Cucul si Pupaza – Will Self

Nu ma intrebati de ce, dar mie imi place de baiatul asta. Am citit un interviu cu Will Self, in Dilemateca, anul asta pe la inceput, candva. Si mi-a placut de atunci. Am vazut si cateva recenzii pe blogul lui Raul, si din nou am stiut ca imi place. Dar nu am reusit sa citesc ceva de el pana in concediu. Tot pe plaja, ca ce altceva sa faci acolo? (Intrebarea era retorica, si pentru Dica only:P).

Asa ca, Asadar, cu Cucul si Pupaza in mana – cu cartea, adica – (ce-mi plac manevrele astea pe muchia cacofoniei:P), la umbra cusculiei salvamarului, fac cunostinta cu mintea lui Will Self. Sclipitoare minte! Nu stiu daca isi alege subiectele special cu scopul de a soca, dar daca o face, cine il poate condamna? Trecand peste subiectele mai mult decat originale, peste folosirea celor mai bine vandute „articole” din ziua de azi: sexul si violenta, Will este un scriitor bun. Reuseste sa isi construiasca corect, coerent, fara scapari, fara ezitari, atat „noveleta” cat si „farsa”. Pe langa „corectitudinea” scriiturii, personajele sunt perfect conturate, o simti pe Carol cea stearsa si fara personalitate transformandu-se in femeia cu penis – la propriu: puternica, dezlantuita, chiar violenta. La fel si Bull: din barbatul tipic, bautor de bere, amator de sport, in urma aparitiei unui vagin in spatele genunchiului si a aventurii cu doctorul sau, devine: sedus, victima si …insarcinat.

Will te conduce, cu abilitate si profunda cunoastere a psihologiei umane, prin etapele transformarilor personajelor sale, pas cu pas, nimic nu iti pare nefiresc sau fortat. Cu acelasi talent isi construieste decorurile, interiorul casei lui Carol sau biroul lui Bull ramanand in memorie ca si cum le-ai fi vazut in realitate.

Cum am spus, imi place de baiatul asta, o sa mai citesc carti de el, si singura:)

Clubul Norocoaselor – Amy Tan

Am vazut in libarii o carte noua de Amy Tan, dar am renuntat la ea in favoarea „Casei de la Riverton”. Amintindu-mi de Amy Tan, am recitit cu mare placere „Clubul Norocoaselor”.

Fara a avea pretentii filosofice sau psihologice foarte mari, cartea exploreaza relatiile mama-fiica, prin prisma ambelor parti. Trecand peste specificul asiatic, mai ales din punctul de vedere al mamelor, cartea poate fi despre oricare dintre noi, in relationare cu mamele noastre, conflictul dintre generatii, conflictul dintre lumea „de acum” si „lumea de atunci”, conflictul dintre ce este bine pentru noi, ce credem noi ca este bine pentru noi si ce crede mama ca este bine pentru noi. Nuante infinite, migalos tesute de autoare, povesti misterioase, orientale, in care fantasticul se amesteca cu realitatea, povesti reale, concrete, viata si trecutul mamelor se impletesc cu viata si prezentul fiicelor.

O carte draga, primita de la o prietena draga (te pup Danuta), o carte despre copilele care am fost si femeile in care ne-am transformat.

O Diva pe Twitter

La insistentele infinite ale unui amic, internaut fanatic, mi-am facut si eu cont pe Twitter. Habar n-am ce-i aia, dar probabil ca nu strica la casa omului. Las’ sa fie, ca nu stii cand ne foloseste…

Asa ca, intr-o seara ploioasa si plictisitoare (da, n-avem bani, deci stam in casa si Da, stiu pentru ce e buna vremea asta, dar, cu riscul de a ma repeta, nu avem bani de numarat :D), purced. Imi fac contul – nimic mai simplu. Parola e aceeasi, pe care o stiti multi dintre voi, asa ca, daca aveti nevoie, feel free to use it. Oricum, habar n-am ce sa scriu pe acolo, si pun pariu ca in maxim o saptamana m-am plictisit de el.

Lansez primul mesaj in eternitate. Ma autocitez: „doi, zece, doi, zece, proba!:)” Genial, stiu. Ma puteti cita.

Din 3 clikuri, ma trezesc prietena cu Oprah, Obama, Fred Durst si altii. Nici nu se putea o companie mai buna pentru o Diva in viata, nu? Mai imi aleg vreo 3 oameni (habar n-am cine-s aia, dar pareau cul), din lista prietenului susmentionat. Si gata, destul cu Twitter.

Azi, surpriza: pe mail, mesaje de la noul prieten, Twitter: cutare, cutare si cutare is following you on twitter. Normal, ma tenteaza sa intru din nou. La fel de normal, folowersii mei sunt niste spamuri. Daaaaaaaaar, totusi, ce naiba o fi asta?? Caut pe cineva sa ma lamureasca. Clikui in stanga, clikui in dreapta, caut si eu oameni, romani, cineva, oricine??? Nu e nimeni… Intr-un final, o gasesc pe Ada (http://thoughtsbyada.wordpress.com/), pe care o stiam de p’aici. O adaug, ca e fata faina. Mai clikui in sus, clikui in jos, fur cativa oameni din lista ei: mi-a placut de unu care scrisese ca twitterul s-a umplut de boi. Amu, cand m-am inscris eu. Clar, we must be friends.

