Pictura si picioare din China

Va ziceam ca mi-am cumparat Pictorita din Shanghai. Am si terminat-o. O sa incep cu concluzia: cititi cartea ca e faina.

Povestea e simpla, scrisa intr-un stil captivant, fara mari pretentii. In cateva cuvinte, o fetita chinezoaica este vanduta de unchiul sau opioman unui bordel, devine prostituata, este „salvata” din bordel de un client care o face „a doua sotie”, isi descopera talentul pentru pictura, devine o pictorita celebra. Clasic, nu?

Ei bine, de pe coperta cartii aflam ca este nu doar clasic, ci si real. Pan Yuliang a existat cu adevarat, iar „Pictorita din Shanghai” este o biografie romantata a acesteia.

Asadar, cu a jutorul amicului Google am citit cateva informatii suplimentare despre viata ei si i-am vazut cateva din opere. Sincer, picturile ei nu prea sunt stilul meu, dar avand in vedere contextul si perioada istorica in care ea a trait, putem intelege de ce a fost perceputa ca extraordinara. In plus, autoportretele erau nud:). Iata cateva:

Pan Yuliang

Pan Yuliang

Pan Yuliang

Bun, ajunge, asa…de curiozitate. Daca vreti mai multe, cautati pe net.

Despre ce vreau sa vorbesc este altceva:). Ca de obicei.

Circula intr-o vreme un mail cu niste batranele din China si picioarele lor legate, astfel incat sa corespunda standardului lor de frumusete. Acest aspect este reluat si in cartea lui Epstein.  Una din partile „revolutionare” ale cartii este atunci cand Yuliang are sustinerea sotului ei in a-si desface legaturile de la picioare si prin masaje si bai sa revina la forma…hmmm, aici am vrut sa spun „normala”, dar normal e un termen extrem de relativ, asa ca o sa ii spunem „initiala” a picioarelor. Eu sunt o fata simpla de la tara, dar uitati-va si voi la imaginile de mai jos, si daca poate cineva sa imi explice de ce picioarele „in forma de lotus” sunt mai frumoase decat picioarele in forma lor initiala, daca merita ca de copila sa iti rupa oasele piciorului, sa le lege in aceasta forma, sa suferi toata viata de dureri, infectii, sa umblii cu pasii aia de un centimetru pe minut…eu nu mai zic nimic.

De altfel, cu faptul ca s-a renuntat la aceasta practica cred ca s-a spus totul.