Dulciurile copilariei

O discutie in pauza de masa la uzina:) a inspirat acest articol, dulce ca mine :)) si anume, ne-a amintit de dulciurile pe care le mancam in copilarie. Desi copilaria noastra a fost pe finalul epocii comuniste, am mai prins si noi zilele acelea in care “nu se gasea nimic”. Si totusi, aveam de toate.

Ne-am amintit cu drag de cocosii pe bat pe care ii vindeau tiganii, Claudia ar da gata unu acuma. Varu’ Razvan isi aminteste de halvita de la mare, cea adevarata, facuta de turci. Cand eram in scoala generala mama unei colege si vecina facea bomboane pe bat si le vindea in curtea scolii. Mama imi interzisese sa mananc de la ea, stiind conditiile de igiena in care erau facute. Evident ca erau cu atat mai bune, interzise fiind. Si eram si mult mai sanatosi atunci.

Bomboana pe bat

Aproape toti, cand mergeam la cinematograf, la Dacia – cel mai mare din oras – pozitionat strategic langa cofetaria Libelula (sau invers, dar nu prea conteaza:)) mancam celebrele cacareze, sau cacatei de oaie = drajeuri de ciocolata in forma susmentionata. Asta in timpul filmului. Apoi, sau inainte, traditionala vizita la Libelula unde mancam profiterol sau, cum ii ziceam eu cand eram mica, prajitura care face galagie, si anume dobosul, cu crusta aceea de zahar ars. Apropo de zahar ars, imi amintesc ca in copilarie, facea mama sau bunica, cel putin saptamanal t(z)ucur ruda, zahar ars cu bucatele de nuca in el… Doamne, cu cata nerabdare asteptam sa se raceasca si sa se intareasca. Uneori “nu iesea” adica era prea moale pentru a fi taiata, si mama il modela in rudute mici si ni-l dadea asa…aratau ca niste mititei din zahar ars :). Pe atunci multe dulciuri se faceau in casa, vara faceam inghetata cu cacao, cu vanilie, cu fructe de sezon. Asteptarea era un calvar – verificam din jumatate in jumatate de ora congelatorul, mai lingeam pe furis marginea recipientului in care era inghetata…

Profiterol

Suhaida avea o aroma cu totul speciala…acum parca nu mai are acelasi gust. La fel si ciocolata Cipi-ripi. Nu cred ca exista vreunul dintre noi care sa nu-si fi facut ceas din eticheta ciocolatelelor cu Scufita rosie.  Ciocolata Pitic sau mentosanele se numarau printre preferatele zilei ca desert la scoala, alaturi de celebrele Eugenii sau ciocolata Maci, “de la unguri”,  specifica zonei. Cand mergeam in parcul copiilor mereu mancam vata de zahar, vata pe bat …acum nu m-as atinge de ea… In schimb as manca porumbul acela crema, ceva crema de cacao facuta in forma de porumb si imbracat in martipan, doamne bun mai era, nu Corina?:). Mie nu imi placea martipanul, nu imi place nici acum, asa ca razuiam toata „imbracamintea” porumbului si mancam doar crema aceea al carei gust nu o sa il uit, dar nici nu cred ca o sa ii identific vreodata ingredientele.

La targuri mereu primeam turta dulce, in forma de „coliere” formate din bile de turta dulce sau de inimioara cu oglinda la mijloc. Le tineam pana aveau consistenta betonului intarit, apoi le mancam.

Inghetata Polar, in pachete ca de unt…”trebuia” mancata rapid, ca altfel de topea…de parca altfel nu am fi mancat-o la fel de rapid:)

Toate le stingeam cu un Brifcor sau un Cico de la gheata, iar daca eram cu adevarat norocosi sau aveam “pile” chiar si un Pepsi la sticla.

Lista ramane deschisa:)

Pepsi

Unele se mai gasesc si acum, si ma intreb: intr-adevar nu mai au acelasi gust, sau avand de toate nu mai stim sa ne bucuram de nimic?

13 martie – concert Compact

Serbarile Zapezii

Au fost mai mult serbarile ploii, dar a fost fain:)

Mereu ma intorc in Apuseni cu emotia si nerabdarea revederii unui vechi prieten. La fel a fost si prima “vizita” de anul acesta. Din fericire a fost zapada. Din pacate a plouat peste ea. Din fericire ploaia s-a oprit sau, mai bine zis, s-a transformat in ninsoare. Din pacate, doar in ultima zi.

