Cadouri si Cuvinte

Vineri seara am fost la concert “Celelate Cuvinte”, in Flex.

Seara a inceput frumos si romantic, cu soferul de taxi care insista sa vina sa stea in spate, intre mine si varamea. I-am analizat incasarile din seara respectiva, si am ajuns la concluzia ca nu isi permite. Inainte de concert, ne-am intalnit si am schimbat cadouri de Mos Nicolae.  Iata ce am primit eu, de la Claudia. 

Cadou

Un cadou fin, delicat, frumos, pentru o Mare Doamna, in acelasi timp si foarte util. Dupa cum se vede, nu am ezitat sa il folosesc, fiind intr-un loc unde mergem noi, gospodinele desavarsite, bucataresele talentate…pentru a mai face schimb de retete, etc. Cu aceasta ocazie vreau sa ii salut si pe baietii de la masa de langa noi, in special pe cel care a sters-o rapid, cand l-am intrebat cu “cadoul” in mana: “Ceva probleme?”

Util

Ma rog, cartea de matematica o sa o impart cu Claudia, eu am facut deja jumate din exercitiile din ea… Ei ii recomand cele de geometrie, clar este mai talentata decat mine, ea stiind cum se  numeste liniarul ala in forma de triunghi.

De la Romina nu am primit INCA nimic, dar nici azi nu e prea tarziu, nu-i asa, Romina? (Romi mi-a “multumit” pentru articolul despre cadouri, acum simtind si mai puternic presiunea care insoteste alegerea unui dar pentru mine, fiind si mai constienta de diversele implicatii si interpretari care sunt aferente alegerii unui cadou). Eu, te iert. :D

Apoi, am pornit putin prin oras, prima data la casutele din fata primariei, din nou. De data asta era ceva mai multa lume.

Lume

Din fericire era deschis si locul cel mai important. Daca cineva are chef sa comenteze ceva, nu uitati ce cadou am primit, da??

Hand made

Am pozat si punctul de maxim interes pentru Razvi si Alin.

Tot hand made

Si catedrala catolica, frumoasa si ziua si noaptea….printre beculete.

Catedrala

In Flex, lumeeee, multa si faina. Alin, care mi-a spus niste bancuri senzationale. E adevarat ca le stiu din liceu, dar interpretarea a fost senzationala :P Virgil, evident, care a reusit si acum…totul e in regula, linistiti-va. Andreea si un var chel, pe care banuiesc ca il cheama Bogdan. Am auzit ca il strigau si Nelu…dar, anyhow,” varu’ chel” e good enough pentru mine;)

Am comandat ceaiurile.

Ceai, din nou

Dupa cateva secunde au devenit cesti goale. Oricum, i-am zis Laurei (chelnerita simpatica din Flex, care nu s-a isterizat cand eu, la cererea Claudiei, incercam sa indes scandura aia de tequila la metru in poseta) „keep it comming”. And she did ;)

Nu inteleg de ce, Virgil, dupa ce l-am obligat (pe bune l-am obligat, ca el e bautor de bere), sa bea un paharut de tequila, tot tragea de leatul ala cu palaria, si urla: “Asta v-o fi voua crucea!!! Asta v-o pune la cap cand muriti!!!”

Cruce de mormant

Am primit DIN NOU un pliant al ALTEI formatii de renume mondial, tot la ei in scara blocului, alta scara decat cea a celor de la Gojira. Astia sunt atat de celebrii incat nici nu au nevoie sa isi scrie numele citibil. My guess este ca ii cheama Blanos (?). Or fi de-ai lui Ursu, de la Parlipat :)))

?

Baietii de la Celelalte Cuvinte au stat la masa de langa noi. Cuminti si linistiti, au zambit si au vorbit cu toata lumea. Serios acum, mie mi s-a parut a fi o dovada de maxim profesionalism:  inainte de concert au baut doar apa plata. Iar concertul s-a incheiat cu: “Noa, speram ca v-a placut, si acum daca ne lasati, mergem sa bem si noi o bere”. Bravo baieti, mi-a placut mult de voi;)

Iata si doua poze cu baietii in exercitiul functiunii, facute de Virgil cu aparatul meu, una inainte sa bea paharutul de tequila, iar cealalta dupa.

