Serbarile Zapezii

Au fost mai mult serbarile ploii, dar a fost fain:)

Mereu ma intorc in Apuseni cu emotia si nerabdarea revederii unui vechi prieten. La fel a fost si prima “vizita” de anul acesta. Din fericire a fost zapada. Din pacate a plouat peste ea. Din fericire ploaia s-a oprit sau, mai bine zis, s-a transformat in ninsoare. Din pacate, doar in ultima zi.

Caravana noastra a ajuns vineri seara la Garda, unde am fost vecini cu faimoasa Mama Uta. Nefiind vreme de schiat, a fost vreme de party :), ceea ce am si facut, zi si noapte. Cu exceptia unei scurte plimbari, printre serii de rafale de ploaie, prilej de poze faine cu zapada si brazi, brazi si zapada, Ariesul inghetat, zapada, brazi, turturi, brazi, zapada, cascade ad-hoc  formate din topirea zapezii, brazi si zapada.

Iata cateva:

Vecinatatea cu Mama Uta are avantajele ei, materializate in cafea excelenta si mancare multa si buna.  Preferata noastra a fost ciorba taraneasca, cu de toate, inclusiv un taran inclus in compozitie:P si cand spun asta nu ma refer la smantana de taran, pardon, de casa, adica…de vaca, servita in opinci de lut.

La Serbarile Zapezii, balci in toata regula. Ne-am dus si sambata seara, in formula restransa, adica eu cu varushana Romina si varu Cosmin, fara mari sperante ca vom gasi ceva acolo. Si am nimerit in mijlocul concertului Compact, ai caror fani suntem toti. Nu doar prietenii de la Compact erau acolo, ci si prietenii de la Salvamont, usor prinsi de la consumul de vin fiert, cu care am socializat pe parcursul serii. Cu prietenii de la Salvamont adica, nu DOAR cu vinul.

Balci

Mi-a placut atmosfera, decorurile colorate, roata norocului care mi-a amintit de volumul cu acelasi nume al Ciresarilor. Cred ca o sa recitesc Ciresarii zilele astea:)

Pentru a se incalzi lumea a incins si un mare foc de tabara, dar…in Romania fiind, nu ne putem dezminti, asa ca a doua zi minunatul foc de tabara a devenit asta:

 

 In aceeasi seara am dezvoltat o usoara obsesie pentru merele caramelizate, foarte foarte foarte bune. Bine, in urma cosumului lor si a glumelor prin asocierea cu alte activitati relativ similare, eram toate lipicioase, si eu si Romina, inclusiv pe frunte, dar nu vad chiar nicio problema in asta :). Cheful a continuat acasa, unde baietii erau ocupati cu treburi importante, ilustrate mai jos.

Tarziu in noapte, vazand ca Vali este in semicoma de oboseala si alcool, varu’ Razvan a tinut mortis sa ii faca o slujba de pomenire, stropindu-l cu apa sfintita de la robinet si aproape provocand moartea noastra prin hohote de ras. Dar…cuvintele sunt prea putine, prea sarace, e una din fazele acelea “you had to be there”.  Oricum a trebuit sa scriu despre aceasta faza, stiind ca Vali citeste articolele despre blog doar cand este vorba despre el. Asa ca, de acum inainte, indiferent despre ce va fi vorba in articole, Vali va fi mentionat, chiar si daca va fi o nota de genul: “Vali habar nu are despre ce e vorba in articolul asta”. Si cum  lucrul asta nu e valabil doar pentru Vali, unele personaje vor aparea de acum mai des prin povesti in care nu este neaparat vorba despre ei, nu Romina? :D

Ultima zi, dupa traditional vizita de lucru la Mama Uta, am mai dat o tura pe la balci, pentru o noua provizie de mere caramelizate, din cauza carora si acum gasesc portiuni lipicioase pe corp, dar ce bune isssss. Si da, stiu ca dusul ar fi o idee buna pentru a scapa de ele, dar nu am chef, ca e frig, bine? :D

Apoi…back home :)

 

