Ziua Imparatului

Standard

Vineri seara, pentru ca din diverse motive nimeni nu a vrut sa conduca (diverse=bere, tequila, votka, toate), am pornit cu trenul spre Timisoara. Motivul: de ziua lui Adi Barar, Cargo urma sa cante in The Factory Pub. Si pentru ca unde e Cargo suntem si noi, iata-ne. Personalul Arad-Timisoara dateaza de candva din neolitic, pe peretii lui, pe langa traditionalii “muie la controlori”, “muie la cine citeste”, etc se mai zaresc si unele zgarieturi de dinozauri, din primele lui zile de functionare. Pe langa aspectul trendy-flendy vintage, se mai adauga aroma de WC public, amestecata un un pregant iz de ceapa si sticele de visinata de casa sau Saniuta lasate printre scaune. Coleg de compartiment ne-a fost un tanar negru, cufundat in lectura unei carti religioase, in engleza. Nu m-am putut abtine sa nu fac cateva remarci rautaciose, de genul: “cina este bine rumenita, etc”. Claudia, la un moment dat, ne tot atentiona sa nu ne mai luam de el, poate intelge romaneste. Si??? Sa stie ce-l asteapta. Oricum, cand a oprit trenul, a fugit inspaimantat. In rest, am ras cu lacrimi (nu-s sigura daca erau de la ras sau de la ceapa, sau de la amandoua) tot drumul, am depanat amintiri din diverse iesiri impreuna sau separat, am pus-o la curent pe Ancuta cu diverse fapte de vitejie din trecutul nostru la care ea nu a participat. Povestind, anticipand despre  locul unde urma sa ajungem si ziua la care urma sa participam, il tot pomeneam pe Barar. Varu’ Razvan, bulversat de cei 20 de metri pe care i-a parcurs pe jos pana la gara si usor ametit de mirosurile din tren nu intelegea cine e Imparatu’ asta la ziua cui mergem. De aici si titlul. Tot datorita lui varu’ Razvi am patentat o noua lovitura, dupa deja celebra “ficat-tibie”, numita Varustraitz! (Varianta initiala a fost varustricke, dar amintindu-ne de replica lui Norbi cu bijuteristiul care a uitat sa puna tz-ul in rocking, denumirea a devenit straitz. Explicatie: in maghiara c se citeste tz, Norbi are un inel pe care este gravat “Keep on roking in the free word” si, intr-o noapte tarzie la Oma la Buzias, Norbi ne explica intr-o romano-maghiara geniala ca bijuteristul lui (bijutierul) a uitat sa  scrie “tz”-ul din “rocking”).

 

Factory Pub, unde am fost pentru prima data, e un local fain, vis-a-vis de fabrica de bere. De exemplu: iata usile WC-urilor.

 

Lume multa, muzica tare, ca la birt. Dupa ce ne-am intalnit cu Piticot, cu Manu si cu prietenul lui Manu pe care nu stim cum il cheama, ne-am rostuit o masa de la niste “mai mai mai” foarte virgoanti.  In prima faza au cantat prieteni de-ai lui Barar, printre care si celebrul DJ Kalu. Despre care am facut mishto pana la infinit si la nesfarsit de doua ori, fara ca macar sa il cunoastem pe copil. Pentru ca prezenta unei mari vedete in grupul nostru nu putea trece neobservata, echipa de televiziune care filma evenimentul si care lua interviuri s-a indreptat direct catre….tananana: Claudia!  Reporterita vroia sa stie de cine i-a placut cel mai mult pana acum. Chinuindu-se sa isi aminteasca numele de pe afis (pentru ca, daca nu canta Cargo, nu ne prea interesase concertul), Claudia zise cu convingere: “DJ Kalu!”, spunadu-si in acelasi timp in gand “sper ca a cantat asta deja”. Nu stiu care a fost urmatoarea intrebare, dar Claudia a raspuns delicata ca o doamna, ce pula ei, scarpinandu-se la nas: “Nu stiu, noi asteptam sa cante Cargo”. Scarpinatul nasului a devenit laitmotivul serii, nu exista replica sa nu fie insotita de acest gest. Claudia era “fericita”, citez: “Ce fain ne batem joc de mine!” ca intr-un final sa urle la noi: “Si?? Siiiii??? O sa fiu  celebra pe youtube ca ala cu 6 cai frumosi sau ala cu “nu stiu”!! Bendeac o sa se scarpine la nas toata emisiunea!!!” Asa sa fie!:P

Cand au inceput Cargo sa cante ne-am deplasat spre scena, in sensul ca am urcat pe scena. Am stat tot concertul in gura lui Adi si nu m-a interesat deloc ca cel din stafful lor ma tot certa ca ii misc microfonul. Auzi, nu poate sa cante daca i se misca microfonul in fata gurii, ce sa-ti zic! Am fost putin dezamagita ca nu mi-au cantat “Ca o stea”, dar, din fericire “am prieteni buni, la bine si la rau”, asa ca mi-au cantat ei, spre ororarea, pardon, incantarea birtului.

 

Dupa ce s-a terminat concertul Razvan ne repeta obsesiv ca lui ii e foame, si ca vrea sa manance la 3 F. Nu s-a lasat convins de oamenii (mai multi) care ii ziceau ca e inchis si ne-a tarat pe jos, jumate de Timisoara si trei sferturi de complex, la 5 dimineata, pe un frig de crapau pietrele, la propriu. Evident, la 3 F era inchis asa ca am mai strabatut jumate de complex pana la un loc unde stia el ca e pleskavita buna si gogosi.  A mancat placinta cu mere. Ne-am intors la Arad cu acelasi tren, fara tovaras de drum, dormind aproape toti. Dupa 3 ore de somn acasa, am pornit din nou, pe alte drumuri.

 

 

 

Reclame

5 răspunsuri »

  1. Ei bine… mi-ar fi placut sa fi fost si eu acolo, nu neaparat pentru Kalutzu diji ci mai degraba pentru concursul Claudiei „Baga dejtu’, planje muku’!”.
    eccelenta seara:)

    pis de la eler:) va pupa…nu cu gaz….

  2. Buna ziua. V-ar interesa un schimb de link cu magazinul nostru online? V-am fi recunoscatori si va multumim anticipat. Ne puteti gasi pe adresa de email admin[at]copiatexamen.ro unde [at] este @.

    O zi buna in continuare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s