Caravana noastra a ajuns vineri seara la Garda, unde am fost vecini cu faimoasa Mama Uta. Nefiind vreme de schiat, a fost vreme de party :), ceea ce am si facut, zi si noapte. Cu exceptia unei scurte plimbari, printre serii de rafale de ploaie, prilej de poze faine cu zapada si brazi, brazi si zapada, Ariesul inghetat, zapada, brazi, turturi, brazi, zapada, cascade ad-hoc  formate din topirea zapezii, brazi si zapada.

Iata cateva:

Vecinatatea cu Mama Uta are avantajele ei, materializate in cafea excelenta si mancare multa si buna.  Preferata noastra a fost ciorba taraneasca, cu de toate, inclusiv un taran inclus in compozitie:P si cand spun asta nu ma refer la smantana de taran, pardon, de casa, adica…de vaca, servita in opinci de lut.

La Serbarile Zapezii, balci in toata regula. Ne-am dus si sambata seara, in formula restransa, adica eu cu varushana Romina si varu Cosmin, fara mari sperante ca vom gasi ceva acolo. Si am nimerit in mijlocul concertului Compact, ai caror fani suntem toti. Nu doar prietenii de la Compact erau acolo, ci si prietenii de la Salvamont, usor prinsi de la consumul de vin fiert, cu care am socializat pe parcursul serii. Cu prietenii de la Salvamont adica, nu DOAR cu vinul.

Balci

Mi-a placut atmosfera, decorurile colorate, roata norocului care mi-a amintit de volumul cu acelasi nume al Ciresarilor. Cred ca o sa recitesc Ciresarii zilele astea:)

Pentru a se incalzi lumea a incins si un mare foc de tabara, dar…in Romania fiind, nu ne putem dezminti, asa ca a doua zi minunatul foc de tabara a devenit asta:

 

 In aceeasi seara am dezvoltat o usoara obsesie pentru merele caramelizate, foarte foarte foarte bune. Bine, in urma cosumului lor si a glumelor prin asocierea cu alte activitati relativ similare, eram toate lipicioase, si eu si Romina, inclusiv pe frunte, dar nu vad chiar nicio problema in asta :). Cheful a continuat acasa, unde baietii erau ocupati cu treburi importante, ilustrate mai jos.

Tarziu in noapte, vazand ca Vali este in semicoma de oboseala si alcool, varu’ Razvan a tinut mortis sa ii faca o slujba de pomenire, stropindu-l cu apa sfintita de la robinet si aproape provocand moartea noastra prin hohote de ras. Dar…cuvintele sunt prea putine, prea sarace, e una din fazele acelea “you had to be there”.  Oricum a trebuit sa scriu despre aceasta faza, stiind ca Vali citeste articolele despre blog doar cand este vorba despre el. Asa ca, de acum inainte, indiferent despre ce va fi vorba in articole, Vali va fi mentionat, chiar si daca va fi o nota de genul: “Vali habar nu are despre ce e vorba in articolul asta”. Si cum  lucrul asta nu e valabil doar pentru Vali, unele personaje vor aparea de acum mai des prin povesti in care nu este neaparat vorba despre ei, nu Romina? :D

Ultima zi, dupa traditional vizita de lucru la Mama Uta, am mai dat o tura pe la balci, pentru o noua provizie de mere caramelizate, din cauza carora si acum gasesc portiuni lipicioase pe corp, dar ce bune isssss. Si da, stiu ca dusul ar fi o idee buna pentru a scapa de ele, dar nu am chef, ca e frig, bine? :D

Apoi…back home :)

 

Restante:)

M-a lepsuit Cocoana de nu m-am vazut. Nici nu trecura doua zile ca m-am si pomenit jeap! jeap! cu doua „lepsi”:D pe cap. Din pacate nu prea am avut timp sa scriu in ultimele zile, si cu regret am zis „pas” si concursului Biancai…dar lasaaaaa, vedeti voi data viitoaree :P

Pana una alta, sa-mi platesc datoriile fata de Cocoana, ca-mi face asta un scandallllll :S

In ordine cronologica:

Leapsa 1 – despre blog

1.     Cât din viata personală expui scriind un blog?

Mult…dar nu prea mult. Ce-i prea mult? :)

2.     Cu ce îti dăunează blogul?

Cu nimic. Daca va incepe sa-mi dauneze, o sa stiti cand nu o sa ma mai vedeti pe aici.

