Am pornit spre Polonia dimineata tare devreme. Poate din acest motiv prima impresie despre Slovacia (bine, si in Ungaria era aceeasi atmosfera, dar in Ungaria am mai fost, deci nu avea cum sa fie prima impresie) a fost de pustietate. Deja ajungeam sa sarbatorim cand vedeam un om pe strada. Drumul cu masina, desi lung, nu a fost plictisitor pentru ca am auzit aceleasi glume, din liceu, pe tot parcursul lui.
Doar vamesii romani sunt harnici, in rest nu te baga nimeni in seama. La granita dintre Slovacia si Polonia punctul vamal e parasit, o ruina. La propriu.
Desi inainte de a pleca ne-am interesat referitor la starea drumurilor din Slovacia si Polonia si feedback-urile primite nu au fost prea favorabile, nu s-au confirmat. Drumurile sunt bune, sunt curate, nu am trecut pe nicaieri, nici macar prin satele uitate prin creierii muntilor sa gasim drumuri inzapezite, necuratate, nedate cu material antiderapant. Si nu doar ca sunt curatate, ci sunt in stare foarte buna, iar in Polonia sunt muuuuuuuuulti km de autostrada. Se pare ca toti pot, doar noi nu. Dar, desi drumurile sunt in stare foarte buna, traficul este infernal. Intre statiuni se circula bara la bara, ora de varf este 24 de ore pe zi. Si in statiuni si in Cracovia toata lumea este calma, soferii se respecta unii pe ceilalti, se lasa sa treaca, nu vezi nici un smecheras taindu-ti fata la intersectie sau sa se bage in fata la coada de la calea ferata.
Similaritati cu Romania gasesti la produsele din magazine (cu exceptia fericita a alcoolului, care este mult mai ieftin, in special vodka) si la exploatarea necontrolata padurilor. Peste tot se vad, la fel ca in Apusenii nostri, hectare intregi de padure decimate, copacii lasati acolo sa putrezeasca, gatere active.
Preturile sunt relativ similare, in marea majoritate, dar de exemplu cazarea este mult mai ieftina decat in Romania. Noi am inchiriat 14 persoane cabana din imagine, 7 zile, cu 87 euro/persoana. Toate zilele.
Oamenii sunt foarte amabili, prietenosi, desi nu prea vorbesc engleza. Daca ceri indicatii, ti le ofera cu draga inima, elaborat, cu multe explicatii, dar in limba lor tulburata si fara prea multe vocale. Oricum poloneza nu e o limba grea, e foarte asemanatoare cu romana, si nu am avut nici o problema sa ma descurc.
Partiile sunt multe, destul de aproape unele de altele, fiecare satuc din zona Zakopane, Bukowina, Bialka, Czarna Gora, Jurkow, etc au cel putin o partie, cu grade de dificultate variate si preturi acceptabile.
Statiunile turistice sunt concepute pentru turisti. Socant, stiu :)) Oraselele de munte sunt foarte frumoase, au o arhitectura specifica, foarte draguta, tot felul de atractii pe strazi, de la artisti stradali, la tarabe cu tot felul de brizbrizuri, mos Craciun cu reni, caini ciobanesti din zona care stau cuminti la poza, samd. In satele/oraselele de munte care nu sunt intens „turistizate”, se vede ca turismul este inca in dezvoltare, se construieste mult, exact ca pe la noi.
Cracovia este un vis, o sa ii dedic un capitol separat.
Daca am uitat ceva, intrebati voi:)
Cam atat cu the boring touristic stuff, urmeaza capitole cu the fun stuff.
EDIT.
In urma urletelor disperate ale Claudiei, trebuie NEAPARAT sa mentionez ca in Polonia este vodka cu mai multe arome, ca noi am baut cu cranberries si ca a fost foarte buna. „Sa stie lumea!!!!” – am incheiat citatul.