Topul cautarilor

Sunt convinsa ca fiecare dintre voi va amuzati citind cuvintele cheie, in cautarea carora ajung oamenii pe blogul vostru. Imi amintesc, imi povestea Eugen ca cineva a ajuns la el pe blog cautand “bascheti tanga”.:)) Fiind final de an, moment al bilanturilor si topurilor, iata o lista a celor mai frecvente cautari, si una cu cele mai amuzante. Din pacate nu le-am salvat pe toate, de la inceputul vremurilor pana in prezent….dar, aia e :)

Top 5 most wanted

Nambar uan, cel mai cautat forever and ever, zilnic, de cateva zeci de ori, este: Arieseni. Eu as putea sa vorbesc ore, zile, etc, despre Arieseni. Informatii utile gasiti aici. Daca va intereseaza ceva ce nu scrie acolo, be more specific. Stiu tot.

Partia, ca e de sezon

Nambar tu. Tadaaa, the one and only: Alina Sighete. Amu….ce sa zic. It’s nice to be appreciated. Dar…no, daca e aceeasi persoana cea care ma cauta, am cateva sfaturi: Microsoft Internet Explorer, bara de sus, favorites, add to favorites…si nu mai scrii pe google, zilnic, numele meu. In Mozilla nu stiu, dar pot sa aflu cum se face. Bine, daca iti face placer sa-l tot scrii, go ahead, nu stau eu in calea placerii omului. ~ Intre timp am aflat ca Letti asa face, deci Letti, private lessons, my place, tonight ;) Prietenii (si Robi) stiu de ce :P~

Nambar trei. Apusenii. Cu variatiuni: apusenii vara si apusenii toamna. Cred ca asta cu Apusenii toamna a fost o chestie de sezon, dar a fost cautata la greu. Is curioasa daca si in aprilie va mai avea aceeasi cautare.

Nambar patru. Am ezitat daca sa o incadrez separat sau sa o integrez la nr. 2, dar pe langa ca sunt doua foarte foarte similar, din punctul meu de vedere, mai e si faptul nambar 6 e asa departe, incat trebuie sa umplu nr. 5 cu ceva. Diva7 wordpress si Marea Doamna si Diva in viata. Nu am de facut comentarii, vezi punctul 2 :P

Nambar cinque. Absolut Vodka. Au site, asa ca majoritatea informatiilor le gasiti acolo. Despre efectele mai mult sau mai putin negative…cam in toate posturile mele anterioare :)))

Absolut

Mai sunt la cautare, top of za tops, after 5: Matisesti, cascada, manastiri, poze cu brazi si radacini, case vechi, povesti, toamna in livada. Si foarte cautate sunt cartile pe care le-am citit si despre care am scris, ceea ce ma bucura:)

 Top of the funniest

Preferatele mele, intr-o ordine absolute aleatorie, ar fi:

 – modele lacuit oja youtube. Adica?? Trebuie sa te uiti pe youtube sa stii cum sa te faci cu oja? Vrei sa-ti faci modelute, floricele, pietricele si alte chestii de diva, si habar nu ai cum? Eu recomand metoda ciocan, sau coada de topor, aplicata direct pe unghii, nu degeaba violet este culoarea anului.

– A sta cu toporul la brau. Nu recomand, decat in cazul in care esti emo, din cauza pericolului de autoaccidentare. Ca expert in domeniu recomand o poseta mare, neagra , cu niste floricele albe si verzui (cunoscatorii stiu de ce)….din care sa iasa, convenabil si comod, suficient din coada toporului, cat sa poata fi apucata la nevoie.

Enerveaza-ma

– Alina are twitter? Are – tot nu stie la ce foloseste, deci, nu-l foloseste.

– Diva cu bocanci. Recunosc, de curiozitate, am cautat si eu pe google, si se pare ca nu este vorba despre mine, deoarece primele cateva zeci de rezultate se refera la o alta diva: Mihaela Radulescu. Salut, soro!

