Ziua Imparatului

Vineri seara, pentru ca din diverse motive nimeni nu a vrut sa conduca (diverse=bere, tequila, votka, toate), am pornit cu trenul spre Timisoara. Motivul: de ziua lui Adi Barar, Cargo urma sa cante in The Factory Pub. Si pentru ca unde e Cargo suntem si noi, iata-ne. Personalul Arad-Timisoara dateaza de candva din neolitic, pe peretii lui, pe langa traditionalii “muie la controlori”, “muie la cine citeste”, etc se mai zaresc si unele zgarieturi de dinozauri, din primele lui zile de functionare. Pe langa aspectul trendy-flendy vintage, se mai adauga aroma de WC public, amestecata un un pregant iz de ceapa si sticele de visinata de casa sau Saniuta lasate printre scaune. Coleg de compartiment ne-a fost un tanar negru, cufundat in lectura unei carti religioase, in engleza. Nu m-am putut abtine sa nu fac cateva remarci rautaciose, de genul: “cina este bine rumenita, etc”. Claudia, la un moment dat, ne tot atentiona sa nu ne mai luam de el, poate intelge romaneste. Si??? Sa stie ce-l asteapta. Oricum, cand a oprit trenul, a fugit inspaimantat. In rest, am ras cu lacrimi (nu-s sigura daca erau de la ras sau de la ceapa, sau de la amandoua) tot drumul, am depanat amintiri din diverse iesiri impreuna sau separat, am pus-o la curent pe Ancuta cu diverse fapte de vitejie din trecutul nostru la care ea nu a participat. Povestind, anticipand despre  locul unde urma sa ajungem si ziua la care urma sa participam, il tot pomeneam pe Barar. Varu’ Razvan, bulversat de cei 20 de metri pe care i-a parcurs pe jos pana la gara si usor ametit de mirosurile din tren nu intelegea cine e Imparatu’ asta la ziua cui mergem. De aici si titlul. Tot datorita lui varu’ Razvi am patentat o noua lovitura, dupa deja celebra “ficat-tibie”, numita Varustraitz! (Varianta initiala a fost varustricke, dar amintindu-ne de replica lui Norbi cu bijuteristiul care a uitat sa puna tz-ul in rocking, denumirea a devenit straitz. Explicatie: in maghiara c se citeste tz, Norbi are un inel pe care este gravat “Keep on roking in the free word” si, intr-o noapte tarzie la Oma la Buzias, Norbi ne explica intr-o romano-maghiara geniala ca bijuteristul lui (bijutierul) a uitat sa  scrie “tz”-ul din “rocking”).

 

Factory Pub, unde am fost pentru prima data, e un local fain, vis-a-vis de fabrica de bere. De exemplu: iata usile WC-urilor.

 

Lume multa, muzica tare, ca la birt. Dupa ce ne-am intalnit cu Piticot, cu Manu si cu prietenul lui Manu pe care nu stim cum il cheama, ne-am rostuit o masa de la niste “mai mai mai” foarte virgoanti.  In prima faza au cantat prieteni de-ai lui Barar, printre care si celebrul DJ Kalu. Despre care am facut mishto pana la infinit si la nesfarsit de doua ori, fara ca macar sa il cunoastem pe copil. Pentru ca prezenta unei mari vedete in grupul nostru nu putea trece neobservata, echipa de televiziune care filma evenimentul si care lua interviuri s-a indreptat direct catre….tananana: Claudia!  Reporterita vroia sa stie de cine i-a placut cel mai mult pana acum. Chinuindu-se sa isi aminteasca numele de pe afis (pentru ca, daca nu canta Cargo, nu ne prea interesase concertul), Claudia zise cu convingere: “DJ Kalu!”, spunadu-si in acelasi timp in gand “sper ca a cantat asta deja”. Nu stiu care a fost urmatoarea intrebare, dar Claudia a raspuns delicata ca o doamna, ce pula ei, scarpinandu-se la nas: “Nu stiu, noi asteptam sa cante Cargo”. Scarpinatul nasului a devenit laitmotivul serii, nu exista replica sa nu fie insotita de acest gest. Claudia era “fericita”, citez: “Ce fain ne batem joc de mine!” ca intr-un final sa urle la noi: “Si?? Siiiii??? O sa fiu  celebra pe youtube ca ala cu 6 cai frumosi sau ala cu “nu stiu”!! Bendeac o sa se scarpine la nas toata emisiunea!!!” Asa sa fie!:P

