Arhive pe etichete: munte

Festivalul Ceaunul de Aur, editia 2010*

Standard

Am constatat ca spre deosebire de anul trecut, anul asta de 1 mai am fost foarte cuminti si linistiti.

Vineri am vrut eu neaparat sa ajung prima, asa ca am pornit cu noaptea in cap, la propriu, calare pe Rocky, impreuna cu Dia si Georgel. Si a gonit Rocky ca vantul si ca gandul, pana in bratele zmeului cel rau, zis Radar. Si s-a procopsit Rocky al meu cu o diploma care certifica faptul ca nu e doar cea mai frumoasa, cea mai desteapta, cea mai simpatica, cea mai utila, cea mai putin papatoare masina, ci e si cea mai rapida. Rapida, spre deosebire de politistul care i-a scris „diploma” si care se misca cu o vitezaaaaaaa, determinand-o pe Diana sa intrebe cu voce tare: „Auzi, crezi ca e cazul sa merg sa ii dictez alfabetul la p*ula asta?”

In rest…timp splendid, un cer albastru infinit, puzderie de stele frumoase ca mine, (sau eu sunt ca o stea?:P), gratarul gratar, beiutura beiutura, muzica muzica, veselie si voie buna. Mi-am luat de la manastirea Sf. Ilie un lantisor si o cruciulita de argint, lantisorul e deja negru…nu stiu daca m-au tapit maicutele sau au fost si ele tapite la randul lor:), am aflat ca muncitorii de la drumuri care lucreaza la noi pe strada la Arad mi-au smuls din gresala toata instalatia de gaz, mi-am luat o carte, tot de la manastire cu 12 printese si imparatese adevarate, determinand pe toata lumea sa spuna ca ma caut sau ma regasesc in cartea respectiva si trezind astfel o teorie despre dive versus printese si/sau imparatese, am aflat ca se marita varamea la anu, mi-am expus tenisii noi, impreuna cu Claudia, l-am filmat pe Blana cerandu-mi sa nu-l pun pe blog ca el e o persoana mult prea importanta, l-am inregistrat pe Razvi sforaind desi nu a dat tot ce are el mai bun in domeniu tot funny e, era sa il ucid pe Raducu dar de Nico tot ne place foarte mult, Georgel si Blana zisi Agassi si Pavel au jucat badminton de au gaurit paletele, dupa ce au pornit vitejeste prin padure la cules de lemne, am pozat  securi, topoare si furci for old times sake, Rocky si-a dovedit inca odata utilitatea servind drept uscator de rufe, am facut niste focuri de tabara imense pe care le-am admirat pana tarziu in noapte alaturi de cerul cu miliarde si miliarde de stele auzind in acelasi timp si susurul Ariesului.  La intoarcere am oprit chez le magasin universel du le megalopolis Plescuta, pentru a savura o delicioasa inghetata, apoi prin livezile de pe drumul Tarnovei.

Iar ma jos sunt cateva dovezi ca orice ar fi, arta tot o simtim :)

* titlu copyright by Tizelesh

Serbarile Zapezii

Standard

Au fost mai mult serbarile ploii, dar a fost fain:)

Mereu ma intorc in Apuseni cu emotia si nerabdarea revederii unui vechi prieten. La fel a fost si prima “vizita” de anul acesta. Din fericire a fost zapada. Din pacate a plouat peste ea. Din fericire ploaia s-a oprit sau, mai bine zis, s-a transformat in ninsoare. Din pacate, doar in ultima zi.

Caravana noastra a ajuns vineri seara la Garda, unde am fost vecini cu faimoasa Mama Uta. Nefiind vreme de schiat, a fost vreme de party :), ceea ce am si facut, zi si noapte. Cu exceptia unei scurte plimbari, printre serii de rafale de ploaie, prilej de poze faine cu zapada si brazi, brazi si zapada, Ariesul inghetat, zapada, brazi, turturi, brazi, zapada, cascade ad-hoc  formate din topirea zapezii, brazi si zapada.

Iata cateva:

Vecinatatea cu Mama Uta are avantajele ei, materializate in cafea excelenta si mancare multa si buna.  Preferata noastra a fost ciorba taraneasca, cu de toate, inclusiv un taran inclus in compozitie:P si cand spun asta nu ma refer la smantana de taran, pardon, de casa, adica…de vaca, servita in opinci de lut.

La Serbarile Zapezii, balci in toata regula. Ne-am dus si sambata seara, in formula restransa, adica eu cu varushana Romina si varu Cosmin, fara mari sperante ca vom gasi ceva acolo. Si am nimerit in mijlocul concertului Compact, ai caror fani suntem toti. Nu doar prietenii de la Compact erau acolo, ci si prietenii de la Salvamont, usor prinsi de la consumul de vin fiert, cu care am socializat pe parcursul serii. Cu prietenii de la Salvamont adica, nu DOAR cu vinul.