– Cu ce sa incep ca sa imi formez o cultu. Atat apare, nu stiu daca inregistrarile astea nu permit mai multe caractere, sau a obosit cautatorul nostru. Banuiesc ca vrea sa stie cu ce sa inceapa ca sa isi formeze o cultura generala, si cred de asemenea ca este pe drumul cel bun, incepand cu blogul meu. Va amintiti citatul ala cu modestia? :P

– Daca vreti cartofi copti in jar. Pe langa amintirile care ma chinuiesc, ma rascolesc, m-a amuzat si formularea. Pentru detalii, contactati-l pe specialist: Dorin 

– Faze de ras sighet, femei singure sighet, faze tari sighet. Imi pare rau, dar stiu doar fazele de ras/tari ale lui Sighete, iar pentru celalte mai incercati;)

 – Imagini cu oameni pe Pluto. Oamenii nu locuiesc pe Pluto, pe Pluto locuiesc plutonienii, care sunt un neam indepartat de-al omului, au capul mai mic si mai rodund, si indepartat de corp.

– Masina lui Tempelean. O sa-l intreb, deocamdata are o Skoda, de la firma :)

 – Numere de fete din Beius… Hmm, ce fel de fete? Daca sunt alea care cred eu, mai bine va dau numarul Claudiei, ca avem si noi o afacere de mentinut.

– t’i’nu romāns. Haoleo mancatzas sufletu tau! Daca e romulana…dialogul poate continua :))

– Transare vita. Din nou, domeniu in care sunt expert. Pentru asta ar trebui deschis un blog nou…sisteme, unelte, rezultate, sanjeeeeee!

Vita transata

– Unde se planteaza afini pe dealuri? Pe dealuri.

– Vanataie de la branula. Da ma, am patit-o si io. E naspa, e urata si doare. Iara o poza, facuta de Romina in sala de asteptare la spital. Mana e a mea.

Branula

 – Poezii deocheate. Nu stiu, dar pot sa integrez cateva cuvinte mai neaose in alea pe care le stiu, si consideram ca avem si din alea.

– Porno sexy anal gay. Da, o rubrica noua, pe aceasta tema, in curand.

– Virgil final destination. Da, corect, Virgil is the final destination:))

– Esti o proasta. Multumesc.

Dedic acest articol prietenului nostru Cornel – cautatorul adevarului. – Pentru cunoscatori- :P

Apusenii, toamna – ultima noapte si ultima zi

Sambata seara, am ajuns Chez Glavoix, la timp pentru inchiderea de sezon de vara. Inchidere care se face cu un megachef, ceea ce va doresc si voua :)

Evident, Tempe (ala cu saitu’ din dreapta, jos) era deja acolo, socializand conform traditiei, cu toata lumea, dar mai ales cu fetele :)

Dupa ce l-am smotocit bine pe Macky, catelui lui Nea Cornel (proprietarul faimosului Mall de la Glavoi = o baraca de scanduri, cu mult alcool, niste stiksuri si o foarte utila harta a unor munti din New Mexico = Corneliu’s Mol), am instalat corturile, pe malul paraului. Ca sa adormim in susurul lui, sa ne racorim dimineata cu apa lui….era secat, ati ghicit.

 

Un colt al Mall-ului si Glavoiul

 

Glavoi

 

Cei de-ai casei isi construisera o sauna (un cort mare din saci de nailon, in care se duceau seara pietre incinse la focul de tabara si se turna apa peste ele), la care se ajungea trecand puntea de peste paraul descris mai sus. Puntea a existat completa doar pana sambata seara, cand, deoarece ne tot plangeam ca ne e frig, prietenul Bimbi (salvamontist evadat de la Spitalul 9), a hacuit-o partial cu toporul si a pus-o pe foc.

Sauna si fosta punte

 

Glavoiul este prevazut cu absolut toate dotarile pe care si le-ar putea dori un turist modern. Iata WC-urile:

 

Ocupat

 

S-a lasat seara, s-au incins gratarele, s-au acordat chitarele… La inceput fiecare la cortuletul lui, cu grupuletul lui, apoi….in grup…

Inserare...

Scuze ca nu v-am intrebat pana acuma, dar nu doriti un cartof copt?

