Eu,
Ce-as putea face intr-un oras mare,
Eu care mi-am trait traiul in insula asta mica!
Aceeasi parohie cuprinde si coliba in care m-am nascut
Si toata familia mea si cimitirul racoros.
Am privit de pe prispa
Sus la stele si m-am temut
De departarile lor fara drum.
Eu niciodata n-am zburat in avion si nici palate n-am vazut, asa ca mi-e mai bine sa nu fiu aruncata prin vazduh si nici sa nu mi se dea plocon o casa mare.
Mie mi-ar place
Sa sed picotind in lumina-nserarii
Privind leganarea arbustilor de bambus, sa-i aud fosnind
In adierea unui vant pe vale,
Sa-mi aduc aminte de vremuri care au fost
Numai sa nu le traiesc iar,
Din cand in cand sa am cate-o mancare buna
Dar nu lapte nici miere, ca nu-mi plac;
Si uneori sa ma plimb pe langa
Tarmul sur al marii cu doi caini
Si sa privesc pescarii scotandu-si
Barcile din apa.
Pentru toate acestea
Si pentru credinta mea in ceruri sunt gata sa-mi
Iert datornicii
Si sa-mi iubesc vecina…
Cu toate ca desantata de ea
Arunca cu pietre in cocosul meu cel alb
Si face prea multa zarva
In curtea ei blestemata.
Alina Sighete 