Balci

Balci

Mi-a placut atmosfera, decorurile colorate, roata norocului care mi-a amintit de volumul cu acelasi nume al Ciresarilor. Cred ca o sa recitesc Ciresarii zilele astea:)

Pentru a se incalzi lumea a incins si un mare foc de tabara, dar…in Romania fiind, nu ne putem dezminti, asa ca a doua zi minunatul foc de tabara a devenit asta:

 

 In aceeasi seara am dezvoltat o usoara obsesie pentru merele caramelizate, foarte foarte foarte bune. Bine, in urma cosumului lor si a glumelor prin asocierea cu alte activitati relativ similare, eram toate lipicioase, si eu si Romina, inclusiv pe frunte, dar nu vad chiar nicio problema in asta :). Cheful a continuat acasa, unde baietii erau ocupati cu treburi importante, ilustrate mai jos.

Tarziu in noapte, vazand ca Vali este in semicoma de oboseala si alcool, varu’ Razvan a tinut mortis sa ii faca o slujba de pomenire, stropindu-l cu apa sfintita de la robinet si aproape provocand moartea noastra prin hohote de ras. Dar…cuvintele sunt prea putine, prea sarace, e una din fazele acelea “you had to be there”.  Oricum a trebuit sa scriu despre aceasta faza, stiind ca Vali citeste articolele despre blog doar cand este vorba despre el. Asa ca, de acum inainte, indiferent despre ce va fi vorba in articole, Vali va fi mentionat, chiar si daca va fi o nota de genul: “Vali habar nu are despre ce e vorba in articolul asta”. Si cum  lucrul asta nu e valabil doar pentru Vali, unele personaje vor aparea de acum mai des prin povesti in care nu este neaparat vorba despre ei, nu Romina? :D

Ultima zi, dupa traditional vizita de lucru la Mama Uta, am mai dat o tura pe la balci, pentru o noua provizie de mere caramelizate, din cauza carora si acum gasesc portiuni lipicioase pe corp, dar ce bune isssss. Si da, stiu ca dusul ar fi o idee buna pentru a scapa de ele, dar nu am chef, ca e frig, bine? :D

Apoi…back home :)

 

Prin Fagaras

Standard

Cateva poze dintr-o incursiune recenta prin zona Fagaras, care (desi nu-s Apusenii:) ), nu-s deloc urati:)

Stanci si ceata

Stanci si ceata

 

Rufe la uscat - no offence, Alex

Rufe la uscat - no offence, Alex

 

Magarusi

Magarusi

 

Lac pe pamant si lac in cer

Lac pe pamant si lac in cer

 

Drumurile noastre, poate...

Drumurile noastre, poate...

 

Pustietate...

Pustietate...

 

...si civilizatie

...si civilizatie

 

Poze copyright by Tizelesh, care are scula mai mare si mai tare decat a mea. Dar imi iau eu revansa, my friend:)

Apusenii, la inceput de toamna…

Standard

Nu cred ca o sa ma satur vreodata de locurile astea… Fiecare sezon, fiecare anotimp, fiecare zi, fiecare noapte isi are farmecul sau aparte, unic…

Imi place cand vine toamna, cand totul se coloreaza, se schimba…si e doar la inceput…

 

Arieseni 11-13 sept 2009 2 003

 

Arieseni 11-13 sept 2009 2 023

 

Arieseni 11-13 sept 2009 2 046

Arieseni 11-13 sept 2009 2 047

Arieseni 11-13 sept 2009 2 054

 

Arieseni 11-13 sept 2009 109

 

Arieseni 11-13 sept 2009 137

Arieseni 11-13 sept 2009 158

Arieseni 11-13 sept 2009 161

 

Arieseni 11-13 sept 2009 143

Hai-Hui prin Apuseni

Standard

Cateva poze facute prin Apuseni cu un aparat foto care a decedat curand dupa turneul acela. In unele cazuri, defectiunea lui a creat efecte de lumina interesante. Dupa ce am facut mishto pana la infinit de erorile aparatului, am ajuns la concluzia ca amintirile nu se decoloreaza. Deci, si infinitul are un final.
Oricum, frumusetea locurilor e aceeasi.
Si: vine vacantaaa! :)