Cartofi copti

Petrecerea a tinut pana spre dimineata. In intuneric, se vedeau roiuri de frontale, alergand dintr-o parte in alta a pajistii. Obosite si cuminti, noi am ramas la focul  nostru, socializand cu amicul Bimbi, de la care am invatat: cand ti-e frig te faci frate si cu dracu’ si tai puntea; nu se zice „vrei o tigara” ci „mai bag o tigara in tine”, a la montaigne nous parlons francais, de unde si Chez Glavoix. Si multe altele… Un mare castig a fost faptul ca Bimbi ne-a facut cunostinta cu Ciupi, un mare sculptor necunoscut, de succes la el in scara blocului. Cand l-au consolat baietii spunandu-i ca toti marii artisti au avut succes doar dupa moarte, am apucat cu nadejde toporul si am spus: Hai sa-l ajutam pe prietenul Ciupi sa aiba succes! A ramas paralizat, intreband cu ochi mari: Asa repede????

Catre dimineata lumea a plecat la culcare, prin corturi, pe langa corturi, la bucatarie, pe masa…etc.

A doua zi, ultima din acest sejour si din sezon, am pornit spre Cetatile Radesei.

Intrarea in Pestera

Cheile Somesului Cald

Ne-am oprit si pe la Lacul Varasoaia:

 

Varasoaia

 

Nu inteleg de ce, Dorin nu a vrut sa gatim nici ciupercutele astea. Cu cartofi erau chiar bune. Aaaa, nu stiu daca v-am intrebat, dar daca vreti cartofi, mai avem cativa, sa cereti, serios.

 

Ciuperca fermecata

Inainte de pranz am bifat rapid si Pestera Caput.

Spre Caput

 

Pestera Caput

 

In timpul pranzului la Cabana Cetatile Ponorului, am facut o descoperire senzationala:

Dovada

 

Si cu asta basta. Ne-am intors la Glavoi sa-i ridicam si pe Tempe si  noua lui prietena (sau prietena de inchidere de sezon? :D, craiule…), Andrada. Biata fata, surmenata dupa noaptea trecuta petrecuta pe masa, a atipit romantic, sprijinita pe umarul lui…

Am pus in cui:

Bocanci

Geanta frigorifica si butoiul submersibil bun la toate

Cortul si "posetutele"

De-acu, incepe sezonul de toamna-iarna, partiile din Zakopane ne asteapta…

Pana vara viitoare :)

Apusenii, toamna – ziua trei si penultima…

Dimineata urmatoare ne-a gasit deasupra norilor. La propriu. Nu are, repet: NU are, absolut nici o legatura cu faptul ca Virgil, trezindu-se si vazand sticla cu tuica de mere (60 de grade), a exclamat incantat: ia uite, pasta de dinti!

Dovada:

Dimineata la Matisesti

 

Dimineata la Matisesti

 

Si contradovada:

Virgil....trezirea

 

Pasta de dinti lichida

Dar, pe cuvantul meu, erau nori:

 

Sau ceata....

 Vreau sa transmit „felicitarile” mele personale, celui sau celor care au avut initativa de a ucide cel putin un brad natural pentru a crea unul artificial. Bravo, baieti! Doar e plina padurea de ei, ce naiba?!

 

Brad intre brazi

Aceleasi felicitari si urari de bine, intiatorilor si mamicilor lor, celor care au avut ideea de a creea o alee spre biserica, din butuci. Frumoasa, e adevarat, dar din butuci. De lemn. Infipti in pamantul umed…

Poteca

 

Din Matisesti am pornit spre Belis Fantanele. In drum, am intalnit inca un tip genial, din categoria celor de mai sus, care s-a gandit el cu mintiuta lui, sa faca partie de ski. Undeva, in creierul muntilor, mai sus de Poiana Horea, la raspantia unor drumuri care seamana cu niste albii de rau secate, necartografiate, fara indicatoare, acces, etc. S-a pus intreprinzatorul nostru si a defrisat o bucata buna de padure, apoi, vazand ca nu ajunge sa ai doar o panta libera ca sa poti spune ca ai partie de ski, a renuntat. Padurea a ramas decimata in urma lui. Ii urez un sincer La multi ani! (pentru cunoscatori, si pentru cei care stiu melodia cu „da, daa, **** **** de ziua ta”.)

