Vineri seara am fost la concert “Celelate Cuvinte”, in Flex.
Seara a inceput frumos si romantic, cu soferul de taxi care insista sa vina sa stea in spate, intre mine si varamea. I-am analizat incasarile din seara respectiva, si am ajuns la concluzia ca nu isi permite. Inainte de concert, ne-am intalnit si am schimbat cadouri de Mos Nicolae. Iata ce am primit eu, de la Claudia.
Un cadou fin, delicat, frumos, pentru o Mare Doamna, in acelasi timp si foarte util. Dupa cum se vede, nu am ezitat sa il folosesc, fiind intr-un loc unde mergem noi, gospodinele desavarsite, bucataresele talentate…pentru a mai face schimb de retete, etc. Cu aceasta ocazie vreau sa ii salut si pe baietii de la masa de langa noi, in special pe cel care a sters-o rapid, cand l-am intrebat cu “cadoul” in mana: “Ceva probleme?”
Ma rog, cartea de matematica o sa o impart cu Claudia, eu am facut deja jumate din exercitiile din ea… Ei ii recomand cele de geometrie, clar este mai talentata decat mine, ea stiind cum se numeste liniarul ala in forma de triunghi.
De la Romina nu am primit INCA nimic, dar nici azi nu e prea tarziu, nu-i asa, Romina? (Romi mi-a “multumit” pentru articolul despre cadouri, acum simtind si mai puternic presiunea care insoteste alegerea unui dar pentru mine, fiind si mai constienta de diversele implicatii si interpretari care sunt aferente alegerii unui cadou). Eu, te iert. :D
Apoi, am pornit putin prin oras, prima data la casutele din fata primariei, din nou. De data asta era ceva mai multa lume.
Din fericire era deschis si locul cel mai important. Daca cineva are chef sa comenteze ceva, nu uitati ce cadou am primit, da??
Am pozat si punctul de maxim interes pentru Razvi si Alin.
Si catedrala catolica, frumoasa si ziua si noaptea….printre beculete.
In Flex, lumeeee, multa si faina. Alin, care mi-a spus niste bancuri senzationale. E adevarat ca le stiu din liceu, dar interpretarea a fost senzationala :P Virgil, evident, care a reusit si acum…totul e in regula, linistiti-va. Andreea si un var chel, pe care banuiesc ca il cheama Bogdan. Am auzit ca il strigau si Nelu…dar, anyhow,” varu’ chel” e good enough pentru mine;)
Am comandat ceaiurile.
Dupa cateva secunde au devenit cesti goale. Oricum, i-am zis Laurei (chelnerita simpatica din Flex, care nu s-a isterizat cand eu, la cererea Claudiei, incercam sa indes scandura aia de tequila la metru in poseta) „keep it comming”. And she did ;)
Nu inteleg de ce, Virgil, dupa ce l-am obligat (pe bune l-am obligat, ca el e bautor de bere), sa bea un paharut de tequila, tot tragea de leatul ala cu palaria, si urla: “Asta v-o fi voua crucea!!! Asta v-o pune la cap cand muriti!!!”
Am primit DIN NOU un pliant al ALTEI formatii de renume mondial, tot la ei in scara blocului, alta scara decat cea a celor de la Gojira. Astia sunt atat de celebrii incat nici nu au nevoie sa isi scrie numele citibil. My guess este ca ii cheama Blanos (?). Or fi de-ai lui Ursu, de la Parlipat :)))
Baietii de la Celelalte Cuvinte au stat la masa de langa noi. Cuminti si linistiti, au zambit si au vorbit cu toata lumea. Serios acum, mie mi s-a parut a fi o dovada de maxim profesionalism: inainte de concert au baut doar apa plata. Iar concertul s-a incheiat cu: “Noa, speram ca v-a placut, si acum daca ne lasati, mergem sa bem si noi o bere”. Bravo baieti, mi-a placut mult de voi;)
Iata si doua poze cu baietii in exercitiul functiunii, facute de Virgil cu aparatul meu, una inainte sa bea paharutul de tequila, iar cealalta dupa.
… si pe Virgil, care a insistat sa se joace cu cadoul meu.
Vreau sa transmit un salut special prietenului cu freza si caciula emo care a insistat sa ma abordeze la plecare si sa ma inghionteasca…dar a renuntat cand i-am spus calm: “Am un topor in poseta”.
Pentru ca cea mai cunoscuta melodie a “Cuvintelor”, (da, aia din reclama la banca), se termina cu:
Daca vrei sa stii ce-am in suflet sï-n gand,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant…
…iar Claudia insista sa imi tot urle versurile astea, raspunsul meu este: “NU, nu vreau sa stiu ce ai in suflet si-n gand!”
Nu va imaginati ce chinuita o sa fiu saptamana viitoare, cand o sa mergem, tot in Flex, la concert Semnal M…nebunele de Clau, Andreea si varamea sunt megafane, si stiu pe de rost cam toate melodiile lor. Doamne, sper sa supravietuiesc.
Acu, ma scuzati, merg sa mai rezolv niste integrale.
PS. Am o dilema. Avand in vedere ce cadou am primit, intrebarea mea este: Asta inseamna ca am fost cuminte, sau nu? :P
ioi ce v-ati mai distrat voi.
Seara a inceput frumos si romantic, cu soferul de taxi care insista sa vina sa stea in spate, intre mine si varamea. I-am analizat incasarile din seara respectiva, si am ajuns la concluzia ca nu isi permite. – asta m-a facut sa ma plimb cu scaunul prin birou :P
Si the Virgilator arata intr-un mare fel, trebuie sa-i gasim nume de indian.
Si re: dilema ta, cunosc multi copii rai care n-au primit tomahawk ca al tau, deci neah! Ai fost cuminte!
xoxo
O.
Hehe, da, noi ne distram mereu, pentru ca suntem impreuna, sau pur si simplu pentru ca noi suntem. Am ras de faza cu plimbatul prin birou :))
Astept propuneri de nume pentru Virgil, va fi incantat… Dar poza, THE POZA, reprezentativa pentru Virgil…e undeva in povestile din Apuseni… Imaginea cu el, in chiloti si bocanci, iesind din cort…ne va batui mult de acum inainte.
Pusi,
Alina