Cand au inceput Cargo sa cante ne-am deplasat spre scena, in sensul ca am urcat pe scena. Am stat tot concertul in gura lui Adi si nu m-a interesat deloc ca cel din stafful lor ma tot certa ca ii misc microfonul. Auzi, nu poate sa cante daca i se misca microfonul in fata gurii, ce sa-ti zic! Am fost putin dezamagita ca nu mi-au cantat “Ca o stea”, dar, din fericire “am prieteni buni, la bine si la rau”, asa ca mi-au cantat ei, spre ororarea, pardon, incantarea birtului.

 

Dupa ce s-a terminat concertul Razvan ne repeta obsesiv ca lui ii e foame, si ca vrea sa manance la 3 F. Nu s-a lasat convins de oamenii (mai multi) care ii ziceau ca e inchis si ne-a tarat pe jos, jumate de Timisoara si trei sferturi de complex, la 5 dimineata, pe un frig de crapau pietrele, la propriu. Evident, la 3 F era inchis asa ca am mai strabatut jumate de complex pana la un loc unde stia el ca e pleskavita buna si gogosi.  A mancat placinta cu mere. Ne-am intors la Arad cu acelasi tren, fara tovaras de drum, dormind aproape toti. Dupa 3 ore de somn acasa, am pornit din nou, pe alte drumuri.

 

 

 

Folk in Flex

Nu e nici prima data si probabil ca nici ultima  in care vom vorbi despre concerte. Concerte adevarate de muzica faina, muzica reala, nu sunete, nu calculatoare, muzica cu mesaj, cu sentimente, cu viata.  Astfel de evenimente se intampla in birtul in care ne bem mintile, ne traim vietile, in care se leaga si dezleaga prietenii, iubiri, dezamagiri, bucurii, in care mai ales ne distram si ne simtem bine: (pauza publicitara) Flex.

De multe ori muzica de care va ziceam mai sus e interpretata de trupe sau solisti celebri international, national sau la ei in scara blocului. Dar, in serile de luni, muzica asta e interpetata de solisti de folk extrem de talentati. O constanta vad ca este Florin, care canta cu toti. Pentru ca e o curva, zice Claudia. Florine, daca citesti, Claudia e aia blonda :D. Desi in Flex, lunea folk e o traditie de ceva vreme, aseara a fost doar a doua oara cand am participat si noi. Dar ne-am propus sa nu mai lipsim de acum inainte. Baietii au cantat senzational, cel putin partea pe care am auzit-o fara urletele-ragetele Claudiei in ureche. Iata-i pe baieti:

Pe langa muzica buna, ne-am distrat pana tarziu in noapte cu shtoarfele de Gelu, Patrik si Marius. Ciupi nu a venit, il cauta pe Raul. :)) Ne-am jucat de-a simtitul artei cu sotia, iata si rezultatul:

Si in final, daca este cineva interesat, in Flex era postat urmatorul anunt:

Party weekend

Weekend-ul asta a inceput in forta vineri seara, la concertul lui Margineanu.

Se stie deja ca sunt fan Margineanu din cele mai vechi timpuri pana azi, dar, acum, aici, nu-i asa? trebuie sa va fac o marturisire: M-am indragostit!:) Ei bineee, da, in ajun de Valentains, m-a lovit si pe mine dragostea. La prima auzire. Impricinatul se numeste Cristi Horia (sau Oria, according to Blana) si este violonistul trupei lui Margineanu. Iar obiectul iubirii mele este chiar un obiect, si anume vioara lui. A cantat omul ala de la Ciocarlia la Sting, de la AC/DC la melodia de la Surprize Surprize, de la Ozosep la muzica clasica, Fratii Petreus, etc.