Deoarece plouase in noaptea trecuta, prin padure era plin de culegatori de ciuperci. Dorin, vrand sa ne gateasca in seara urmatoare o reteta creatie proprie, de ciuperci cu cartofi, s-a oprit sa caute si el cateva. Nu a gasit. Si nu inteleg de ce nu a ascultat sugestia noastra de a le culege pe cele gasite de mine:

 

Ciupercute

Ce daca nu sunt comestibile? Sunt foarte frumoase… Cica sunt otravitoare… Ei, na!  Acu ne legam de orice amanunt… Cu cartofi oricum nu se mai simtea. Apropo, nu vreti un cartof? Sunt de ieri seara, dar sunt inca buni…

Am ajuns si la lac, frumos, pustiu….

Belis-Fantanele

 

Belis-Fantanele

 

De aici am pornit spre Cabana Vladeasa. Unde nu am mai ajuns. Dar a fost o ocazie buna pentru Mircea sa se piarda, pentru Dorin sa doarma pe malul paraului, pentru Virgil sa isi satisfaca unele nevoi…naturale, si pentru mine sa fac urmatoarele poze, sub atenta supraveghere a lui Clau.

...in loc de cabana

 

Alte ciupercute...

 

Catel

 

Ce ne-am mai fi jucat cu catelul asta frumos… Dar el a insistat sa ne latre de la distanta. Si pe cuvant ca nu imi era foame…

Intr-un final, a aparut si Mircea, care se ratacise printre case… Deh, daca era padure gasea mai rapid drumul… De aici am pornit spre Valea Stanciului, Rachitele, la Cascada Voalul Miresei. Se spune ca numele ii vine de la o mireasa care a cazut in gol, voalul ramanandu-i agatat de stanci. Nu stiu ce o fi cautat mireasa in varful muntelui, pe stancile alea abrupte in ziua nuntii, dar, ma rog, legenda e legenda.

Cascada Voalul Miresei

 

Cascada Voalul Miresei

 Mi-a placut mesajul din apropierea cascadei:

 

Hey Man!

 

Ne-am consultat putin asupra traseului de urmat:

Cu degetul pe harta

 

Dupa ce ne-am hotarat, am oprit in Rachitele pentru unele provizii, apoi am pornit la drum. Directia finala pentru acea zi: Padis, si anume Glavoi.

 

Ecologie

 

Mda, daca v-ati concentra putin dincolo de ambalajul de alcoolici newyorkezi la metrou, ati remarca mesajul ecologist de pe tricoul lui Dorin: Planet Earth is not Recyclable.

Fara nici o legatura cu remarca de mai sus, acesta este birtul din Doda Pili:

La birt

 Natural, din lemn, WC in gradina, fara apa curenta, dar cu parabolica… Reclamele tradeaza zona…

Pe sistemul american de protectie impotriva cutremurelor, incendiilor,  etc, panoul turistic te informeaza referitor la unde esti, pentru orice eventualitate, in caz ca esti amnezic, ai ratat panoul de la intrarea in sat sau au mers direct la stabilimentul din poza de mai sus.

You are here

 

Baietii de la centrul de informare, fiind sambata spre seara, ziua de baie si alte activitati socio-gospodaresti, isi atarnasera rufaria de panourile turistice:

Erau curate

In drum spre Padis traversam zona devastata de o furtuna puternica in toamna lui 2006. Trist…

 

Dupa furtuna

Am oprit putin in Padis, cat sa isi salute baietii seful iar noi sa il sunam pe Tizelesh sa ii cantam La multi ani! de ziua lui, pe care am ratat-o din cauza excursiei. In drum spre Glavoi, i-am facut o farsa lui Dorin…care si acum se mai gandeste „cum ar fi fost daca….” si in ce fel sa ne-o plateasca:D

Despre noaptea Chez Glavoix, cartofii copti facuti acolo,  noii nostri prieteni si ultima zi de aventura…in episodul viitor.