3.     Cu ce te ajuta blogul?

Aaaa, cu multe. Castig atatia bani de aici incat mi-am dat demisia, mi-am facut casa cadou, si traiesc cu laptopul in brate in fiecare zi in alt colt de lume :))))))))

4.     Ce reactii permiti?

Ce reactii vreau eu.

Deocamdata blogul este o jucarie de care nu m-am plictisit, desi stiu ca va veni si ziua aceea.

Leapsa 2 – amintiri din copilarie, dureroase…la propriu :)

Ehei dragii mosului, adica babei:D…nu stiu altii cum sunt, dar eu… nu stiu cu ce sa incep… Am locuit toata viata la casa, sau la curte cum se zice prin alte zone ;), am avut bunici la tara, parinti care au batut muntii cu mine in rucsac si prieteni umblareti. Asa ca mereu am fost intr-un mediu propice „accidentelor”. Sa nu mai punem la socoteala si ca am fost un copil neastamparat, mereu in miscare, mereu in actiune, tot timpul alergam, saream, ma cataram. O sa enumar doar inamplarile care au lasat rezultate vizibile.

Aveam vreo 10 ani, era vara, eram cu tata la Arieseni, in Apuseni. Ma imprietenisem cu niste copii localnici si ma invatasera sa pescuiesc cu furculita. In Aries, pe langa pastravi si tipari, mai traiesc niste pesti numiti local „slavoace”, care locuiesc sub pietre, camuflati in nisip. Procedura este simpla: cu furculita intr-o mana, ridici piatra, ochesti pestele si infigi furculita in el. Sa nu va imaginati ca sunt cine stie ce monstri, cel mai mare este cam de un lat de palma…de lung :))

In schimb unele pietre pot fi monstri, din cauza dimensiunilor. Pe care eu m-am incapatanat sa le ridic. Si o astfel de piatra a cauzat cicatricea mare si adanca ce se mai vede si acum in palma mea. Am ridicat un bolovanoi din ala, mare, greu, pe langa asta si umed si alunecos din cauza unor chestii verzi crescute pe el. Tot in apa, in Romania fiind, se aflau si niste cioburi de sticle de bere. Intr-o fractiune de secunda, bolovanul mi-a alunecat din mana, amenintand sa imi prinda sub el mana cealalta, cu furculita. Am decis sa imi trag repede mana de sub bolovan, nimerind cu ea in cioburile din apa. In secunda imediat urmatoare apa din jurul meu a fost rosie, degetul mare imi atarna in cealalta parte a mainii, si printre zvacnirile de sange din rana se zarea, alb-galbui, osul. Am fugit repede spre casa, spre tata care a incremenit cand m-a vazut plina de sange. Foarte calma i-am cerut spirtul, pentru ca asa ma invatase bunica (asistenta medicala) in primul rand sa dezinfectez orice rana. Apoi m-a dus la spital la Campeni, la cusut.  Cicatricea s-a micsorat in timp:)

Tot intr-o vara, tot in vacanta, eram la bunici la Baratca. Bunicul avea vie pe deal, si mergeam cu el in aproape fiecare zi, in „control”. Bine, el controla, eu stateam la umbra in coliba paznicului, mancam fructe din livada. Doamne care zile am petrecut in coliba aia citind si visand aventuri extraordinare! Intr-o zi, bunicul era printre randurile de vita de vie, le lega de pari, eu m-am catarat intr-un copac si cand am coborat, la baza tulpinei copacului am calcat in 3 serpi incolaciti. Nu am stiut atunci, dar tocmai deranjasem un moment de maxima tandrete. Nu stiu daca m-au muscat doi sau trei, daca erau veninosi sau nu. Bunicul a venit si i-a decapitat cu sapa, apoi mi-a taiat zona muscaturii si a scos cat de mult sange a putut. M-a dus la spital, am primit o injectie, iar a doua zi eram inapoi in coliba de pe deal. Reactiile oamenilor din jurul meu m-au ajutat mereu. Nici acum nu mi-e frica de serpi si de nici vreun alt animal, insecta, reptila etc. Bunicul a fost calm, a facut ce stia ca trebuie facut si mi-a imprimat aceeasi stare si mie.