Omu cu vioara

 V-am mai spus parerea mea despre concerte, asa ca nu o sa mai teoretizez pe tema. Doar subliniez cat de mult imi plac concertele astea de club, unde artistii comunica cu publicul, dialogheaza, glumesc, povestesc, etc. Ma rog, cei care o fac, cum a fost Margineanu. Fiind in Flex :) a fost foarte flexat, a baut (si baietii la fel), a fumat pe scena, ceea ce mie nu mi se pare un gest de lipsa de respect fata de public, ci mai degraba creeaza o relatie de intimintate, de apropiere intre artisti si public.

A glumit cu trupa, mai ales pe seama celui cu vioara, i-a lasat sa „isi faca de cap”, sa aiba fiecare momentul lui. Imi pare rau ca nu am reusit sa incarc filmuletele de vineri seara sa vedeti atmosfera extraordinara care a fost acolo, lumea dansand, cantand, etc. Baietii din trupa au coborat in multime, au dansat cu oamenii, au cantat, au glumit.

A fost foarte fain, abia astept sa mai merg la concertele lor.

Duminica, 14 Februarie, este o zi speciala, ziua lui Diana, zi frumoasa ca ea.  Sa trecem peste faptul ca de ziua ei a plouat, a nins, a plouat si a nins in acelasi timp, apoi a inghetat. Am inceput sa o sarbatorim de sambata dupa-amiaza, ca sa stim o treaba…nu cumva sa ne prinda miezul noptii separat :)) Fara sa stim, am mai sarbatorit odata si revelionul impreuna, pentru ca se spune ca am trecut in anul chinezesc al Tigrului, an bun, in care ai noroc, bani etc – asa ca am decis sa cred in predictiile chinezesti :)

Despre Diana…nu exista cuvinte care sa contina atata viata cata contine femeia asta. Vesela, binespusa, jemanfishista cum ar zice englezu’. Prima data cand am cunoscut-o, eram la un meci Romania Franta. Diana si-a facut debutul, incurajand echipa nationala in stil caracteristic: „Haida-ti pizdelor, vi’s moarte, ce dreaq?”. Antologice sunt si fazele din Polonia, dialogul ei cu soferii de bus din Zakopane sau momentele in care ii spunea prietenului nostru Blana, pe numele sau real Mihai Ursu: „Du-te la vanzatorii de banuri si spune-le: My name is Bear Michael, and i want my skin back”. Diana detine o „carte neagra” a blestemelor, in care NU vrei sa ajungi. Daca jucam carti si iti face o cruce in dreptul numelui, poti sa stii ca ori pierzi ori de la punctul respectiv scorul nu mai avanseaza pentru tine. Fazele pot fi enumerate pana la infinit.

Nu prea am poze cu ea singura, dar iata-ne, doua dive in viata, intr-o poza de la revelion.

LA MULTI ANI DIANA!!!!!

Concertele…live

In primul rand cred ca expresia concert live este un pleonasm, concertele “nelive” cu greu putand fi asimilate ideii de concert ci, in cel mai bun caz, ideii de spectacol. Mi se pare inutila prezenta la un concert “nelive”, CD-uri pot sa ascult si acasa, fara sa fiu impinsa, inghontita, afumata, fara sa mi se urle in ureche sau sa mi se aseze in fata vreunul mai inalt. Cel mai mult ma enerveaza concertele “nelive” care se pretind a fi live, mi se par o insulta la adresa asculatatorului/spectatorului. (Concertele astea le identifici cel mai usor dupa fufele in fuste cat batista, ce topaie ca niste descreierate, vocea suna mai mult sau mai putin bine, pana cand urla un gafait: Mainile sus!!!! Impreuna!!! Si voi cei din spate!!! S.M.)

Chiar si dintre concertele live, trecand peste selectia fireasca facuta in baza preferintei pentru un anumit stil de muzica, le prefer pe cele de club, cele la care poti sta la o masa, mai povestesti, mai bei ceva. Deh, varsta;)… In ultimii ani singurele concerte mari la care am fost in locatii de gen “aer liber” sau “sala palatului” au fost cele ale Zdubilor, pentru care ma duc oricand, oriunde. Ani de zile mi-am programat concediul astfel incat sa fiu libera de FanFest. In rest…la noi in sat seara la club sunt dansuri :), stai cuminte, la masa ta, cu o limonada;) in fata, mai o muzica, mai o vorba de duh…ce poate fi mai frumos?

