Zorile sunt un pescar – Raymond Barrow

Zorile sunt un pescar – harpon de raze lungi

Cumpanit spre azvarlire – rasarind in zare

Neagra aruncatura de navod, plutire de piroga

Lin cuibarindu-se peste nemarginiri de mare

Asterneri molocome pe-ntinderi

Ca broastele testoase in cuiburi.

Printre stejari, bordeie, vor sa vada

Puzderie de stele

Clipind a bun ramas, iar pasari somnoroase

Tasnind in zari din ciripit si triluri isca sfada.

Din gatlejuri intinse cocosii

Dau zvon inalt.  Zori

Aprinse isca ai urbei gornici

Pe cand, deodata, prin val de nor razlet

Soarele – copil descult – se-nalta

Deasupra tarmului, rotund pe cer

Sagetile – salut de jar –

Zboara in cele patru zari strigand: Mai sus! Mai sus!

Sculati, e ziua, veniti la ale ei chemari.

O batrana din Jamaica se gandeste la viitorul ei – A. L. Hendricks

Eu,

Ce-as putea face intr-un oras mare,

Eu care mi-am trait traiul in insula asta mica!

Aceeasi parohie cuprinde si coliba in care m-am nascut

Si toata familia mea si cimitirul racoros.

Am privit de pe prispa

Sus la stele si m-am temut

De departarile lor fara drum.

Eu niciodata n-am zburat in avion si nici palate n-am vazut, asa ca mi-e mai bine sa nu fiu aruncata prin vazduh si nici sa nu mi se dea plocon o casa mare.

Mie mi-ar place

Sa sed picotind in lumina-nserarii

Privind leganarea arbustilor de bambus, sa-i aud fosnind

 In adierea unui vant pe vale,

Sa-mi aduc aminte de vremuri care au fost

Numai sa nu le traiesc iar,

Din cand in cand sa am cate-o mancare buna

Dar nu lapte nici miere, ca nu-mi plac;

Si uneori sa ma plimb pe langa

Tarmul sur al marii cu doi caini

Si sa privesc pescarii scotandu-si

Barcile din apa.

Pentru toate acestea

Si pentru credinta mea in ceruri sunt gata sa-mi

Iert datornicii

Si sa-mi iubesc vecina…

Cu toate ca desantata de ea

Arunca cu pietre in cocosul meu cel alb

Si face prea multa zarva

In curtea ei blestemata.