Initial trebuia sa fim aici. Si am si fost, sambata, pentru cateva ore.
Am profitat de ocazie sa revedem prieteni dragi: Morcovel – prins cu organizarea congresului, Dorin – in cautare de cartofi pe care sa ii coaca, Purdi – nu foarte sigur referitor la locatia unde se afla, cati ni’s si unde ni’s…. Am povestit cu Tempe una alta. Am admirat minunata masina a lui Purdi, noua acuma-s cateva luni, cu care a insistat el sa faca rostogoliri pe coama muntelui, just for fun.
Am asistat la concursuri de genul: catarari in sala, trecere prin stramtoare, catarat pe lazi de bere.
Am pus la punct gradinita si mi-am asigurat pe vecie respectul in calitate de “tanti”-pentru cunoscatori:). Am asistat la concertul folcloric unde Claudia improviza freestyle porno pe melodia “De-ar fi Badea langa mine”. Am alit la un superrestaurant de pe vremea raposatului. Am cedat insistentelor lui Monenciu de a participa la sarbatorirea divortului sau, la Unchiu’ la cabana. Asa ca am parasit congresul si am pornit-o spre Lesu. Sa nu credeti ca a fost zis si facut. Oamenii din Bihor is cu vreme….orice activitate incepe cu o pauza, apoi bem o cafea, apoi ne pregatim, apoi pornim, incet, ca avem timp. Asadar, am baut o cafea/suc/bere, l-am asteptat pe Remus sa isi impacheteze neglijeul de dantele, jartierele, diadema si alte lucruri de prima necesitate de care avea nevoie pe munte, ne-am oprit la un mic shopping de bere, am oprit sa luam orga de lumini fara care nici un om care se respecta nu poate urca pe munte si am pornit. Ca sa oprim cativa km mai tarziu, la un birt, evident. Dupa care am pornit, din nou, printr-o ceata ca smantana. Remus ne linistea ca el stie drumul acela mai bine noaptea decat ziua, mai bine beat decat treaz. Asa ca a condus linistit, c-o bere-n mana, apoi alta si alta si alta. Pentru ca are o masina speciala care functioneaza doar daca soferul este bine alimentat, cu bere si ulterior cu votka. De la Stana de Vale drumul nu mai este asfaltat. A fost, candva, pe la Razboiul de Independenta, dupa care a ramas asa, portiuni de asfalt bombardate, necarpite, bolovanii iesiti printre crapaturi, cratere uriase….ma rog, stiti voi, cam ca toate drumurile din Romania. L-am strabatut noaptea, pe ceata, eu si Alin cu Remus la volan, Claudia cu Monenciu ca sofer, ambii bine alimentati cu combustibilul vietii. A doua zi pe lumina, cand am strabatut acelasi drum, ne-am crucit cand am vazut cat de aproape de moarte am fost. La Unchiu’ lumea sarbatorea de vineri dimineata, pe cand am ajuns noi erau foaaaaaaaaaaaaaaarte bine dispusi. Au inceput dedicatiile pentru Monenciu, de genul: ii puneau melodia “M-asteapta puiul meu acasa, nevasta mea frumoasa……..” dupa care urlau: “ Te asteapta o pula acuma Monenciule”, etc, etc…Alin si Monenciu au tras niste dansuri sportivo-erotice care l-au determinat pe Razvi, dupa ce le-a vizionat doar vreo 4 secunde, sa plece dezgustat, mormaind: “Mi-i greata, nu pot sa ma uit”. Am chefuit pana dimineata, unii pana mai devreme, altii pana mai tarziu. Cei care s-au culcat mai tarziu (Monenciu) au avut grija sa ii trezeasca din 10 in 10 minute pe cei care s-au culcat mai devreme (eu si Alin). Nu dau nume.
Vreau sa transmit un salut calduros noilor nostri prieteni: ii pup cu drag pe Unchiu Pedro si Matusa Mara, cea mai draguta (si singura) doamna brazilianca pe care o cunosc, lui Titus, lui Gabi, lui Brazil, lui Serpente si celorlalti al caror nume nu il stim :).
A doua zi, sau, ma rog, in aceeasi zi dar mai tarziu, pentru ca toata lumea dormea, am pornit cu Alin sa vizitam imprejurimile. A meritat.
In drum spre casa am strabatut pe lumina mirifica autostrada Stana de Vale-Lesu unde masinuta cea noua a Claudiei a avut de suferit putin. Mai mult. Si pentru ca mi se repeta zilnic, in forma vorbita sau scrisa, mai spun doar atat: PUFUUUUUUUUUUUULEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEETI! Urmeaza o crima. Sau doua.
In final va las cu melodia pe care mi-a dedicat-o Monenciu tarziu in noapte. Si pentru ca luni a fost ziua lui, zi frumoasa ca el, La Multi Ani Guvidule!!!! Da, daaaaaa…..de ziua ta :P