Daca vreti cartofi, va rog, nu va jenati…

Apusenii, toamna – ziua doi

A doua zi, nu chiar dis de dimineata :), drept urmare in intarziere fiind, am strans corturile si am pornit spre Cheile Rametului. Surprinzator, erau exact in zona indicata de baiatul de seara trecuta :))

Nu ne-am hazardat foarte departe…dupa cum spuneam deja ne abatusem de la programul stabilit de baieti, dar, cat a fost, a fost bine. Iata ce am vazut pe acolo:

Tot mai toamna...

 

Indicator

 

Prin Chei

 

Cheile Rametului

 

Prin chei

 

Prin chei

 

Prin chei

Deoarece cheile sunt relativ similare atat cu Cheile Turzii cat si cu cheile in general:), iar prin sat pareau a fi lucruri muuuuuuult mai interesante de vazut, am pornit in expeditie, singura. Cum, de altfel, o sa mai si merg pe acolo. Iata de ce:

Iar casute

 

Bancuta

 

Vara sanie si iarna car

 

Ciupercute

 

...lipseste doamna

 

Si iar casute (da, imi plac)

De aici am pornit spre Manastirea Ramet, unde am „furat” niste poze, pe ascuns fata de maicute, deoarece fotografiatul si filmatul sunt interzise in incinta manastirii. In afara curtii manastirii niste calugarite faceau zacusca in cazane imense, le-am facut o poza, si una dintre ele m-a certat, spunand ca e interzis sa fac poze, si ca doar icoanele trebuie sa apara reprezentate pe hartie, poze, picturi, etc…oamenii nu. Deci, Romina, acum sper ca intelegi: nu iti fac poze pentru binele tau, ca sa nu arzi in iad, nu din alte motive…

Manastirea Ramet

 

Manastirea Ramet

 

Din Ramet am trecut prin Teius (ioi, Teiush, senzatiush – pt cunoscatori :P), spre Aiud. Nu, nu la inchisoare, cum ne-a intrebat toata lumea…ci in drum spre Cheile Aiudului.

Cheile Aiudului

 

Cheile Aiudului

 

Din chei am pornit spre casa. Spre una din casele mele, o resedinta de vara, pentru ca nu poate exista Mare Doamna fara castel… Castelul Nobiliar de la Coltesti. Alte imagini de basm…

 

La Cetate

 

La Cetate

 

Turnul Printesei

Cu regret am lasat in urma castelul si ne-am continuat drumul. La Scarita Belioara am dat doar o fuga, timpul si lipsa echipamentului necesar nu ne-au permis sa exploram zona asa cum se cuvine, dar,  se stie: este o vorba :)

 

Scarita Belioara

 

De aici am pornit spre destinatia finala (final destination :))), locul planificat pentru dormit: Matisestiul. La Matisesti am fost de multe ori, si este un loc extrem de drag mie, dar niciodata asa. La Matisesti am dormit pe scena :) ca niste adevarati divi si dive ale muntilor si campingului. Sub amenintarea furtunii, ne-am adapostit in centrul satului, pe scena acoperita care gazduieste „Ziua Lemnarilor” si ne-am instalat cu corturi, gratar, catel, purcel… Aici ni s-a alaturat si Virgil si motorul lui, de care ne-am indragostit iremediabil. De motor, nu de Virgil.

Fina si delicata, am transat un cotlet de porc pentru gratar, si l-am batut cu partea zimtata a unui cutit de vanatoare, in timp ce Clau si Dorin pregateau cartofii pentru a fi prajiti in ceaun. Apropo, nu vreti un cartof? Sunt foarte buni, serios!

 

Pe scena

 

Pe scena

End of day doi.

Noapte buna si…..va urma :)

 

PS: daca vreti cartofi sa ziceti, pe bune!

Apusenii toamna – o saptamana mai tarziu. Day uan

La invitatia baietilor de la Speodava (mai multe despre ei gasiti aici: www.speodava.ro), am pornit joi dis de dimineata intr-un tur de forta prin Apuseni.