Cand eram eu copil strada noastra nu era asfaltata. Strada cu cel mai frumos nume: Sanzienelor:). In colt aveam o „padurice” de salcami, unde era cartierul general al trupei de copii. Fiecare duceam de acasa paturi, „laufuri” (cum le zice la noi la niste materiale folosite ca si covoare, presuri, etc sau ca sa protejeze covoarele in zonele cu trafic mai intens) si ne faceam din ele corturi. Ne duceam jucariile, cartile, cartile de joc si minunatele cataloage Nekermann pe care le primeam de la matusa din Germania, trezind invidia tuturor copiilor de pe strada. Langa paduricea de salcami, intr-o casa care acum nu mai exista, locuia Costi Bacsi, spaima copiilor de pe strada. Un nene in varsta, mereu prost dispus, mereu ne certa, mereu striga la  noi cu o voce ragusita de tutun si bautura. Reactia noastra era pe masura, inventam tot felul de poezioare rautacioase pe care i le urlam in cor sub ferestre, de exemplu: „Costi Bacsi da cu cracii si omoara toti gandacii”, etc. Am regretat ulterior rautatile acestea, cand am crescut si l-am cunoscut cu adevarat pe Costi Bacsi. Dar asta intr-o alta poveste:) Revenind la subiectul nostru, era o frumoasa zi de vara. Jucam fotbal cu baietii pe strada. Intr-un avant hagian, un coechipier a sutat mingea pana haaaaaaaat peste gardul lui Costi Bacsi. Singura minge:). Nu era prima data cand se intampla asta, si niciodata Costi Bacsi nu ne returna obiectele „pierdute” peste gardul sau. Nimeni nu avea curajul sa mearga sa o ceara. Nu doar ca nu aveam curaj, ci si stiam ca este inutil sa il abordam, in cel mai bun caz ne alegeam doar cu niste injuraturi. Asa ca am decis sa o „furam”, am tras la sorti si sortii m-au ales pe mine :). Saritul peste garduri nu era o problema, de fapt era modalitatea obisnuita de a pleca si veni acasa. Dar acesta nu era orice gard, era gardul lui Costi Bacsi, iar in spatele lui era groapa cu balauri… Mandria fiind mai mare decat acea groapa imaginara…asa ca am sarit, cu inima in gat. Am recuperat mingea, si cand sa escaladez gardul din nou, iese Costi Bacsi din casa, urland in maghiara ceva cu vocea lui ragusita. De spaima, mi-am prins genunchiul intr-o floare de fier din poarta cu modele sudate si mi-a ramas o bucata de piele acolo. Dar pielea a crescut la loc, si acum a doar o mica cicatrice violeta.

The end, deocamdata :)

The coffe song:)

Party weekend

Weekend-ul asta a inceput in forta vineri seara, la concertul lui Margineanu.

Se stie deja ca sunt fan Margineanu din cele mai vechi timpuri pana azi, dar, acum, aici, nu-i asa? trebuie sa va fac o marturisire: M-am indragostit!:) Ei bineee, da, in ajun de Valentains, m-a lovit si pe mine dragostea. La prima auzire. Impricinatul se numeste Cristi Horia (sau Oria, according to Blana) si este violonistul trupei lui Margineanu. Iar obiectul iubirii mele este chiar un obiect, si anume vioara lui. A cantat omul ala de la Ciocarlia la Sting, de la AC/DC la melodia de la Surprize Surprize, de la Ozosep la muzica clasica, Fratii Petreus, etc.

Omu cu vioara

 V-am mai spus parerea mea despre concerte, asa ca nu o sa mai teoretizez pe tema. Doar subliniez cat de mult imi plac concertele astea de club, unde artistii comunica cu publicul, dialogheaza, glumesc, povestesc, etc. Ma rog, cei care o fac, cum a fost Margineanu. Fiind in Flex :) a fost foarte flexat, a baut (si baietii la fel), a fumat pe scena, ceea ce mie nu mi se pare un gest de lipsa de respect fata de public, ci mai degraba creeaza o relatie de intimintate, de apropiere intre artisti si public.

A glumit cu trupa, mai ales pe seama celui cu vioara, i-a lasat sa „isi faca de cap”, sa aiba fiecare momentul lui. Imi pare rau ca nu am reusit sa incarc filmuletele de vineri seara sa vedeti atmosfera extraordinara care a fost acolo, lumea dansand, cantand, etc. Baietii din trupa au coborat in multime, au dansat cu oamenii, au cantat, au glumit.