Cel mai mult imi plac pregatirile, momentele dinaintea inceperii concertului propriu-zis, cand artistii isi cauta locurile, isi acordeaza instrumentele, vorbesc cu publicul. Imi plac ajustarile pe care le fac din mers, in timp ce canta, imi plac cei care nu mascheaza greselile si care nu se sfiesc in mijlocul melodiei sa ceara “da vocea acustica mai sus”, “regleaza basul” sau altele de gen. Imi plac artistii care stau la masa, printre „oamenii de rand”, nu in camere separate, care comunica cu publicul, care insereaza cate un dialog, gluma sau povestioara printre melodii. Imi plac artistii, (de genul lui Stefan de la Semnal M care se pierdea cu ochii inchisi in unele acorduri mai lungi de chitara), pe care se vede ca le place ceea ce fac, din partea carora simti emotia, implicarea, placerea, care transmit ceva. Imi plac momentele acelea in care trupa se sincornizeaza perfect si comunica intre ei prin mici gesturi, zambete, acorduri. Imi place cand muzica suna atat de bine incat iti face pielea de gaina. Imi place sa aud sunetele instrumentelor, armoniile, acordurile, in forma lor bruta, fara filtrul sintetizatoarelor de studio.

Vinerea asta, am fost din nou in Flex, (ma rog, in Taboo sau Flex2, cum preferati), la concert Semnal M. Despre Semnal M nu vreau sa va povestesc nimic, cine aude despre ei pentru prima data acum, nici nu merita sa stie mai mult:). Spre dezamagirea unora, nu o sa povestesc nici despre oamenii cu care am fost sau cei pe care i-am cunoscut acolo. Azi vorbim doar despre muzica:)

Biletul de intrare

Revelatia serii au fost baietii de la Pragu de sus , care au cantat in deschidere. Recunosc ca nu am auzit de ei pana acum si am facut misto, la fel ca de Gojira, cand i-am vazut pe afisul celor de la Semnal M. Insa am un feeling ca o sa mai auzim de baietii astia. O sa auzim chiar daca basistul si bateristul arata ca niste tocilari ochelaristi din clasa a 11-a iar solistul e un slabanog nebarbierit (cu o voce superba), chitaristul cu chitara electrica de div in viata, portocaliu tigrata, fiind singurul care le confera un aer de trupa rock.

Chitara de div

Dar au melodii frumoase, pana si Claudia a adims ca ar accepta un duet cu ei :P. Versurile depasesc cu mult “productiile artistice” ale trupelor tinere din ziua de azi. Dar cel mai bine sa ii ascultam pe baieti. Enjoy!

Cadouri si Cuvinte

Vineri seara am fost la concert “Celelate Cuvinte”, in Flex.

Seara a inceput frumos si romantic, cu soferul de taxi care insista sa vina sa stea in spate, intre mine si varamea. I-am analizat incasarile din seara respectiva, si am ajuns la concluzia ca nu isi permite. Inainte de concert, ne-am intalnit si am schimbat cadouri de Mos Nicolae.  Iata ce am primit eu, de la Claudia. 

Cadou

Un cadou fin, delicat, frumos, pentru o Mare Doamna, in acelasi timp si foarte util. Dupa cum se vede, nu am ezitat sa il folosesc, fiind intr-un loc unde mergem noi, gospodinele desavarsite, bucataresele talentate…pentru a mai face schimb de retete, etc. Cu aceasta ocazie vreau sa ii salut si pe baietii de la masa de langa noi, in special pe cel care a sters-o rapid, cand l-am intrebat cu “cadoul” in mana: “Ceva probleme?”

Util

Ma rog, cartea de matematica o sa o impart cu Claudia, eu am facut deja jumate din exercitiile din ea… Ei ii recomand cele de geometrie, clar este mai talentata decat mine, ea stiind cum se  numeste liniarul ala in forma de triunghi.

