, de aranjatul marfii in rafturi, etc). A doua zi, in acelasi supermarket, dialogam cu domnul respectiv. In romana, pe care o stia perfect. :))

Pescarii din portul Paraliei, cu care m-am imprietenit tot pe ultimele zile, si care mi-au spus povesti despre cum era „inainte” si cat de rau e acum, (amintindu-mi de batranii nostri de la tara), in timp ce isi coseau navoadele. Am stat cu ei ore in sir, de la ei afland si ca in acel moment, in larg, macaraua pe care o vedeam aruncand pietre si nisip in apa, construia o insula pentru pescarusi, care au nevoie sa vina la mal sa se odihneasca, si nu mai vin din cauza turistilor. Bietii pescarusi.

Cu siguranta am uitat pe cineva, dar dupa ce o sa citeasca fetele, o sa imi atraga ele atentia. :)

Pentru ca imi plac concluziile, o sa le impart in ce nu mi-a placut, si in ce mi-a placut.

Nu mi-au placut:
– Paralia, un bazar chinezesc plin de romani;
– plaja din Paralia (haha: plaja din plaja adica), prea ingusta;
– meduzele din prima zi (noroc ca au disparut a doua zi);
– apa murdara din zilele cand era furtuna in larg (denumite lotul de apa dublu shn, defect, din Romania);
– ca am ratat Skiathosul;
– campiile infinite si galbui si ca nu am vazut casele albe cu acoperis albastru;
– „comercializarea” manastirilor;
– amestecul icoanelor cu „cele lumesti”;
– calugarita sictirita de la magazinul de suveniruri de la Rusanu (poate nu era sictirita, poate era trista ca are de facut o asemenea treaba „murdara”, ori poate ispasea un canon);
– persoanele de la restaurante si hoteluri care stateau in drum si te trageau de maneca sa intrii la ei;
– ingraditura de langa vila noastra care se vroia a fi ceva centru cultural, constand intr-o scena, loc de scaune si inconjurata de tarabe. Aici, seara de seara, avand ca fundal scena cu o poza mare reprezentand ceva peisaj din Grecia, cineva, punea un CD cu muzica, la mai mult decat maximum, iar lumea venea, STATEA PE SCAUNE SI SE UITA LA SCENA GOALA, in timp ce muzica urla. Ma abtin de la comentarii.
– afisul cu „REDUCERI PENTRU ROMANI”, din vitrina unui magazin de haine de piele;
– cretinele slave de la izvorul Paraschievi;
– ghizii, si anume: ghida cu care am fost la Skiathos, proasta organizatoare, si atunci cand nu a mai avut de mers cu noi, ne-a ignorat si tratat ca pe niste intrusi; ghidul de la Meteora, pentru simplul fapt ca folosea in exces cuvantul „practic” tot la tre cuvinte, fiind, practic, un fel de Alessandra Efectiv Stoicescu;
– ca in Grecia, noaptea, se vede o singura stea.

Mi-au placut:
– oamenii pe care i-am cunoscut;
– vila, ca era aproape de plaja, asa mica cum e ea;
– apa limpede, scoicile si pescarusii;
– berea Mithos;
– mancarea de la Anna;
– magazinul de pantofi numit Shooz;
– nota de plata primita sub forma de bon fiscal mototolit intr-un paharel;
– vaporul, marea, insula;
– frapee-ul de pe vapor;
– meniul cu greseli haioase de pe insula (ex: cartofi paraziti);
– un nene care canta la mandolina, in curtea casei lui;
– restaurantul (vazut doar din bus) din Platamonas, numit Meat Point si avand ca slogan: What would the world be without meat?;
– stancile meteorei;
– varul lui Rocky din TM, aflat langa marele meteor;
– magazinul care vindea ceasuri Guarantee one life only!;
– portul Paraliei si prietenii mei de acolo;
– noaptea petrecuta pe plaja by my self;
– plaja cu scoici de langa far.

Deci, mai multe mi-au placut, putem concluziona ca a fost fastastic:)

7 răspunsuri »

  1. Mah, banii de la banca tot bani in minus is, ca inapoi trebuie sa dai mai multi :D Sper ca Samba al meu nu e atat de prost….bussines man :P Dar noa, de musai, iaca, o pasaportez pe mama via coliba cuscrilor, and we all live happily ever after…

    • hai ca poate iti ajuta soarta si reuseste Samba sa vanda toate statuetele pe care le are si vine calare pe un elefant alb, cu un turban de aur si un sceptru negru in mana (nu te gandi la prostii sau la proeminenta lu’ negru’ ala de la plaja – bine, hai gandeste’te un pic), c’o turma de vite dupa el – ma’sa, ta’su, soru’sa, soru’sa a 2a, soru’sa a 3a, buna’sa 1, buna’sa 2, moasa, nasa’sa – si te cere de al tau tata. gandeste’te ca in schimbul tau va da zeci de blanuri de sobolan african, 20 de butoaie de branza de leoaica, 10 inimi si pipote de hipopotam, 30 de roabe – negrese d’alea bune pt prietenii tai, 30 de roabe – d’alea de carri balega – cu cartofi si vanat.
      ce’o sa faci atunci?

    • @ sangerica – ioi doamne, as zice ca mi-a pus D-zeu mana in cap: si proeminenta, si avere, si familie mare, si negrese pentru prieteni (da, ordinea este intentionata). Plus ca s’ar implini visul lui mama: sa ma marit, ca deja is batrana :))) Daca o fi cum zici tu, promit ca te chem la nunta si te servesc cu o pipota de hipopotam carata cu roaba de balega, la gratar :P
      @ lorena – pai draga, fiind pescari prieteni ai Divei, implicit sunt niste divi….au vrut sa isi pastreze anonimatul…..

      • dai 2 negrese la mine. una d’aia africana si una la cofetarie. si daca tot o sa fim la cofetarie, pe langa negresa vreau si savarina. :D si pe urma trecem la pipota de hipopotam la gratar direct din roaba de balega (te manca buricu’ destelor sa’mi’o intorci). :P

  2. pai nici nu e prea greu sa ti-o intorc :) problema e ca intoarcerile ar putea dura pana la infinit, vazand ca si pe tine te duce capu’ la aberatii (stiu ca apostroful nu e suficient :D)…si s-ar crea un articol cu totul nou si independent de subiectul de la care a pornit :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s