A fost foarte fain, abia astept sa mai merg la concertele lor.

Duminica, 14 Februarie, este o zi speciala, ziua lui Diana, zi frumoasa ca ea.  Sa trecem peste faptul ca de ziua ei a plouat, a nins, a plouat si a nins in acelasi timp, apoi a inghetat. Am inceput sa o sarbatorim de sambata dupa-amiaza, ca sa stim o treaba…nu cumva sa ne prinda miezul noptii separat :)) Fara sa stim, am mai sarbatorit odata si revelionul impreuna, pentru ca se spune ca am trecut in anul chinezesc al Tigrului, an bun, in care ai noroc, bani etc – asa ca am decis sa cred in predictiile chinezesti :)

Despre Diana…nu exista cuvinte care sa contina atata viata cata contine femeia asta. Vesela, binespusa, jemanfishista cum ar zice englezu’. Prima data cand am cunoscut-o, eram la un meci Romania Franta. Diana si-a facut debutul, incurajand echipa nationala in stil caracteristic: „Haida-ti pizdelor, vi’s moarte, ce dreaq?”. Antologice sunt si fazele din Polonia, dialogul ei cu soferii de bus din Zakopane sau momentele in care ii spunea prietenului nostru Blana, pe numele sau real Mihai Ursu: „Du-te la vanzatorii de banuri si spune-le: My name is Bear Michael, and i want my skin back”. Diana detine o „carte neagra” a blestemelor, in care NU vrei sa ajungi. Daca jucam carti si iti face o cruce in dreptul numelui, poti sa stii ca ori pierzi ori de la punctul respectiv scorul nu mai avanseaza pentru tine. Fazele pot fi enumerate pana la infinit.

Nu prea am poze cu ea singura, dar iata-ne, doua dive in viata, intr-o poza de la revelion.

LA MULTI ANI DIANA!!!!!

I Think of You

Home

Despre penis

Partea interesanta este in josul pozei. Adica textul :D

Dick

In urma cu ceva vreme scriam articolul acesta, si primeam de la Octavian, cadou, o carte despre Penis. Am promis ca o citesc in concediu, dar fiind in format electronic si cum nu am avut chef sa mai car si laptopul pe varful muntelui, nu am mai citit-o atunci. In schimb, m-am delectat:) cu ea (cu cartea) weekendul asta.

Nu ca nu m-as fi asteptat :D dar (cartea) a fost o incantare continua… M-a cucerit inca de la titlurile capitolelor. Citez, selectiv si aleatoriu: Anatomy – how it hangs; Physiology: The ups and downs of a mobile organ; A right handful: Masturbation; Premature ejaculation: ‘Roger and out; etc.

In cazul in care cineva nu a aflat inca ce este penisul, iata defnitia din carte: The penis is a fleshy appendage that curls like a snail against the lower part of a man’s abdomen. At least that is how it looks in its flaccid, limp state. When a man is sexually excited, this little snail lengthens and thickens and sticks out at an upward angle from the belly—it is then hard and rigid—a ‘bone’. Hmm, o sa privesc melcii cu alti ochi de acum inainte :P

 Cateva penis related facts:

–          singurul penis care contine oase este cel de opossum. Oare sa o compatimim sau sa o invidiem pe opossumita?:)

–         sperma contine o substanta fluorescenta (autoarele – Michele C. Moore and Caroline de Costa – speculeaza ca este pentru a fi vazuta de ovul in intuneric). Ma rog, poate si de amigdale :D.

–         pensiul este folosit si ca obiect decorativ in numeroase culturi si  uneori este tatuat. De unde si culmea tatuajului: sa iti tatuezi pe penis un penis mai mare decat al tau;)

–         Testosteronul provine din colesterol, deci varu’ e indicat sa mananci cat mai multe gratare din alea de care iti plac tie:P;

–         In Evul mediu barbatii purtau incaltari cu o forma lunga si ascutita pentru a indica doamnelor dimensiunile “dotarilor” lor. Azi se foloseste expresia “pula mea”, la fiecare doua fraze.