Traseul celor 4 zile a inclus: Cristioru de Sus, Varful Curcubata, Taul Negru, Muntele Gaina, Casa lui Avram Iancu, Dealu cu Melci, Cascada Pisoaia, Vidra, Rosia Montana, Mogos, Geogel, Cheile si Manastirea Rimet, Cheile Aiudului, Cetatea de la Coltesti, Albac, Horea, Matisesti, Lacul Fantanele, Cascada Voalul Miresei, Doda Pilii, Padis, Glavoi, Poiana Varasoaia, Cetatile Radesei, si back Chez Glavoix:). Precis am uitat ceva, dar….pentru ce exista butonul edit? :)

Prima zi: urcam pe la Cristioru de Sus spre Varful Curcubata (ala cu releul, da)

Toamna...spre Curcubata

Spre Curcubata

Afine

Taul Negru

Seceta mare, dom’le. Taul Negru era aproape secat… Dar privelistea releului, vazut foarte de aproape, a meritat…gandul spre Razvan, poze, apoi si telefon :) Sa fie tacamul complet. Pasiunea lui pentru relee va merge intr-o zi pana la extrem, ori se va muta acolo, ori isi va tatua un releu…

De pe Curcubata am pornit spre Muntele Gaina…

Pe drum..

N-am stat prea mult pe acolo, releul a fost fotografiat in zeci de ipostaze, pentru Razvi, iar Clau a pozat ca o diva moarta, cu mainile pe piept si crucea lui Avram Iancu la cap.

I-am facut o vizita lui Avram Iancu acasa, descoperind cat de grea era viata pe vremea lui: de-a dreptul CAZNICA:)

 

Obiecte CaZnice

 

Acasa la Avram Iancu

Flori lampion

 

Alte doua obiective din zona, nu puteau fi ratate: Dealu cu Melci si Cascada Pisoaia. In drum spre Pisoaia am aflat cat de dezvoltat este simtul de proprietate al romanilor, un indicator cu „Proprietate privata” fiind pus pe un mar aflat pe marginea drumului.

Dealu cu Melci

 

Proprietate Privata

Cascada Pisoaia

 

Pisoaia

Despre biserica din Vidra cred ca stie oricine, si nu mai e necesar sa precizez ca are o absida poligonala decrosata cu 5 laturi. Oricum, daca naosul si altarul au fost acoperite cu o bolta semicilindrica, pronaosul a fost tavanit, deasupra lui a fost inaltat un turn zvelt, cu flesa. (Da, nici noi nu am inteles mai nimic, dar suna cool.)

Biserica veche din Vidra

Imi plac crucile acelea vechi de piatra, cu caciula. Parca ar fi niste frati crestini ai statuilor din Insula Pastelui.

Recycle Bin

Din Vidra am vazut un indicator, spre ceva chei si pestera Cila, dar, evident, ne-am ratacit. Un domn amabil, bine dispus, avand in parfum fresh de birt satesc, un amestec de alcool de duzina si tigari ieftine, a insistat pana la infinit sa ne explice pe unde trebuie sa mergem, subliniind mai ales faptul ca acolo „”ii pustieietatie, iar in pestera apa merge pa didesubt”.  Exemplifica felul in care curge apa, printr-o miscare din mana sincronizata cu rotirea ochilor in aceeasi directie. Clau il imita criminal, am ras cu lacrimi zile in sir dupa aceea.

Domnu', aicea-i pustietatie

 Dupa o pauza de masa la Campeni, am pornit spre Rosia Montana. Rosia este un sediu al corporatiilor care vor sa exploateze aurul, plina de birouri de informare, reclame, propaganda infinita, etc si cateva timide incercari de a i se opune. Frumusetea caselor, a locurilor, este stirbita de toate aceste lupte pentru bani…dar, daca te concentrezi putin, vezi doar frumosul.

Prin Rosia Montana

 

Prin Rosia Montana

 

Prin Rosia Montana

 

Exploatarile de la Rosia Montana

Lacul Brazi

Esti avertizat din start:

Foarte corect

Daca ai unele nevoi…naturale, exista spatii special amenajate. Cu sticla, tragi apa.

Just in case

Remarcati curatenia perfecta din poza de mai sus. Deci, se poate.

In mina Catalina au fost descoperite placutele cerate, una din cele mai vechi scrieri din Romania si din lume. O mica nota, intr-un chenar pe un panou, informeaza despre acest lucru eventualii turisti. Aceeasi poveste, a dezinteresului si  lipsei de coloana vertebrala ca si in cazul tablitelor de la Tartaria.

