Arhivele lunare: iunie 2010

Steaua Marilor

Standard

Asa-i ca suna fain titlul? Nu vreau sa fiu rea sa spun ca doar titlul…dar cam asa e. Cartea e o amestecatura de amintiri, descrieri, dialoguri, articole de ziar, scrisori, jurnale de bord, etc… Este inca una din acele carti care a pornit de la o idee buna dar i-a lipsit acel „nustiuce” care ar fi facut-o geniala. Ma enerveaza si stilul julesvernian in care sunt scrise titlurile capitolelor: „Capitolul unu in care este vorba despre…”, „Capitolul doi in care cititorul afla….”, etc. Scrie tu acolo capitolul unu, doi, trei si lasa-ma pe mine sa descopar despre ce e vorba in el, bine?

Dar ca sa fim sinceri pana la capat: cine ar rezista unei asa coperte frumoase?

Steaua Marilor

Steaua Marilor

 

Steaua mărilor
Autor: Joseph O’Connor
Colecţia: Byblos -Curtea veche

Ce am invatat de la Oscar

Standard

Draga Dumnezeu,

Desi am asteptat cativa ani de cand am auzit de cartea asta pana sa o citesc, desi am cautat-o prin toate librariile de pe unde am umblat, desi am incercat sa o comand de pe internet dar nu mai exista nicaieri pe stoc si intr-un final am citit-o in format electronic chinuindu-mi ochii,  sa Stii ca nu sunt suparata pe Tine.

Pentru ca este o carte pe care ar trebui sa o citeasca toata lumea, nu o sa spun nimic despre ea, ci doar o sa Iti multumesc pentru aceste cateva citate:

“Să ştii de la început că mie nu-mi place să scriu, o fac numai când sunt silit. Scrisul nu-i decât zâmbăreală, ploconeală, împopoţoneală etc. Minciună frumoasă. Ceva pentru oameni mari, adică.”

 

–        “Şi despre ce-ai vrea să-i scriu (Lui Dumnezeu)?

–        Despre orice. Despre gândurile tale, acelea pe care nu le spui nimănui, care devin apăsătoare, prind rădăcină, te împovărează, te imobilizează; acelea care, luând locul ideilor înnoitoare, te paralizează măcinându-te pe dinăuntru. Dacă nu vorbeşti şi doar le ţii în tine, ai să te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi şi rău mirositoare, Oscar, băiatule.”

“Iată deci cum a trecut ziua de azi, dragă Dumnezeu. Acum înţeleg eu de ce adolescenţei i se mai zice şi „vârsta ingrată“. Chiar că nu-i uşor. Noroc că pe la douăzeci de ani toate se aranjează. Aşa că, uite, îţi adresez şi eu dorinţa mea pe ziua de azi: aş vrea ca Peggy şi cu mine să ne căsătorim. Nu sunt foarte sigur dacă asta ţine de spirit, căsătoria adică, şi dacă e de domeniul tău. Cu alte cuvinte, nu ştiu dacă tu poţi să împlineşti genul ăsta de dorinţă, tip agenţie matrimonială, sau dacă e cazul să mă adresez în altă parte. Te-aş ruga să-mi dai răspunsul cât mai iute cu putinţă, ca să ştiu ce să fac. N-aş vrea să te zoresc, dar nu uita că timpul meu e limitat. Deci: căsătorie Oscar-Peggy Blue. Da sau nu. Nu-ţi ascund că m-ar aranja grozav ca în domeniul de care te ocupi să figureze şi articolul „căsătorie“.”

 

–        ”Şi-acum ce-ai să faci, Oscar?

–        Dar tu, Peggy?

E nemaipomenit cât ne asemănăm, aceleaşi idei, aceleaşi întrebări.

– N-ai vrea să dormi cu mine?

Orice s-ar spune, fetele sunt grozave. Păi mie, ca să spun o asemenea frază, mi-ar fi trebuit ore, săptămâni, luni de zile, spre a o învârti în minte, spre a o pregăti. Pe când Peggy i-a dat drumul simplu, ca şi cum ar fi fost lucrul cel mai firesc.”

 

“Mâine e Crăciunul, dragă Dumnezeu. Aniversarea ta, uite, n-am făcut niciodată legătura. Te rog, fă tu cumva să mă împac cu Peggy fiindcă, nu ştiu dacă e din pricina ei sau nu, da’ tare-s trist astă-seară şi nu-mi mai arde de nimic.

 

Pe mâine. Te pup,

Oscar

P.S. Acum că suntem prieteni, ce-ai vrea să-ţi ofer de ziua ta?”

 

–        “Întrebările cele mai interesante rămân şi vor rămâne întrebări. Ele întreţin misterul. Fiece răspuns trebuie precedat de „poate că“. Doar întrebările neinteresante pot căpăta un răspuns definitiv.

–        Vrei să spui că la „Viaţă“ nu există soluţie?

–        Vreau să spun că la „Viaţă“ există mai multe soluţii, prin urmare ea n-are soluţie.

–        După mine, Tanti Roz, singura soluţie la viaţă este să trăieşti.”

Draga Dumnezeu, te rog sa mai imi trimiti carti ca asta, chiar daca va trebui sa lupt si sa astept putin pana sa le obtin. Din nou.

Te pup,

Alina

Oscar si Tanti Roz, Eric-Emmanuel Schmitt, Humanitas Fiction, 2006