Arhive zilnice: noiembrie 26, 2009

Anotimpul recitirilor

Standard

A fost o perioada a recitirilor…

Numele Trandafirului

Numele Trandafirului

Am rerererecitit “Numele trandafirului” (sau “IN Numele trandafirului”, daca preferati varianta lui varamea:P). Prima data l-am citit la vreo 11 ani, un act de curaj la vremea aceea, cand ma rupeam cu greu din lumea “Ciresarilor”, a “Cavalerilor” lui Ioan Dan, sau a lui “Conan Doi, Detectivul”. L-am sterpelit pe ascuns, din biblioteca lui tata, curioasa sa vad de ce l-a citit de doua ori in acelasi an. Nu mi-a placut, evident. L-am recitit pe la 18-19 ani, mi-a placut la nebunie, evident. Si acum…mai mult l-am rasfoit, decat citit. L-am rasfoit cu nerabdarea aceea cu care cauti pasajele care ti-au placut intr-o carte de aventuri, dar si cu plictiseala aceea cu care treci peste pasajele luuungi, descriptive, din cartile rusesti. Am recitit-o acum, cu gandul ca citesc pe “mama si tata lor”, Stramosul cartilor de succes de azi, asociat mereu cu ele, dat ca punct de referinta toti coddavincienii si postcoddavincienii, templieristii, manuscrimisteriosii, etc, de azi. O fi…

Am recitit “Clubul Dumas”, singura carte a lui Perez Reverte care mi-a placut.

Clubul Dumas

Clubul Dumas

Poate mi-a placut putin si “Tabloul Flamand”, dar nu atat de mult cat “Clubul…”, dar, din pacate, nici fata de aceasta carte nu am mai simtit placerea aceea, a primei lecturi. Poate ca m-am spurasaturat cu carti de gen, poate ingrijorarea mea ca in ultima vreme prefer din ce in ce mai mult cartile “usurele” e neintemeiata…nu stiu. Sper:)

Am recitit cu aceeasi bucurie ca intotdeauna, si cred ca este una dintre cartile de care nu o sa ma plictisesc niciodata: “Minunata Calatorie a lui Nils Holgerson”. Imi amintesc cu drag ca mi-a cumparat mama cartea asta, intr-un concediu la Geoagiu Bai, cu multi, multi ani in urma, si a fost singurul lucru care ma tinea afara din apa, de la balaceala. Am imprumutat-o cuiva acum cativa ani, si, ca multe alte carti, nu am mai primit-o inapoi. Mi-am cumparat alta, noua, rece, impersonala…dar pe cale de a deveni contrariul cuvintelor enumerate mai inainte. Dar tot mi-e dor de cartea mea veche, cu mirosul acela atat de familiar, cu fiecare pata, indoitura si ruptura avand povestea ei…

Nils

Nils

Am recitit “Toate panzele sus”, despre care nu vreau sa comentez nimic, ci doar sa citez un prieten: “tie iti place orice carte in care o barca pluteste pe apa”. Da…recunosc:)

Iar acum, victima a marketingului si a lacomiei, mi-am luat “Gargui”. Desi am pornit din start cu convingerea ca e o carticica „din alea”, de preferinta carora ma temeam in ultima vreme, nu am rezistat… Sunt curioasa daca mi se confirma impresia sau nu. Deocamdata imi place. Iata de ce: “….Inchipuiti-va ca ati aprins un arzator al sobei – sa zicem ca e vorba de o soba electrica, cea cu arzatoare negre, spiralate…()… Acum plesniti cu palma aceea sensibila si receptiva arzatorul acela incandescent. Si tineti-o acolo…()…Vreau sa tineti mana aceea presata zdravan numarand incet pana la saizeci. Fara sa trisati. Unu Mis-sis-sip-pi, doi Mis-sis-sip-pi, trei Mis-sis-sip-pi. La saizeci Mis-sis-sip-pi mana se va topi,  asa incat acum imprejmuieste arzatorul, fuzionand cu el. Acum smulgeti carnea afara. Mai am o provocare pentru voi: aplecati-va, intoarceti capul intr-o parte si culcati-va fata pe acelasi arzator. Din nou saizeci Mis-sis-sip-pi; fara sa trisati. Partea convenabila e ca urechea voastra e chiar acolo, gata sa captureze paraitura, sfaraitul si explozia carnii voastre”. Da…daca reuseai cumva sa strecori si un topor, un toporas mic, mic, in frazele astea, puteam fi prieteni buni, Andrew draga.:)

Gargui

Gargui