Cascada Sipote

Cascada Sipote

Cheile Turzii

Cheile Turzii

Cabana Vanatorilor din Cheile Turzii

Cabana Vanatorilor din Cheile Turzii

Manastirea Rimetea

Manastirea Rimetea

Manastirea Rimetea

Manastirea Rimetea

Manastirea Rimetea

Manastirea Rimetea

Satul Lupsa

Satul Lupsa

Troita in Lupsa

Troita in Lupsa

Manastirea Lupsa

Manastirea Lupsa

Raza la Manastirea Lupsa

Raza la Manastirea Lupsa

Manastirea Lupsa

Manastirea Lupsa

Manastirea Lupsa

Manastirea Lupsa

Manastirea Lupsa

Manastirea Lupsa

Acasa la Avram Iancu

Acasa la Avram Iancu

Dealu' cu Melci

Dealu' cu Melci

Spre Cascada Pisoaia

Spre Cascada Pisoaia

Spre Cascada Pisoaia

Spre Cascada Pisoaia

Cascada Pisoaia

Cascada Pisoaia

Cascada Pisoaia

Cascada Pisoaia

Caruta in livada

Caruta in livada

Casa veche

Casa veche

Valea Bucinis

Valea Bucinis

Pe Garda Seaca

Pe Garda Seaca

La Matisesti

La Matisesti

La Matisesti

La Matisesti

Supravietuitorul

Supravietuitorul

Steu de Arieseni

Steu de Arieseni

D'ale casei

D'ale casei

...si gospodariei

...si gospodariei

Valea Iarba Rea

Valea Iarba Rea

Zmeura

Zmeura

Iarba Rea

Iarba Rea

Spre Moara VECE de 300 de ani

Spre Moara VECE de 300 de ani

Tangential, si despre Rosia Montana

Standard

M-am trezit azi dimineata intr-o primavara „medeleniana”, cu miros de vacanta.

In viata mea, vacanta egal 97% Apuseni.

Mi-e dor de muntii mei, albastri, de brazii mei, verzi, de Ariesul meu, uneori limpede. Mi-e dor de verile din Apuseni, flori de camp, foc de tabara, un cer imens instelat – ca nicaieri, si acelasi sac de dormit… Mi-e dor de saptamana trecuta, de zapada pana la sold, de veselia partiei, de muntii mei, brazii mei, Ariesul meu…

Mi-e dor de tinerete, si de lupta pentru Rosia Montana, si de vremurile cand simteam si scriam:

„Mereu cand se vorbeste despre Rosia Montana sunt folosite cuvinte si
expresii de genul „interese”, „manipulare”, „bani”, „politica”, etc. Eu nu
pot sa vad Rosia asa. Am crescut, copilarit si „adolescentit” prin Apuseni,
fara a avea nici o legatura de rudenie cu cineva de acolo, doar dragostea
parintilor si ulterior a mea pentru munti, natura, Apuseni. Iar legatura de
inima e mai puternica decat cea de sange. Si inima mea e acolo. Am petrecut
vacante intregi acolo, luni in sir, vazand transformarile de la primul colt
de iarba pana la primul fulg de nea, culegand fragute prin fanul plin de
flori, catarandu-ma in ciresi salbatici pentru cateva ciresele negre,
pipernicite si dulci, bai in Ariesul rece ca gheata, focuri de tabara, si un
sac de dormit impartit sub un cer imens si plin cu stele. Am vazut oamenii
trecand de la taiatul lemnelor cu securea, la gatere performante, am vazut
primul contact cu electricitatea si minunea primului televizor. Sunt oameni
care nici acum nu au parte de aceste „minuni ale tehnicii”, traiesc izolati
prin catune pierdute in munti, contactul cu civilizatia are loc la marile
targuri, in zile de mare sarbatoare, cand coboara pentru provizii. Oameni
simpli, curati si puri. Oameni care au ajuns sa fie atrasi intr-un vartej de
interese, bani, politica, manipulari, prin simplul fapt ca s-au nascut pe o
mina de aur. Ce cred eu ca trebuie vazut, sau ce trebuie sa fie facuti sa
vada cei care au putere de decizie, este ca bogatia locului nu rezida
neaparat in aurul din pamant. Aurul este deasupra, turismul, folosit la
potential maxim ar putea fi adevarata mina de aur a Apusenilor. In ultimii
ani au inflorit pensiunile turistice intr-un ritm ametitor. Preturile cresc
de la an la an. Pensiunile au pornit de la o baraca de lemn, sau un simplu
loc de campare si au ajuns in doar cativa ani adevarate vile. Deci merge, se
castiga, se poate. La Rosia, casele au pe ele placute. Placute care le
diferentiaza intre „proprietatea corporatiei” si nu. La intrarea in sat sunt
pancarte jerpelite pe care scrie „noi nu ne vindem”, „doar noi ne hotaram
soarta”, etc. Oameni cu priviri triste, banuitoare, plecate la pamant. Nu mai
auzi un „buna ziua” din inima, nu te mai invita nimeni, fara sa ceri, in
casa, la branza proaspata sau fructe de padure. Oamenii si-au pierdut
increderea si speranta. Si e trist.
Stiu ca nu suna deloc juridic, sau politic, sau ecologist, sau cum
vreti voi. Dar eu nu pot sa vad Rosia altfel. Asa este ea in inima mea, iar
acum inima mea este amenintata de a fi acoperita cu cianura. Si a
rosienilor, si a multor altora, care iubesc acele locuri la fel de mult ca si mine si chiar mai mult.”

Mi-e dor de mine, cea de atunci.