Arhive pe etichete: povesti

Carti din copilarie

Standard

Ma intorc mereu cu drag la cartile copilariei mele… Nu stiu de ce, sunt unele momente, in care simt nevoia sa le recitesc. Stiti sentimentul ala, cand stai in fata bibliotecii, ai citi ceva, dar nu stii pentru ce ai dispozitie in acel moment, nu stii ce sa alegi? In momentele alea, intotdeauna, aleg ceva din copilarie. Si asta acopera o arie foarte mare de optiuni. Din mai multe motive. Am norocul si bucuria de a avea parinti mari amatori de lectura, parinti care luau carti „pe sub mana” inainte de Revolutie, parinti pe care intotdeauna i-am vazut cu vreo carte in mana, parinti pentru care cadoul ideal este o carte (bine, mai multe:)), primit si facut. Asadar, casa noastra a fost intotdeauna plina de carti, carti frumoase, carti urate, carti bune, carti proaste, carti „care se gaseau” sau carti pe alese – dar cum altfel sa iti formezi gusturile, decat incercand din toate? Din spirit de imitatie probabil, de foarte mica am incercat si eu sa buchisesc din cartile lor, asa ca mama m-a invatat sa citesc, inainte de a merge la scoala. Chiar inainte de a merge la gradinita, la 3 ani deja reuseam sa citesc cartile acelea de povesti imense – ca dimensiune fizica – cu o imagine desenata pe trei sferturi de pagina, si cateva randuri ce explicau imaginea, sub ea. Asa ca, sub denumirea de „cartile copilariei” vor intra multe carti care de obicei sunt asociate preadolescentei si adolescentei. Cand eram in clasa intai si colegii mei faceau basonase si carligele, plictisita de ore, citeam pe furis pe jumate scoasa din banca: „Ciresarii”, „Legenda Valaha” sau cartile lui Dumas.

Inca de atunci faceam fixatii, pentru anumite genuri, pentru anumiti autori. Daca imi placea foarte mult o carte puteam sa o iau de la inceput, imediat dupa ce terminam ultima pagina, ca si cum mi-ar fi fost foarte greu sa ma desprind din lumea aceea, imaginata intre pagini.

Din copilaria foarte indepartata :) imi amintesc cu drag de Doctorul Aumadoare, Talismanul de Safir, povestile romanesti cu haiduci, codrii si fapte de arme. Fapte pe care le transpuneam cu succes si rani vizibile in realitate, iar mama, ca antidot, imi administra doze de povesti cu Domnite: Azaleea, Ruxandra… Imi placeau foarte mult si basmele populare rusesti, singurele carti rusesti pe care am rabdare sa le citesc. Povestile Apelor de Monica Aslan o stiam pe de rost. Cartile cu Fridolin, sau cartile acelea cu copertile tari, lucioase, impecabil desenate, de exemplu: „Cum a ajuns Condorul Rege” erau rasfoite zilnic. Ulterior am descoperit ca cu cat se petrec in locatii mai indepartate si mai exotice cu atat sunt mai interesante, asa ca imi luam haiducii si ii plimbam prin America Latina sau insule pierdute prin oceane fara nume.

Apoi, obsesia pentru Legenda Valaha… Cum unii copii nu pot sa adoarma fara jucaria preferata sau nu pleaca nicaieri fara paturica, asa nu ma desparteam eu de cartea asta. Dormeam cu ea sub perna…dar sa nu mai ziceti la nimeni ;)

Coletia Jules Verne, integrala, cu copertile acelea cartonate, galben-negru, numerotate, care nu ramaneau niciodata in ordine dupa ce dadeam iama in ele.

Ciresarii…uneori am senzatia ca daca cineva din generatia noastra nu a citit Ciresarii e ca si cum nu ar fi avut copilarie…ca si cum nu ar fi citit nimic. Probabil exagerez:)

Spadasinul de serviciu, Temerarii, carti a caror actiune se petrecea la scoli cu totul diferite de a mea.

La Medeleni…nu o sa uit niciodata suferinta aceea autentica, profunda, la moartea lui Mos Gheorghe… Abia mult mai tarziu, in adolescenta, am apreciat si volumul doi in egala masura cu volumul unu, si am suferit pentru Olguta.

La fel de amar am plans si la moartea lui Radu Andronic, cartile istorice ale Rodicai Ojog-Brasoveanu fiind si acum printre preferatele mele.

Cavalerii lui Ioan Dan…vai, cum arata cartile alea…nicio pagina nu mai este atasata de cotor, toate sunt lipite cu banda adeziva din aceea lata, maro…

Apoi Dumas, Eugene Sue, Zevaco…

Apoi, nu am mai fost copil:)

Carti

Carti

Anunțuri

Topul cautarilor

Standard

Sunt convinsa ca fiecare dintre voi va amuzati citind cuvintele cheie, in cautarea carora ajung oamenii pe blogul vostru. Imi amintesc, imi povestea Eugen ca cineva a ajuns la el pe blog cautand “bascheti tanga”.:)) Fiind final de an, moment al bilanturilor si topurilor, iata o lista a celor mai frecvente cautari, si una cu cele mai amuzante. Din pacate nu le-am salvat pe toate, de la inceputul vremurilor pana in prezent….dar, aia e :)

Top 5 most wanted

Nambar uan, cel mai cautat forever and ever, zilnic, de cateva zeci de ori, este: Arieseni. Eu as putea sa vorbesc ore, zile, etc, despre Arieseni. Informatii utile gasiti aici. Daca va intereseaza ceva ce nu scrie acolo, be more specific. Stiu tot.

