Arieseni – there’s a first time for everything…

De duminica seara ma chinui sa-mi adun gandurile si sa vad de unde sa incep povestea asta, si parca nu reusesc. Desi Claudia mi-a spus de cel putin zece ori sa incep de la inceput… d’ohhh!
Inceputul a fost acum 8 ani. Era o frumoasa zi de primavara cand Claudia l-a cunoscut pe Rene, un olandez simpatic si cuminte. Timpul a trecut, Rene a revenit in Romania de cateva ori, iar acum vreo 2 luni, ne-a cunoscut pe noi,  pe NOI, intr-o seara, la Perla. Desi nu a realizat sau crezut in acea clipa (chiar daca noi i-am spus, atat ce a fost cat si ce va fi), viata lui s-a schimbat. Acum stie. Cu pretul inocentei lui.

A pornit din start cu doua bile negre: o data cand a marturisit ca nu s-a imbatat niciodata in viata lui si o data cand a refuzat sa ne aduca space cakes. A platit pentru asta.
Asadar pornim spre Arieseni, vineri dupa-masa, direct de la birou. Ne reunim cu Cosmin, Dani, Rene si Loli….un mic popas de aprovizionare la Casa vin…, pardon, la Biblioteca din Beius, unde am ales cateva rafturi de carti, apoi…muntele ne asteapta.

La Biblioteca

Sala de lectura

Care au ajuns direct in frigider

Frigider

Pe drum, l-am intalnit si pe varul alcoolic al lui Rocky

Let me go to rehab

Lui Razvi i se face foame, asa ca vaneaza ceva

Cina-Inainte

Care a devenit

Cina-Dupa

Noul membru al familiei, Loli, se familiarizeaza cu imprejurimile, si a mancat toata balega de vaca de pe pajiste. Deh, e catelui lui Cosmin….

Loli

Seara se lasa usor. Rene se pare ca nu a ignorat chiar tot ce i-am spus la Perla, si a venit aprovizionat cu 2 sticlute. Una de Southern Comfort, care “este singurul lucru bun care provine din America” – am incheiat citatul din Rene, un anti-american convins, si una de ceva beiutura de-a lor din Olanda. Ambele cu aproximativ 25% concentratie de alcool.

Licoarea lui Rene

Razvi si Mircea, care taiau lemne si faceau gratare au inceput sa socializeze usor cu Rene, oferindu-i pentru inceput (de sufletul si vesnica pomenire a lui Norbi) Unirea cu Cola, apoi votka cu energizant, apoi vin rosu…doar asa, sa guste, sa vada daca ii place. De gustat le-a gustat, dar tot mai mult ii placeau licorile lui, din care gusta cu convingere. Pana cand a aparut Florin cu palinca de Bihor, de struguri, aprox 70 de grade. In comparatie cu sucul lui Rene….clar, asta i-a pus capac. Tot mai “prins”, juca flacaul nostru fristailul pe imash, (ceva dans cu mainile in buzunare, care va intra in legende, alaturi de dansul manusii fara degete a lui Doru) pe orice fel de muzica, de la Rammstein (despre care nu stie daca e insurat, dar a promis sa se intereseze), pana la Irina Loghin si Fuego-cantaretele preferate ale lui Razvi. La un moment dat, in mijlocul dansului, Razvi, cu o fata ingrozita, ii sopteste ceva Claudiei. Ea, inecata de ras, semisufocata, vine si imi spune: “Zice varu ‘ ca Janine il pipaie pe cur!”

Cosmin a venit cu ceva palarie de cowboy, din colectia “toamna-iarna taraba de suveniruri “ din excursia din Fagaras… Nu o sa comentez scena, o sa o descriu, iar voi trageti concluziile. Decorul: o pajiste verde, cerul instelat, in spate brazi si corturile, in fata lor, trantiti in iarba, Cosmin, cu palaria de cowboy pe cap, incalecat de Calin, langa ei Rene…pe fundal, susura un rau de munte. Nu, nu s-a rupt nici o spinare…

Nu stiu daca am mentionat ca sunt blestemata, dar cu o zi inaintea plecarii m-am accidentat din nou, la acelasi deget de la acelasi picior ca pe Skiathos. Abia imi trecuse prima rana, ca sunt din nou desfigurata, si ce ma ingrijoreaza cel mai tare este ca, deja, la doar 29 de ani, am si eu doua imprefectiuni, nu mai este doar cicatricea de la Skiathos – prima si unica… Sper sa depasesc momentul…m-a consolat putin Dani care isi busise o unghie in imprejurari misterioase, si din nou, am comparat bube…

Rani...

