Va ziceam ca mi-am cumparat Pictorita din Shanghai. Am si terminat-o. O sa incep cu concluzia: cititi cartea ca e faina.
Povestea e simpla, scrisa intr-un stil captivant, fara mari pretentii. In cateva cuvinte, o fetita chinezoaica este vanduta de unchiul sau opioman unui bordel, devine prostituata, este „salvata” din bordel de un client care o face „a doua sotie”, isi descopera talentul pentru pictura, devine o pictorita celebra. Clasic, nu?
Ei bine, de pe coperta cartii aflam ca este nu doar clasic, ci si real. Pan Yuliang a existat cu adevarat, iar „Pictorita din Shanghai” este o biografie romantata a acesteia.
Asadar, cu a jutorul amicului Google am citit cateva informatii suplimentare despre viata ei si i-am vazut cateva din opere. Sincer, picturile ei nu prea sunt stilul meu, dar avand in vedere contextul si perioada istorica in care ea a trait, putem intelege de ce a fost perceputa ca extraordinara. In plus, autoportretele erau nud:). Iata cateva:
Pan Yuliang
Pan Yuliang
Pan Yuliang
Bun, ajunge, asa…de curiozitate. Daca vreti mai multe, cautati pe net.
Despre ce vreau sa vorbesc este altceva:). Ca de obicei.
Circula intr-o vreme un mail cu niste batranele din China si picioarele lor legate, astfel incat sa corespunda standardului lor de frumusete. Acest aspect este reluat si in cartea lui Epstein. Una din partile „revolutionare” ale cartii este atunci cand Yuliang are sustinerea sotului ei in a-si desface legaturile de la picioare si prin masaje si bai sa revina la forma…hmmm, aici am vrut sa spun „normala”, dar normal e un termen extrem de relativ, asa ca o sa ii spunem „initiala” a picioarelor. Eu sunt o fata simpla de la tara, dar uitati-va si voi la imaginile de mai jos, si daca poate cineva sa imi explice de ce picioarele „in forma de lotus” sunt mai frumoase decat picioarele in forma lor initiala, daca merita ca de copila sa iti rupa oasele piciorului, sa le lege in aceasta forma, sa suferi toata viata de dureri, infectii, sa umblii cu pasii aia de un centimetru pe minut…eu nu mai zic nimic.
De altfel, cu faptul ca s-a renuntat la aceasta practica cred ca s-a spus totul.
Alina Sighete 
foarte frumoase tablourile. mersi ca mi-ai amintit de chestia cu picioarele – dar sa nu uitam ca si in zilele noastre suntem capabili de multe pentru un luc
Îmi place mult primul tablou(de sus în jos), terifiante imaginile cu acele picioare deformate.
Intr-o vreme idealul de frumusete in China era reprezentat de femeile cu piciorul mic, cat mai mic, infim de mic. Pentru a putea sa-si marite fetele cu un nobil (castigand astfel o dota cat mai mare) picioarele erau stranse in bandaje inca din copilarie si oasele le erau fracturate in nenumarate randuri. How about beauty ideals!
Este cea mai mare prostie sa iti mutilezi corpul pentru „standard de frumusete”. ne-am emancipat, dar asta nu inseamna ca unele dintre noi am devenit mai intelepte. Intre timp a aparut chirurgia estetica (cu tot ce trebuie, siliconele, botox s.a.). Oricum, metodele moderne nu sunt la fel de dure si de dureroase pe cum or fi fost strategiile de infrumusetare pentru aceste femei cu picioare mici si… pana la urma urate.
Eu stiam ca tehnica ‘ mutilarii’ apartine japonezilor, si nu chinezilor, cat despre un picior mic, asa cum era descris in Shogun, aducea prosperitate, era un semn de distrinctie, rafinament, nobilitate, ceva similar cu titlurile nobile in Europa secolelor trecute. :)
In zilele noastre avem alte standarde si ne chinuim altfel, chiar oare de ce a luat amploare moda ‘ bulimicelor anemice??’
@ vorbepe – chirurgia estetica nu reprezinta noutate, nu e ceva ce a adus tehnologia sau civilizatia, deloc, ai fi uimita sa afli ca in Egiptul antic se realizau operatii estetice folosindu-se aceleasi tehnici practicate si in zilele noastre…cat despre botox..pfff unele cocoane cred fac supradoze de botox, si ajung sa arate ca sperietorile!
am folosit una din picturile din postare intr-o postare de pe blogul meu.
aici
:) nu am nici un drept de autor asupra imaginilor respective, am precizat ca sunt „procurate” prin intermediul amicului Google. Constat cu suprindere ca bunul simt m-a socat. Multumesc pentru lectie :)