Capitolul 2. Trei ciobansky rumunsky la oras

Standard

A doua zi in Poland ne-am impartit in doua cete, in schiori si neschiori. Eu am pornit pe jos sa explorez regiunea, restul care incotro. In Bialka, 5 km mai tarziu,  m-am reunit cu grupul de neschiori dar turisti cu masina, si am decis, impreuna cu Diana si Alin sa pornim spre Zakopane. Zis si facut, am luat busul din Bialka, 4 zloti (egal 4 lei – deci eftin dom’le, eftin) si am purces la drum. Ultimii enspe km i-am parcurs bara la bara cu celelalte masini, conform bunei traditii poloneze. La un moment dat, vazand un om pe marginea drumului, Dia zice: “Asta o pornit pe jos, ca se grabeste.” Dupa asa drum lung (12 km in 2 ore), evident, ni s-a facut foame. Am ales, INSPIRAT, un mic restaurant, pi sientru. Desi am cerut meniu in engleza si L-AM PRIMIT, tot febra musculara am facut pana i-am explicat la doamna ce vrem sa mancam. La fel de inspirat am ales si meniul, traducerea fiind foarte furculision, iar eu vazand ceva paste cu specific polonez, PIEROGI zic: din astea trebuie sa mancam. Alin sare si el, expert: “da, ca am vazut la alta masa in farfurii si seamana asa, cu canelonni, trebuie sa fie bune”. Asadar, meniul ales a fost: beetroot soup with crutons si pierogi. Pana am degustat un paharel de bere locala eu si Carsberg ei (pentru ca dupa experienta placuta cu Berea Mithos, eu insist sa gust toate berile locale), apare doamna cu 3 boluri cu o supa rosie ca sanjele, ca sfecla rosie, ceea ce si era si cu cate un blid cu o clatita rulata si paneizata. Si atat. Dupa infintele mishtouri la adresa cantitatii infime de mancare, Dianei nici nu ii place supa – desi sincer, nu inteleg, ce anume poate sa nu iti placa la o zama rosie cu niste viermisori razaliti in ea??? – asa ca Alin a infulecat si bolul ei, sa fie sigur ca se satura. Dar ne-am mai astamparat foamea cu neste bere, pana cand o auzim pe tanti de la pult ca ne striga, sa mergem dupa alte blide. Noi: “nuuuu, multumim, nu’s a noastre”. La tanti ii pica fata si pleaca disperata. Ulterior ne-am imaginat dialogul, pe tanti mergand la bucatareasa: “Sefa, sefa, rumunsky astia ordinarsky nu mai vor mancarea!” Dupa ce probabil I s-a confirmat din spate ca totusi a noastra e comanda, revine si ne convinge cu exces de gesturi ca farfuriile alea imense, pline, sunt ale noastre. Abia atunci am realizat si noi eroarea, si cat suntem de ciobansky, ca nu am stiut sa mancam specialitatile poloneze. Crutoanele lipsa din supa erau de fapt crochete – separate –  iar pierogi erau ceva ce la noi se numesc patasti cu carne. Ne-am chinuit sa mai inghitim si din alea, dar nu doar ca eram satui dar nici nu erau foarte bune. Ne-am mai clatit greata cu niste bere, nu prea aveam chef sa ne urnim pentru a explora orasul pe jos, ci am mai fi lenevit pe acolo. Tanti care debarasa mesele a venit si ne-a certat ca nu am mancat tot. Pe cand sa plecam vedem un alt grup de turisti asezandu-se la o masa de langa noi si (NU DIN LENE) decidem sa ramanem sa ii vedem ce mananca sis a facem un usor misteaux de ei. Dupa ce au tot lalait-o comandand ceai si cafea, eu zic catre ai mei prieteni: “Auziti, eu ma duc la ei si ii intreb: voi mai comandati ceva sa ne batem si noi joc, sau putem sa plecam?” Intr-un final au ales aceleasi pierogi, dar doar acel fel, asa ca nu a mai avut nici un farmec.

Iata si minunatele preparate culinare.

Mancare din Polonia
Mancare din Polonia

Apoi am pornit prin Zakopane – un orasel de munte, tare frumos. De fapt, cred ca majoritatea oraselor din Polonia sunt frumoase. Centrul, inchis circulatiei rutiere, ca in toate orasele civilizate, era plin de artisti stradali, felinare, forfota, tot felul de atractii, agitatie, veselie.

 

Zakopane

Zakopane

Zakopane

Zakopane

Zakopane

Zakopane

Zakopane

Zakopane

CafE

CafE

Pentru doritorii de suc natural, fresh, ti-l prepara pe loc:

Suc

Suc

Iar daca nu vrei sa bei suc asa pe inima goala poti rontai ceva de la magazin, sau aprozar, ma rog….alegeti voi:

Ia crastravetele, neamuleeeeeeee

Ia crastravetele, neamuleeeeeeee

Desi in parking ne astepta mijlocul de transport, am decis sa ne intoarcem la Czarna Gora cu busul.

Parking

Parking

In autogara, in urma tentativelor mele esuate de a comunica in engleza cu soferii si de a-i convinge sa ne duca macar pana la sensul giratoriu de la Bukowina (deoarece cabana noastra se afla la „granita” dintre Czarna Gora si Bukowina, aproape de sensul giratoriu), Diana nu mai rezista si rabufneste, urland ca o Mare Doamna, la soferi, in poloneza: „La sensu giratorskovke, futa-va Dumnezo!” Intre noi fie vorba, si sa nu ii ziceti ca am scris asta ;), cam tot ce scoate femeia asta din gura/cap e absolut genial si te face sa lesini de ras.

Intr-un final, un sofer s-a milostivit de noi si ne-a luat, si, desi la urcarea in bus a negat categoric: NO! No inglish!, cand am ajuns la destinatie si Dia se chinuia sa deschida usa, la indicatia mea, in gluma: „Push the button!” mirificul sofer se intoarce spre mine si imi zambeste cu toti cei trei dinti. „Acuma stii engleza”, i-am marait si eu, printre dintii mei. Toti.

End of day two…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s