Inainte

...si dupa

… si pe Virgil, care a insistat sa se joace cu cadoul meu.

The Virgilator

Vreau sa transmit un salut special prietenului cu freza si caciula emo care a insistat sa ma abordeze la plecare si sa ma inghionteasca…dar a renuntat cand i-am spus calm: “Am un topor in poseta”.

Pentru ca cea mai cunoscuta melodie a “Cuvintelor”, (da, aia din reclama la banca), se termina cu:

Daca vrei sa stii ce-am in suflet sï-n gand,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant…

…iar Claudia insista sa imi tot urle versurile astea, raspunsul meu este: “NU, nu vreau sa stiu ce ai in suflet si-n gand!”

Nu va imaginati ce chinuita o sa fiu saptamana viitoare, cand o sa mergem, tot in Flex, la concert Semnal M…nebunele de Clau, Andreea  si varamea sunt megafane, si stiu pe de rost cam toate melodiile lor. Doamne, sper sa supravietuiesc.

Acu, ma scuzati, merg sa mai rezolv niste integrale.

PS. Am o dilema. Avand in vedere ce cadou am primit, intrebarea mea este: Asta inseamna ca am fost cuminte, sau nu? :P

Vremea cadourilor

A se citi cu ton de Andreea Marin, cel de la emisiune: „E timpul sa fim mai buni, mai intelegatori, sa ne iubim aproapele, sa ne intelegem, sa ne daruim iubire, rabdare…nu-i asaaa?” Bullshit (Stefani)! E timpul sa cheltuim bani. Multi, multi bani!:)

Desi am vrea toti sa credem aiureala aia ca pentru a face un cadou nu iti trebuie o ocazie speciala, ca un cadou frumos este o vorba buna, un gand, bla, bla, stim ca nu e chiar asa. Adica, e asa, dar indirect. Pentru ca nu poti face un cadou frumos, personal, ideal, fara a avea un gand bun,  fara  intentia de a aduce bucurie persoanei careia ii daruiesti ceva. Trebuie sa recunoastem ca perioada aceasta este una in care facem mai multe cadouri decat in restul anului. A inceput nebunia cadourilor, and i’m loving it!

Cadouriiiiiiiii

Astept vremea  sarbatorilor, chiar cu mai multa placere decat in copilarie. Bine, avand in vedere ca si acum, incepand de pe la jumatea lui noiembrie, primul lucru pe care il fac dimineata este sa merg la fereastra sa vad daca a nins, inca mai sunt in copilarie :)), dar e o copilarie in care imi permit sa si fac daruri, nu doar sa le primesc. Si imi place sa fac cadouri mai mult decat sa le primesc. Stiu, suna a lauda, suna cheap, dar asa e. Am un adevarat cult al cadourilor, imi place sa le aleg, sa le gandesc, sa ma razgandesc, sa ma asigur ca este ceea ce persoana caruia vreau sa i-l daruiesc  isi doreste, are nevoie,  ca se va bucura, ca ii va face placere cu adevarat. Imi place sa le ambalez, sa le aranjez, nu prea imi plac plasutele de cadou, desi sunt practice, comode, si in ultima vreme sunt si destul de reusite. Imi place cadoul sa arate a cadou, imaginea aceea clasica, de cutie cu funda.

Cado!

Evident,  deja am inceput. Cadourile de Mos Nicolae sunt cumparate de vreo saptamana, iar aseara am petrecut cam doua ore ambalandu-le si bibilindu-le. Cadourile de Craciun sunt pe jumate cumparate, si sunt convinsa ca si dupa ce vor fi pestedincolode-cumparate, tot o sa mai gasesc ceva de luat, pana in ultima clipa…si dincolo de ea :))

Nu imi place sa fac si sa primesc cadouri impersonale, seci, lucruri luate ca sa fie luate, din obligatie, din necesitate. Evident, suntem nevoiti sa facem si astfel de daruri, oamenilor pe care nu ii cunoastem si carorara trebuie sa le daruiesti ceva general valabil, ceva ce ar place oricui. Nu este neaparat ceva banal, nu este neaparat ceva urat, dar este impersonal, si nu despre darurile astea vreau sa vorbesc.