Fred Durst a publicat ceva 2 minutes ago: „Sunday is a great day for something”. Futuma, asta-i mai genial decat mine, chiar daca genial nu are grad de comparatie. Ma mai documetez si aflu ca Twitteru’ asta e o moda printre divi si divele de pretutindeni. Cica astia de mai jos, is pe acolo:
Al Gore
Alex Albrecht
Alison Sudol
Andy Murray
Anita Cochran
Arnold Schwarzenegger
Ashton Kutcher
Barack Obama
Ben Kweller
Bishop Alan Wilson
Bjork
Bob Guiney
Borat Sagdiyev
Brea Grant
Brent Spiner
Brett Gurewitz
Britney Spears
Brooke Burke
Brooke Hogan
Cesar Millan
Chris Carrabba
Crispin Glover
Dave Matthews
David Blue
David Hewlett
David Lynch
Diablo Cody
Don Draper
Eli Manning
Elijah Wood
Emma Watson
Erykah Badu
Evan Williams
Felicia Day
Fran Drescher
Gail O’Grady
Gerard Way
Greg Grunberg
Hillary Clinton
Imogen Heap
Ingrid Michaelson
James Gunn
James Kyson Lee
Jamie Kennedy
Jamie Murray
Janina Gavankar
Jerry Rice
Jesse Jane
Jhonen Vasquez
Jimmy Fallon
Joe Biden
John Cabrera
John Cleese
John Edwards
John Hodgman
John McCain
Jona Bechtolt (Yacht)
Jonathan Coulton
Jonathan Ross
Justine Bateman
Karl Rove
Kate Hewlett
Kathy Griffin
Keiko Agena
Kerry Rhodes
Kevin Rose
Kevin Smith
Lance Armstrong
Leo Laporte
LeVar Burton
Lisa Loeb
Luke Wilson
Maxime Verhagen
MC Hammer
Michael Phelps
Michael Urie
Mikey Way
Mischa Barton
Natalie Gulbis
Olivia Munn
Patrick Wilson
Paul Brandt
Paulo Coelho
Penn Jillette
Pete Wentz
Pete Yorn
QTip
Questo of the Roots
Rachel Bilson
Richard Branson
Rivers Cuomo
Robby Gordon
Robert Llewellyn
Russell Brand
Ryan Adams
Ryan Newman
Sara Bareilles
Sarah Palin
Sebastian Bach
Shaquille O’Neal
Shaun White
Snoop Dogg
Solange Knowles
Stephen Colbert
Stephen Fry
Steve Jobs
Steve Wozniak
Summer Glau
Taylor Swift
Terra Naomi
Tina Fey
Tom Waits
Vanessa Hudgens
Walt Mossberg
Wil Wheaton
Will Ferrell
William Shatner
XZIBIT

Citesc pe wikipedia, „sursa de incredere”:

Twitter (pronunţat aproximativ tu’i-tă, s-ar traduce din limba engleză prin ciripit, ciripitor) este un sit web fondat în 2006 care permite utilizatorilor scrierea şi transmiterea de mesaje de câte maxim 140 caractere. Face parte din fenomenul recent numit Web 2.0, necesitând activarea JavaScript în browser[2]. Este uneori descris ca fiind „SMS-ul Internetului”.[3]

Nu este clar care este numărul utilizatorilor, deoarece firma nu-l face public, dar se crede că în 2008 au fost circa 4-5 milioane, iar la mijlocul lui 2009 circa 20-25 milioane. [4].

 

I feel so special, one in 25 milions :D

Avem un amic olandez, care isi scrie pe Facebook gandurile si activitatile zilnice, cam tot la cateva ore. Mereu facem mishto de el, mesajul fiind in final acelasi: get a life! Presupun ca si el (si multi altii) crede despre noi ca suntem niste primitivi, neadaptati la viata 2.0 de azi…
Eu nu judec…da de aia tot pot sa fac mishto :P

Ma mai uit ce scriu unii, ce scriu altii, sa ma inspir, sa vad ce as putea scrie si eu. Cam toata lumea isi scrie ultimele evenimente din viata, ganduri scurte (vezi, de aia imi place mie blogul, ca eu am numai ganduri lungi si foarte lungi. Proaste, da’ lungi), cam ce li se intampla prin viata, sau ce le trece prin cap. Apai, „highliturile” weekendului meu ar fi ca mi-am luat un sutien sexos, de care is foarte incantata si am trecut din nou, de la mov aubergine, la rosu turbulent, la par. Who cares??? Probabil ii pasa celui care a scris: „ce duminica frumoasa” – 7 hours ago.

Acu, m-as fi lansat intr-o dizertatie despre viata reala versus viata virtuala, cat de mult timp ne ocupa netul, cat de multa nevoie avem de el, cat este de normal sa il folosim si in ce limite, etc, etc. Nu cred ca e cazul.

PS:  (doar cand mi-am corectat articolul am observat ca am scris peste tot Tweeter in loc de Twitter. I rest my case.)

UPDATE: sunt prietena cu Ricky Martin, Paulo Coelho si…Dalai Lama.