–         In Kama Sutra barbatii sunt clasificati in: Iepuri (13 cm); Tauri (18 cm) si Cai (peste 25 cm). De aici si expresia Armasar?:P

–         Barbatii care nu au facuta circumcizia nu vor intra in rai. Hmmm, sa-mi ascut toporul, baieti?:P

–         Chiar si peste 50 sau 60 de ani – it happens. Bolile de inima, tensiunea arteriala mare, lipsa vederii, lipsa auzului, artrita sau chiar pierderile de memorie nu te impiedica sa te bucuri de o viata sexual activa. Vesti bune, nu Aline? :D

–         Prezervativele sunt supuse unor teste de calitate care implica curentul electric, aerul  si apa. In Statele Unite cantitatea de apa cu care se testeaza permeabilitatea prezervativelor este de 300 ml iar in Marea Birtanie este de 3 l.  Well, do you speak English?

Trecand peste parea fun si comentariile mai mult sau mai putin aluzive…multe alte lucruri interesante si serioase veti afla, citind cartea.  Dupa cum zice si titlul: un ghid util pentru baieti si fete. Pana atunci, bonus:), copy/paste lista cu variatele denumiri pe care penisul le-a primit de-a lungul timpului, unele mai fun decat altele.

 Enjoy! Da, SI de lista ;)

Aaron’s rod

Action man

Arrow (in fact, all weapons are

popular)

Artillery

Assailant

Baby maker

Bag boy

Bag of tricks

Bald root

Ballcock

Balls (not strictly penis)

Banana

Banger (also Big banger)

Battering ram

Beak

Beef bayonet (also Hot beef)

Bell boy

Bellpull

Best man

Big banana

Big Bob

Big boy

Big honcho, big bamboo

Big man on campus

Big one

Blade

Blind Bob

Blind eye

Blind man

Bludgeon

Bob

Boner

Broom handle

Bush beater

Candle

Cannon

Captain Standish

Captain, cavalier

Carnal man

Carrot

Chap (also Old chap)

Cherry picker

Chilli (with various adjectives)

Chopper

Chucker, chuck

Clothes pin or peg

Club

Cock, cocksman

Codpiece

Crack hunter

Cranny hunter

Creamsickle

Creamstick

Crimson bird (a red paloma?)

Crown jewels

Cuckoo

Cucumber (or vegie of your

choice)

Cupid’s torch

Cyclops

Dick (of course!) and aka Moby

Dickety boy

Diddler

Didgeridoo

Dildo (also a fake penis)

Ding-a-ling

Dingbat

Ding-dong, dingle, dingle-dangle

Dingus

Diplomat

Dipstick

Disturber of the peace (piece)

Do-funny

Do-gooder

Donger, dong

Donut puncher

Doodle

Dork

Dragon

Dribbler

Drumstick

Dum-dum

Eel

Egghead

End piece

Engine

Equipment

Erogenous part

Extension

Faithful friend

Faithful servant

Family jewel

Fanny rat

Father confessor

Fellow, also fella, little fella and

old fellow/fella

Fiddle bow

Finger

Fingamajig

Flip-flop

Flute

Flying blowtorch

Flying dick

Fornicator

Frankfurter

Freudian tip (not bad!)

Frigger

Fruit

Fucker (and more along these

lines which we’ll leave to your

imagination)

Gap stopper

Gem

General

Generator

Gentle tickler

Giggle stick

Girl pleaser

Girlometer

Gold digger

Goober

Gooseneck

Grand masterpiece

Gravy giver

Greenstick

Grinding tool

Grunt iron

Hambone

Headlight

Hermit

Hoe handle

Hooded bandit

Horn

Hose

Hot pudding

Hotrod, hotdog

Implement

Instrument

Irish root

Iron

Jack

Jade scepter

Jade stem

Jerking iron

Jerktown

John Thomas

Johnson

Joint

Jokester

Jolly Roger

Joy knob

Joy stick

Juice man

Junior

Kit and caboodle

Knob

Knocker

Kojak, Yul Brynner

(or any bald-headed man)

Ladies’ delight

Lamp of life (really!)

Lead joint

Lead pipe clincher

Leg

Life preserver

Lingam

Lip splitter

Little man, little fireman

Lizard

Lollipop

Love gun, love trumpet, love tool,

love sausage, etc., etc.

Love sword, love pole, love pistol

Lunchbox (the whole package, we

guess)

Magic wand

Manhood mushroom

Marrowbone

Meat (also man meat)

Member (gold and other colours)

Milkman

Missile, heat-seeking missile

Monk, also monkey

Mousie

Mr Floppy (who’d admit to that

one?)