Mina Catalina

De la Rosia Montana am pornit spre destinatia de campare peste noapte: Cheile Rimetului. Drumul pana acolo, pe ruta aleasa de baieti, este absolut spectaculos. Nu am mai fost niciodata prin acea zona, si m-am indragostit iremediabil de partea dintre Mogos, Geogel spre Rimet.  Vorba lui Cosmin, eu ma mai duc si singura :)

Ca in povesti

Branduse de toamna

Casute...

 

...casute...

...si iar casute.

Unelte

 

Viata...

 

Pe tanti asta as fi putut sa o adopt…asa draga mi-a fost. S-a bucurat de dulciurile primite de la noi…

In casuta din povesti, locuiau 2 pisici, un cocos rosu cu cateva gaini, copilaria si visele.

Casuta cu povesti

 

...si vise

M-as putea muta aici, fara sa privesc in urma, fara sa imi lipseasca agitatia, tehnologia, cariera… Dar, nu pot duce cu mine familia si toti prietenii. Sau? :)

Cu regret am lasat in spate si in noapte Mogos-ul… La Rimet am ajuns pe o bezna totala, mergand pe niste drumuri care semanau maidegraba cu o albie de rau secata, pe marginea prapastiei. In apropierea campingului am descoperit ca podul peste rau este inchis. Un domn, in stare similara cu cel cu „pustietatiea”, angajat al manastirii din Rimet, a fost amabil, si in schimbul unei beri ne-a aratat o trecere amenajata prin vad, prin apa. La camping, un baiat amabil si usor bulversat, dupa ce i-a oferit o bricheta Claudiei care nu reusea sa isi aprinda tigara, vazand echipamentele de Salvamont, intreaba panicat: „S-a intamplat ceva?”. Noi: ” Nu, suntem in excursie”. El: „Ah, m-am speriat,  ca in Fagaras au venit salvamontistii si au vrut sa ma bata!”. Mircea isi cauta cheile, iar baiatul, auzind de chei, zice: „Cheile?? Sunt incolo!” Si ne arata drumul spre Cheile Rametului. Era vorba despre alte chei :))

Dupa o seara la foc, si un consum moderat de vin si alte licori, plus niste pulpe la gratar si cartofi copti in jar, a venit si end of day one.

Va urma..

PS: Apropo, nu vreti un cartof copt?

Apusenii, la inceput de toamna…

Nu cred ca o sa ma satur vreodata de locurile astea… Fiecare sezon, fiecare anotimp, fiecare zi, fiecare noapte isi are farmecul sau aparte, unic…

Imi place cand vine toamna, cand totul se coloreaza, se schimba…si e doar la inceput…

 

 

 

 

 

 

Hai-Hui prin Apuseni

Cateva poze facute prin Apuseni cu un aparat foto care a decedat curand dupa turneul acela. In unele cazuri, defectiunea lui a creat efecte de lumina interesante. Dupa ce am facut mishto pana la infinit de erorile aparatului, am ajuns la concluzia ca amintirile nu se decoloreaza. Deci, si infinitul are un final.
Oricum, frumusetea locurilor e aceeasi.
Si: vine vacantaaa! :)

Cascada Sipote

Cheile Turzii

Cabana Vanatorilor din Cheile Turzii

Manastirea Rimetea

Manastirea Rimetea

Manastirea Rimetea

Satul Lupsa

Troita in Lupsa

Manastirea Lupsa

Raza la Manastirea Lupsa

Manastirea Lupsa

Manastirea Lupsa

Manastirea Lupsa

Acasa la Avram Iancu

Dealu' cu Melci

Spre Cascada Pisoaia

Spre Cascada Pisoaia

Cascada Pisoaia

Cascada Pisoaia

Caruta in livada

Casa veche

Valea Bucinis

Pe Garda Seaca

La Matisesti

La Matisesti

Supravietuitorul

Steu de Arieseni

D'ale casei

...si gospodariei

Valea Iarba Rea

Zmeura

Iarba Rea

Spre Moara VECE de 300 de ani