Jocul Ingerului – Carlos Ruiz Zafon

Nu poti sa vorbesti despre “Jocul Ingerului” fara a vorbi despre “Umbra Vantului”. “Umbra vantului” e una din cartile mele preferate, din cele citite relativ recent, o carte despre carti, o carte de atmosfera, de aventuri, o carte care reuseste sa te faca sa se simti intelectual si aventurier in acelasi timp.

“Jocul Ingerului” intra tot in atmosfera “Umbrei”, dar nu se ridica la nivelul acesteia. Dupa cum am citit si in alte recenzii, daca “Umbra” este o carte despre “a citi”, “Jocul” este o carte despre “a scrie”. Inceputul este promitator, citez: “Un scriitor nu uita niciodata momentul cand, pentru prima oara, primeste cativa banuti sau un elogiu in schimbul unei povesti. Nu uita niciodata momentul cand, pentru prima oara, simte in sange dulcea otrava a vanitatii si crede ca, daca izbuteste sa faca astfel incat nimeni sa nu-i descopere lipsa de talent, visul literaturii va fi in masura sa-i aduca un acoperis deasupra capului, o masa calda la sfarsitul zilei si lucrul la care ravneste cel mai abitir: un nume tiparit pe o biata bucata de hartie, care cu siguranta va trai mai mult decat el. Un scriitor e condamnat sa-si aminteasca acest moment, fiindca in clipa aceea e deja pierdut, iar sufletul sau are deja un pret.”

Din pacate blestemul acesta, al unui prim succes rasunator si al pretului sau ca scriitor, nu la ocolit nici pe Zafon. Sunt absolut convinsa ca “Jocul” a fost scrisa sub presiunea editorilor, a cererii pietei, si ca, daca ar fi fost lasat in pace, Zafon ar fi reusit sa construiasca o noua carte excelenta. Asa, e doar buna. Reuseste sa captureze aceeasi atmosfera tenebroasa, misterioasa, ireala din “Umbra”, dar are unele scapari in clisee hollywoodiene de genul: vizita seara intr-o casa locuita, mobilata, perfect curata si amenajata, revenirea a doua zi in aceeasi casa si descoperirea acesteia nelocuita de ani de zile, cu strat gros de praf fara urme de pasi in el, sau clasicul vis din sala de operatie cu luminile si doctorii cu masca aplecati peste pacient… Compenseaza, in schimb, cu intriga captivanta, descrierile Barcelonei, si mai ales cu descrierile ploii, care te fac sa simti picaturile grele, mirosul de praf umed, ca si cum ar fi reale. Daca nu ar fi fost presiunea aceea de care vorbeam mai sus, Zafon ar fi putut cizela si modela aceste scene in stilul sau, dand astfel o mai mare valoare cartii.

Cred in continuare ca Zafon este unul din marii scriitori ai vremurilor noastre, o mare calitate a sa fiind vocea unica, proprie: as fi putut citi cartea aceasta, fara a cunoaste numele sau autorul si as fi stiut ca e scrisa de el. Si mai are un mare dar, pe care eu il asociez marilor scriitori: iti face pofta sa scrii.

25 Decembrie

Azi e zi mare, zi de sarbatoare, din muuuuuuuuuulte puncte de vedere. In primul rand e Craciunul, zi mare, pentru unii dintre noi, depinde de credinte, convingeri, educatie, etc. Dar nu despre asta vreau sa scriu azi:) In al doilea rand este ziua de nastere a unor oameni dragi.

Nambar uan si first of ol, Tata. Cu T mare, ca e Tata de Diva, Zeita, etc. Tata care m-a urcat pe munte de la 8 luni, cu cortul in spinare si imi usca scutecele pe fanghiile de ancorare a cortului. Tata care m-a dus la mare si ca sa imi infranga frica de meduze mi-a umplut barcuta pnemumatica cu ele si m-a pus sa stau pe ele. Acum nu mai imi e frica de nimic. Tata care mi-a pus in mana niste carti pe care nu le-as fi ales niciodata, si fara care azi as fi fost mai proasta si mai saraca. Tata care la 16 ani mi-a zis: de acum, nu-ti mai zic nimic, decat daca ma intrebi, daca nu intrebi, fa cum te duce capul. Iata ca m-a dus :) Cred. Tata care reuseste sa fie parinte si prieten, cel mai delicat echilibru din lumea asta. Sa fii sanatos, Tata!

Blana. Bietul nostru prieten Blana, cel greu incercat de soarta. Cand nu cade furiei mele fotografice, insistand sa il pozez pana la infinit intr-un tricou de-al lui Razvan rupt fasii si reconstituit cu noduri, cade in gura lui Razvi (nu, nu that way:D) care il ironizeaza pana la infinit pentru un andicap, si anume imposibilitatea de a pronunta litera as. Stiti voi, as, de la ipopotam, de la andbal, de la idrant, etc :) Acum vrea sa isi puna la masina nr HHH, ca sa aiba masina neinmatriculata :P Sa cresti mare, Ursule!

Si, nu in ultimul rand, dar ultimul si cel din urma:), la multi ani, un SINCER la multi ani, Sanjerica!