Cadoul ideal? In opinia mea trebuie sa indeplineasca cel putin trei conditii: in el sa se regaeasca omul care il primeste, in el sa te gaseasca pe tine omul care il primeste, in el sa gaeasca o amintire frumoasa omul care il primeste. Cel putin una dintre ele, ideal: toate trei impreuna. Uneori, banala vorba “gestul conteaza”, e valabila, dar rareori, sa fim sinceri. Comunicarea ajuta (si) atunci cand vrei sa faci un cadou, nu cred ca este deplasat sau de prost gust sa intrebi ce sa daruiesti, sau sa spui ce vrei sa primesti daca esti intrebat, in familie, intre prieteni apropiati. ( Asa ca da, mailurile alea pe care vi le trimit cu subiectul cartea asta o vreaaaaaaau, sunt valabile. Chiar si atunci cand  nu pot sa ma abtin, o cumpar in aceeasi zi iar a doua zi va trimit alt mail: calmati-va, am cumparat-o deja, nu stiu ce aveti parca nu sunteti normali!!! :))). Nu  cred ca este neaparat nevoie sa fie ceva scump, nu cred ca trebuie sa fie ceva absolut deosebit. Imi amintesc cu drag, de exemplu, anul trecut de ziua mea cand Claudia m-a dus la librarie si mi-a spus: “ alege ce stii ca iti doresti sau iti place, si eu ti-o daruiesc”, sau vremurile cu Bogdan, cand ne cumparam unul altuia cate o ciocolatica cu rom, cand mai fugeam in oras de la birou. Gesturi nepremeditate, prietenesti, lucruri mici, fara valoare materiala mare, pot fi cele mai pretuite cadouri.

Sugestii de cadouri? Imi place sa daruiesc ce imi place sa primesc: carti, evident, gablonturi, parfumuri, mici obiecte personalizate de genul canilor cu “Cea mai buna sefa” (la the other job, evident – doamne da! :)) sau tricouri inscriptionate cu “I whish these where brains” :P, obiecte de decoratiuni interioare. Cred ca e oribil sa daruiesti bani, nu e doar de prost gust dar se subinteleg atat de multe lucruri din asta: ca nu cunosti bine persoana respectiva, ca nu iti pasa suficient de mult de ea incat sa iti faci timp sa ii cauti ceva, ca nu ai imaginatie, etc. Nu imi place sa daruiesc copiilor haine sau alte obiecte utile, copii trebuie sa primeasca jucarii si prostioare, in cel mai rau caz o carte potrivita cu varsta lor. La fel si “oamenii mari”, mai mult ne bucuram de vreo prostioara pe care ne-o doream si nu ne induram sa o cumparam, decat de un obiect util, rece, sec.

Mi-ar fi placut sa obisnuiasca si la noi daruirea obiectelor “hand made”, facute de cel care le daruieste pentru cel care le primeste. Mi se pare a fi cel mai personal cadou.  Cred ca o sa intiez eu obiceiul asta, ca deja mi se aduna borcanelele  transformate in sfesnice, si alte chestioare la care mesteresc:).

Si acum, fara nici o legatura, repet, fara nici o legatura cu faptul ca urmeaza Mos Nicolae (Miculash, cum ii zice la noi in sat), Craciunul SI ziua mea, deci, fara ab-so-lut nici o legatura cu aceste evenimente, iata cateva imagini cu obiectele mele preferate :P

Nici o aluzie

Voi ce cadouri faceti?

PS. Iar pentru iubitorii de cultura, care doresc sa stie si parerile altor scriitori, filosofi, genii despre cadouri, cum ar fi varu’ Razvi de exemplu, iata un link.