De la Romina nu am primit INCA nimic, dar nici azi nu e prea tarziu, nu-i asa, Romina? (Romi mi-a “multumit” pentru articolul despre cadouri, acum simtind si mai puternic presiunea care insoteste alegerea unui dar pentru mine, fiind si mai constienta de diversele implicatii si interpretari care sunt aferente alegerii unui cadou). Eu, te iert. :D

Apoi, am pornit putin prin oras, prima data la casutele din fata primariei, din nou. De data asta era ceva mai multa lume.

Lume

Din fericire era deschis si locul cel mai important. Daca cineva are chef sa comenteze ceva, nu uitati ce cadou am primit, da??

Hand made

Am pozat si punctul de maxim interes pentru Razvi si Alin.

Tot hand made

Si catedrala catolica, frumoasa si ziua si noaptea….printre beculete.

Catedrala

In Flex, lumeeee, multa si faina. Alin, care mi-a spus niste bancuri senzationale. E adevarat ca le stiu din liceu, dar interpretarea a fost senzationala :P Virgil, evident, care a reusit si acum…totul e in regula, linistiti-va. Andreea si un var chel, pe care banuiesc ca il cheama Bogdan. Am auzit ca il strigau si Nelu…dar, anyhow,” varu’ chel” e good enough pentru mine;)

Am comandat ceaiurile.

Ceai, din nou

Dupa cateva secunde au devenit cesti goale. Oricum, i-am zis Laurei (chelnerita simpatica din Flex, care nu s-a isterizat cand eu, la cererea Claudiei, incercam sa indes scandura aia de tequila la metru in poseta) „keep it comming”. And she did ;)

Nu inteleg de ce, Virgil, dupa ce l-am obligat (pe bune l-am obligat, ca el e bautor de bere), sa bea un paharut de tequila, tot tragea de leatul ala cu palaria, si urla: “Asta v-o fi voua crucea!!! Asta v-o pune la cap cand muriti!!!”

Cruce de mormant

Am primit DIN NOU un pliant al ALTEI formatii de renume mondial, tot la ei in scara blocului, alta scara decat cea a celor de la Gojira. Astia sunt atat de celebrii incat nici nu au nevoie sa isi scrie numele citibil. My guess este ca ii cheama Blanos (?). Or fi de-ai lui Ursu, de la Parlipat :)))

?

Baietii de la Celelalte Cuvinte au stat la masa de langa noi. Cuminti si linistiti, au zambit si au vorbit cu toata lumea. Serios acum, mie mi s-a parut a fi o dovada de maxim profesionalism:  inainte de concert au baut doar apa plata. Iar concertul s-a incheiat cu: “Noa, speram ca v-a placut, si acum daca ne lasati, mergem sa bem si noi o bere”. Bravo baieti, mi-a placut mult de voi;)

Iata si doua poze cu baietii in exercitiul functiunii, facute de Virgil cu aparatul meu, una inainte sa bea paharutul de tequila, iar cealalta dupa.

Inainte

...si dupa

… si pe Virgil, care a insistat sa se joace cu cadoul meu.

The Virgilator

Vreau sa transmit un salut special prietenului cu freza si caciula emo care a insistat sa ma abordeze la plecare si sa ma inghionteasca…dar a renuntat cand i-am spus calm: “Am un topor in poseta”.

Pentru ca cea mai cunoscuta melodie a “Cuvintelor”, (da, aia din reclama la banca), se termina cu:

Daca vrei sa stii ce-am in suflet sï-n gand,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant…

…iar Claudia insista sa imi tot urle versurile astea, raspunsul meu este: “NU, nu vreau sa stiu ce ai in suflet si-n gand!”

Nu va imaginati ce chinuita o sa fiu saptamana viitoare, cand o sa mergem, tot in Flex, la concert Semnal M…nebunele de Clau, Andreea  si varamea sunt megafane, si stiu pe de rost cam toate melodiile lor. Doamne, sper sa supravietuiesc.

Acu, ma scuzati, merg sa mai rezolv niste integrale.

PS. Am o dilema. Avand in vedere ce cadou am primit, intrebarea mea este: Asta inseamna ca am fost cuminte, sau nu? :P