Arhive zilnice: decembrie 21, 2009

Retrospectiva 2009 – primele 3 luni:)

Standard

Ianuarie

Anul acesta, de ziua mea am fost plecata departeee de lumea dezlantuita. Asa ca, in ianuarie, cand mai prindeau cate o bruma de semnal, primeam pe telefon mesaje de genul: “Stimata, esti congelata in padure?”, “Trebuie sa apelam la Chuck pentru semnal?”, “Varu’ zice ca Stimata a inghetat pe deal”, etc… Cand m-am reintalnit cu lumea, am inceput sa planuim vizita la Oma.

Romina a racit.

Februarie

La Oma, la Buzias, am sarbatorit ziua lui Remus. La invitatia lui, desi nu era ziua lui si el nu stia ca mergem sa il sarbatorim ;). Ca inainte de fiecare plecare, se faceau scenarii in legatura cu ce urmeaza sa se intample, cel mai marcant fiind episodul in care varu’ Alin isi imagina o partida fierbinte de sex cu Oma (o tanti foarte draguta, de vreo 90 de ani, proprietara de pensiune), in pivinta, pe sacii cu cartofi. Printre highlit-urile weekend-lui:

–  In urma unei neintelegeri, cand am facut rezervarea telefonic, nu stim exact ce au inteles oamenii aia, dar cand am ajuns, masa noastra era pregatita…fara scrumiere… Am intrat, am vazut privirile lor bulversate, ne-am asezat… Am cerut scrumiere, bautura, etc… si seful de sala de la restaurant clarifica misterul: noi intelesesem ca vine un grup de copii pentru olimpiada!

–  Camerele la Oma sunt foarte frumoase, am reusit sa inghesuim doi oameni sanatosi intr-una, iar baia este la standard orientale, turcesti, cand stai pe WC fiind cu picioarele in dus si nasul in chiuveta la robinetul careia este atasata si para dusului;

–  Tarziu in noapte, muzica urla, cheful chefuia, pana ni s-a atras atentia ca mai sunt si alti oameni pe acolo, care vor sa doarma, asa ca Milu si Claudia dansau, Milu tinand pe umar laptopul cu muzica data la minimum;

–   Jucam mima pe melodii, iar Mircea, trebuind sa mimeze “Un actor grabit”, fiind inca sub impresia mortii Laurei Stoica, se intindea pe jos, cu mainile la piept si isi facea cruce, de acolo trebuind noi sa deduce melodia;

–   Cateva faze care au generat ticurile verbale: “sunt currrrrrrrrrva?” “merrrrrgem la cimitirrrrr”, etc.

Romina avea varicela.

Martie

Claudia si-a dovedit inca odata reputatia de angajata anului, reusind sa faca rost de o cabana pentru weekend, exact la buza partiei de la Arieseni. Am pornit, direct de la uzina, in compania pisicii putrede. Desi afara erau – (MINUS) 15 grade, eu si Romi insistam ca ne e cald, sa mai deschidem geamul. Clau era bulversata rau…insistand sa i se adreseze lui Nelu cu numele Sandu. Ne tot pozam curajosi pe placa lui Tempe, pe partie, iar Claudia urla la Nelu: Sandu, dar tu tot pe placa stai??? Varu Razvi, mare amator de sporturi in general (vazute la TV) si se sporturi de iarna in special, iesea din cabana doar ca sa faca pipi direct de pe terasa, apoi ii relua locul de dans, la grinda din living.

Romina era mahmura.

Pentru ca dupa fiecare excursie/eveniment, etc, fac un colaj cu pozele marcante, iata unul, pentru prima parte a lui  2009.

Before Baciu

Before Baciu

Despre Vali – posibil pamflet :)

Standard

Dupa ce am auzit cam a sasea oara ca, “da, despre Alin ai scris pe blog”, “mi-a zis Alin ca despre el ai scris”, “Dica zice ca despre Alin ai scris”, etc… m-am prins si eu de aluzie. Asadar, iata, un articol cu si despre Vali. Vali, acest Sergiu Nicolaescu al acestui articol, pana si scris de el, prin telekinezie.

Vali este un prieten din copilarie de-al Dicai, prieten careia Dica i-a spart capul cu o piatra, eveniment care explica multe din evolutia lui ulterioara.

Eu l-am cunoscut prima data anul acesta, in Grecia, la Meteora. La manastirea Rusanu, unde Vali ostenit dupa escaladarea sutelor de trepte, se odihnea pe o bancuta. Langa el, in picioare, vreo 4 tanti de varsta inaintata. Urcasera aceleasi trepte. Dar, nu despre ele este vorba aici.

Ci despre Vali.

Vali este un om cu multiple talente. Multe dintre ele tin de manevrarea buzelor. Nu va ganditi la prostii, este vorba despre buzele sale proprii. Si personale. Cand vrea sa iti arate cum face capra, isi tuguiaza buzele si isi misca limba rapid printre ele. Aceasta manifestare cultural artistica era miza lui pentru a impresiona comesenii intr-o seara in Flex. Aseara, dezamagit de raspunsul “daaa Vali, stiu cum face capra”, mi-a repetat din nou inca odata “despre Alin ai scris pe blog dar asta cu capra nu te-a impresionat”. Ba da, Vali, m-a impresionat. Ceea ce nu e intotdeauna un lucru bun. Tot cu buzele Vali poate sa mimeze introducerea unui ac cu ata in cea de sus, apoi in cea de jos, apoi miscarea lor in diverse pozitii. Interesant este ca ata imaginara nu a mai functionat dupa ce i-am facut eu nod.

Vali este un aventurier, porneste deseori in aventuri spre destinatii necunoscute. Necunoscute lui, pentru toti ceilalti fiind common knowledge. Vali este perseverent, de fiecare data cand greseste drumul, adica de fiecare data cand porneste intr-o aventura din cele mentionate mai sus, insista doua ore, doua ore jumate inainte de a abandona ruta.

Vali este o persoana sociabila. Ratacit fiind, cerand indicatii celorlalti participant la traficul rutier, primeste aproximativ acelasi raspuns, in timp ce geamul interlocutorului se ridica grabit: “Nu, nu pe aici, trebuie sa mergeti inapoi”. Tot din categoria “Vali este o persoana sociabila”, intr-o seara, in Flex, ne-a prezentat doi amici de-ai lui, parteneri de afaceri pe net. Amici care stateau pierduti, privind in gol, nestiind de ce ei au oameni in jur iar pe masa sunt pahare si sticle si nu tastatura si mouse.

Dar, cel mai important lucru dintre toate ar fi ca: Vali este un baiat de treaba si are fooooooooooooaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaarte mult simt al umorului, asa ca va aprecia acest articol ca pe o gluma, care este :)))