Arhive zilnice: decembrie 14, 2009

La Ballade of Lady and Bird

Standard

In cazul in care cineva se intreaba de ce perioada asta eu si Romi ne zicem una alteia: „Bird, it’s cold”…raspunsul e in melodie. Nu, nu ne zicem asta doar pentru ca e frig:)))

In cazul in care nu s-a intrebat nimeni asta, ascultati melodia oricum, as weird as it sounds, mie imi place :)

Memories…memories

Standard

O noua leapsa primita de la Tovarasa intru arme, imi cere sa enumar amintiri… Dupa ce le-am scris cu mare talent, am realizat ca trebuie sa fie despre iarna. Evident, nu erau. Asa ca…le-am rescris:))

Am ales una din copilarie, ca sa vedeti ca am fost copil precoce, si una de data mai recenta.

1. Aveam vreo 3 ani. Eram in concediu, cu mama si cu tata, la Predeal. La plimbare, tata ma ducea pe umeri, ca pe o adevarata Mica Diva (ca sa nu alunec sa imi rup ceva, ca nici pe atunci nu stateam prea linistita). Prin statiune ne intalnim cu o alta familie, mama, tata si un  baietel putin mai mare decat mine. Ne oprim sa schimbam saluturi, amabilitati, iar eu, de la inaltimea mea olimpiana, le spun: „Auzi, f*tu-ti mama ta, si tie, si la tanti si la baietel!”, aratand cu degetul pe fiecare in parte ca sa nu existe confuzii. A doua zi, in curte hotelului, copilul respectiv mi-a spart gura cu un bulgare de zapada. Pus de taicasau, probabil, la care  nu ii ajunsesera scuzele parintilor mei.

Explicatie: Ma invatase sa injur Mosu’ Mic:) Mosu’ Mic era sotul lui Mam – doi batrani, ea nemtoaica, el ungur, vecini cu familia mea, care aveau grija de mine cand eram mica si erau ai mei la munca – niste personaje senzationale. Tot Mosu’ Mic m-a invatat si sa merg cu bicicleta, iar eu aplicam practic toate invatamintele lui, dupa cum s-a vazut mai sus :))

2. Cu aceasta ocazie raspund si intrebarii lui Armin: stii sa schiezi? Intrebarea este de-a dreptul jignitoare si inutila. Eram la Muntele Mic, de 1 decembrie 2008 – un weekend prelungit, plin de evenimente. Am incercat sa schiez, pentru prima data in viata. Dupa primul metru de incarcari, am ajunjs la concluzia ca sunt prea batrana si prea obosita pentru ski. In schimb, nu sunt prea nicicum pentru a pretinde ca stiu. In plus, aratam mult prea bine in costum de ski, cu clapari, figuri, etc pentru a nu profita de asta:) Asa ca, am purces, cu claparii in picioare, schiurile pe umar, pe poteca din fata cabanei, cativa metri in sus, cativa metri in jos…la plimbare. Si, de fiecare data cand cineva ma intreba: „Vii de sus?” raspunsul era ceva de genul: „Daaaa, bate vantul cam tare”. Intrebare: „Ai fost pe la Cruce?” Raspuns: „Daa, ai grija ca sunt stanci in dreapta”, etc, etc. Cand oboseam, intram in barul cabanei, bocanind ostentativ cu claparii pe pardoseala pietruita, si ma asezam ostenita la bar, la un vin fiert sau ciocolata calda, participand activ la povestile de vitejie ale celorlati schiori. Nu m-am descaltat de claparii aia toata ziua, eram mult prea cool pentru lumea asta :))

Anul asta, e timpul sa redevin diva claparilor, zeita partiei,  etc, doar ca pronuntia va fi usor diferita: claparskove, partieskovke,  schiatovichke, etc :P

The end :)