Mr Happy

Mr Jones Mulligan

Mr Know-it-all

Muscle of love, also inflatable

muscle of love

My affair

My business end

My little buddy

Nag

Nature’s masterpiece

Nature’s scythe

Nice little piece of possibility

Nine-inch knocker (above the

national average, see ‘size’)

Noodle

Nose

Nuthouse

Old blind Bob

Old boy, old sausage and many

similar endearments

Old Horny

Old Jack

Old Slimy

One-eyed Jack

One-eyed trouser snake

Organ of generation

Oscar

Peacemaker

Pecker

Pee pee

Peewee

Pego

Pendulum

Percolator

Percy (for pointing at the

porcelain)

Perker up

Peter, Pete, old Pete

Phallus

Pikestaff

Pile driver

Pilgrim’s staff

Pillar, pillar of ivory

Pioneer

Pipe

Pipe organ

Pisser

Pistol

Piston

Plank

Plaything

Pleasure machine

Plough

Plug

Plum picker

Point

Poker

Pole

Poontagger

Pork sword

Potent regiment

Potz, putz

Priapus

Prick

Pride and joy

Privates

Proboscis

Prong

Pud (as in ‘pulling the pud’)

Pump

Purple-headed love warrior

Purple people eater (a generational

thing)

Quartermaster

Quim

Rabbit

Radish (vegies again)

Rainstick

Ramrod, rod

Randy mole

Reamer

Rector

Red cap

Red hot poker

Reverend

Richard (Dick to his friends!)

Roger and out

Roger (also Roger Ramjet)

Rolling pin

Rooster

Ruffian

Rump splitter

Saint Peter

Salami, old salami

Sausage (fries with that?)

Sceptre

Schlong

Schmock

Screwdriver

Seat of strength

Semi-automatic

Sexing piece

Shaft

Short arm

Slug

Snake in the grass

Solicitor general

Spear of love

Spindle

Spunker

Stalk

Stallion

Steed

Stem

Stick

Sting

Stud poker

Stump

Stumper

Submarine

Sword

Tailpipe

The professor

The Right Honorable Member

for Underpants (really?)

Thing

Third leg

Thorn in the flesh

Thumb of love

Thunderstick

Tickler

Todger

Tonsil tickler

Tool

Torch

Trickster

Trigger

Trouser snake, trouser serpent,

trouser wasp

Truncheon

Tube of lipstick

Unicorn

Utensil

Veined sausage

Wanger, wing wang

Wanker

Water spout

Water works

Wazoo

Weapon

Wedding tackle

Wee wee, weenie, weiner, woo

woo

Whip

Whore pipe

Wife’s best friend

Wig-wag, wick, winkle

Willie

Winkie, wee willie winkie, winky

Worm

Yang

Yard (you wish!)

Yard stick (ditto)

Yum-Yum

Zeppelin

Insula din ziua de ieri

Nu o sa inceteze niciodata sa ma uimeasca capacitatea lui Eco de a te transpune in epoca romanelor lui. Daca nu as fi stiut ca Insula din ziua de ieri e scrisa candva in anii ’90, as fi fost convinsa ca autorul e contemporan cu personajele. Intr-un fel chiar e…daca ar fi sa ne luam dupa tema timpului, abordata de Eco.

Am recunoscut de multe ori ca nu rezist niciunei carti a carei actiune se desfasoara pe mare, in a carei poveste se strecoara si cate o corabie. Romanul incepe cu un naufragiu, al celui care se autointituleaza “unica fiinţă din speţa noastră care a mai naufragiat vreodată pe o corabie pustie”. Roberto, naufragiatul, isi aminteste viata de dinainte de naufragiu, aventurile galante, viata sa ca spion, luptele si preocuparile intelectuale. Insula zilei de ieri este aproape de corabia lui Roberto…dar lui ii este imposibil sa ajunga la ea…  Trecand peste aparenta superficialitate a povestii: aventuri, naufragii, galanterii, ca in toate romanele sale, Eco abordeaza teme variate: timp, infinit, trecut, viitor, prezent, echilibrul dintre ele. Broderia simbolistica si narativa tesuta de Eco nu are nici un sens sa fie povestita, trebuie citita.

Eco, modest ca toti marii artisti, confirma inca odata cata dreptate avea sustinand ca un autor, daca vrea sa citeasca o carte buna, trebuie sa o scrie el insusi.

Insula din ziua de ieri