Toata lumea s-a prins din ce in ce mai tare, prima data Mircea, care de oboseala, aer curat, etc…atipea pe bancuta pana ce cadea in iarba, Razvi care dansa cu Dani si urla: pozeaza-ne Stimata, pozeaza-ne sa se vada cine s-a distrat!!!, Calin, mai obisnuit cu atmosfera o proteja pe Andreea care iesise pentru prima data cu noi, Tizelesh, la inceput prins cu Lolita, apoi pozand in imginea din Brokeback Mountain impreuna cu Rene, a tras ulterior niste dansuri modern traditionale, cu Dica. Eu, cu un umar semidislocat, degetul insanjerat, plus alte cateva dureri, nu m-am implicat initial in activitatile comune, preferand sa stau pe o bancuta sa admir cerul infinit instelat, impreuna cu Rene. Mi-a povestit ca in Olanda nu se vad atat de multe stele, din cauza poluarii, si ca nu a vazut niciodata Carul Mic, ca de la ei nu se vede. Saracu’, l-am compatimit pana la infinit pentru asta, eu crescand sub cerul asta…dar, din mila asta, m-am ales cu o faza horror-amuzanta in noaptea urmatoare. Dar, toate la timpul lor. Cunoscute fiind efectele terapeutice ale amestecului de votka cu energizant, am insistat sa il consum…..din motive pur medicale. Pana si-a facut efectul. Chiar si unele efecte secundare, deoarece la un moment dat, desi se stie ca mie nu imi place sa dansez, mi s-a parut interesant si amuzat sa punem in scena un fragment din baletul Lacul Lebedelor, impreuna cu Razvi si Clau. Usor de inteles de ce, iremediabil atras de farmecele unei Dive in viata, Rene m-a invitat la dans, la sentiment, pe Love me tender… Dar frumoasa noastra poveste a durat pana la aparitia lui Florin…
De aici incepe greul. Dialogurile dintre Florin si Rene sunt absolut imposibil de redat… Florin avea o engleza, din care o sa dau doar doua mici exemple: vroia sa zica: eu iau mana, si zicea: “I take my main” sau….faza la care am ras cu lacrimi pana am cazut de pe bancuta: ii explica lui Rene ceva despre Mihai Viteazu, dupa care se gandeste ca Rene nu pricepe, si ii traduce: “aaaa, asta, cum se zice in engleza??? Viteazu Mihai!” cu accent pe u si a. Continuau sa se numeasca unul pe celalalt Oooooooria, Lucifer, etc… Rene a cazut de vreo 4 ori de pe bancuta, reusind sa faca farame o galeata de plastic plina cu gunoaie. A doua zi nu isi amintea nimic. L-am dus putin la plimbare ca imi era teama sa nu se loveasca la cap de vreo stanca sau butuc, ori sa cada in coma alcoolica. Ma si vedeam pe la ambasada cu Claudia, facand formalitatile sa ii expediem cadavrul in tara, la maicasa, care il astepta, cu un batic negru si saboti de lemn pictati. Dialogul din timpul plimbarii…nu o sa il reproduc, dar si acum rad singura cand imi amintesc… Ne-am intors la grup si fazele au continuat, dialogurile degenerand de la ironiile lui Florin referitoare la presupusa pasiune a lui Rene pentru mine, pana la glumele legate de scenele din Brokeback Mountain… Intr-un final, a trebuit sa ma consolez cu gandul ca macar Samba ma iubeste sigur, deoarece Rene si Florin, pe care Rene insista sa il numeasca Horia (cu h mut, auzindu-se ceva de genul ooooooriaa) au devenit din ce in ce mai apropiati…

Restul serii poate fi povestit cel mai simplu, prin atasarea pozelor urmatoare…

1

 

2

 

3

 

4

L-am dus pe Rene cu forta la culcare. Nu pot sa povestesc scena culcarii, as vrea sa termin de scris povestea fara a lesina de ras. A doua zi,  a zacut in sacul negru cu fermoar…. de dormit, sacul de dormit. Cand s-a trezit, intr-un tarziu…..mai mult decat usor bulversat, nu a spus nici un cuvant si a disparut cateva ore. Cand s-a intors, a mancat din celebra fasole cu ciolan afumat a lui Tizelesh, vestita pe 7 vai, ocolind cu oroare “adidasii” de porc. Spre fericirea lui Razvi, care i-a ingurgitat cu sireturi cu tot. A continuat sa taca sau sa vorbeasca doar intrebat toata ziua, multe faze din noaptea trecuta nu si le amintea, si nu ne credea cand i le povesteam. Eu am plecat intr-o mica expeditie, sa fac niste poze din alea de care imi plac mie, fara oameni :)

Cosmin la ceaun

M-am intors spre seara…gasind lumea exact cum am lasat-o, dar ca usor mai bine dispusa :) In noaptea aceea, fiind mai frig, muuuuuult mai frig, Clau a renuntat sa mai doarma in cort si a ales sa doarma cu Razvi, astfel ca am facut miscari de trupe, Razvi s-a mutat din camera mea in patul lui Rene, Rene cu mine in camera. Obosit si bulversat, chicotelile si pregatirile infinite de somn ale lui Clau si Razvi l-au exasperat pana la infinit… La un moment dat exclama iritat: “what are they, 6 years old?!” Clau remarca husa cu costumul lui Rene (fusese la o nunta saptamana anterioara) atarnata in camera, si intreaba al cui e costumul. Al lui Celine, ii explica Razvi. Oameni buni, va rog sa intelegeti, mie cand imi spuneti ceva, orice, in cap mi se nasc unele imagini… Din clipa aceea l-am vazut pe Rene cu rochia aia sclipicioasa a lui Celine Dion din videoclipul de la I drove all night, dansand pe scena. Am ras singura, cu capul sub perna si sub sacul de dormit, pana la semisufocare, sa nu ma auda Rene si sa se simta jignit…
Ziua urmatoare…plecarea. Rene primul, ca avea avion de la Cluj, noi …mai tarziu putin… Nici acum nu ne-am revenit din oboseala. Si acum mai rad singura.  Si nu, CHIAR NU ne-a adus nimic din Olanda…
The end.

The end

 

PS. Pentru a nu leza orgolii si personalitati multiple (adica ale mai multor oameni), povestea a fost cenzurata, si pozele selectate cu mare atentie…