Partia, ca e de sezon

Partia, ca e de sezon

Nambar tu. Tadaaa, the one and only: Alina Sighete. Amu….ce sa zic. It’s nice to be appreciated. Dar…no, daca e aceeasi persoana cea care ma cauta, am cateva sfaturi: Microsoft Internet Explorer, bara de sus, favorites, add to favorites…si nu mai scrii pe google, zilnic, numele meu. In Mozilla nu stiu, dar pot sa aflu cum se face. Bine, daca iti face placer sa-l tot scrii, go ahead, nu stau eu in calea placerii omului. ~ Intre timp am aflat ca Letti asa face, deci Letti, private lessons, my place, tonight ;) Prietenii (si Robi) stiu de ce :P~

Nambar trei. Apusenii. Cu variatiuni: apusenii vara si apusenii toamna. Cred ca asta cu Apusenii toamna a fost o chestie de sezon, dar a fost cautata la greu. Is curioasa daca si in aprilie va mai avea aceeasi cautare.

Nambar patru. Am ezitat daca sa o incadrez separat sau sa o integrez la nr. 2, dar pe langa ca sunt doua foarte foarte similar, din punctul meu de vedere, mai e si faptul nambar 6 e asa departe, incat trebuie sa umplu nr. 5 cu ceva. Diva7 wordpress si Marea Doamna si Diva in viata. Nu am de facut comentarii, vezi punctul 2 :P

Nambar cinque. Absolut Vodka. Au site, asa ca majoritatea informatiilor le gasiti acolo. Despre efectele mai mult sau mai putin negative…cam in toate posturile mele anterioare :)))

Absolut

Absolut

Mai sunt la cautare, top of za tops, after 5: Matisesti, cascada, manastiri, poze cu brazi si radacini, case vechi, povesti, toamna in livada. Si foarte cautate sunt cartile pe care le-am citit si despre care am scris, ceea ce ma bucura:)

 Top of the funniest

Preferatele mele, intr-o ordine absolute aleatorie, ar fi:

 – modele lacuit oja youtube. Adica?? Trebuie sa te uiti pe youtube sa stii cum sa te faci cu oja? Vrei sa-ti faci modelute, floricele, pietricele si alte chestii de diva, si habar nu ai cum? Eu recomand metoda ciocan, sau coada de topor, aplicata direct pe unghii, nu degeaba violet este culoarea anului.

A sta cu toporul la brau. Nu recomand, decat in cazul in care esti emo, din cauza pericolului de autoaccidentare. Ca expert in domeniu recomand o poseta mare, neagra , cu niste floricele albe si verzui (cunoscatorii stiu de ce)….din care sa iasa, convenabil si comod, suficient din coada toporului, cat sa poata fi apucata la nevoie.

Enerveaza-ma

Enerveaza-ma

Alina are twitter? Are – tot nu stie la ce foloseste, deci, nu-l foloseste.

Diva cu bocanci. Recunosc, de curiozitate, am cautat si eu pe google, si se pare ca nu este vorba despre mine, deoarece primele cateva zeci de rezultate se refera la o alta diva: Mihaela Radulescu. Salut, soro!

Cu ce sa incep ca sa imi formez o cultu. Atat apare, nu stiu daca inregistrarile astea nu permit mai multe caractere, sau a obosit cautatorul nostru. Banuiesc ca vrea sa stie cu ce sa inceapa ca sa isi formeze o cultura generala, si cred de asemenea ca este pe drumul cel bun, incepand cu blogul meu. Va amintiti citatul ala cu modestia? :P

Daca vreti cartofi copti in jar. Pe langa amintirile care ma chinuiesc, ma rascolesc, m-a amuzat si formularea. Pentru detalii, contactati-l pe specialist: Dorin 

Faze de ras sighet, femei singure sighet, faze tari sighet. Imi pare rau, dar stiu doar fazele de ras/tari ale lui Sighete, iar pentru celalte mai incercati;)

 – Imagini cu oameni pe Pluto. Oamenii nu locuiesc pe Pluto, pe Pluto locuiesc plutonienii, care sunt un neam indepartat de-al omului, au capul mai mic si mai rodund, si indepartat de corp.

Masina lui Tempelean. O sa-l intreb, deocamdata are o Skoda, de la firma :)

 – Numere de fete din Beius… Hmm, ce fel de fete? Daca sunt alea care cred eu, mai bine va dau numarul Claudiei, ca avem si noi o afacere de mentinut.

t’i’nu romāns. Haoleo mancatzas sufletu tau! Daca e romulana…dialogul poate continua :))

Transare vita. Din nou, domeniu in care sunt expert. Pentru asta ar trebui deschis un blog nou…sisteme, unelte, rezultate, sanjeeeeee!

Vita transata

Vita transata

Unde se planteaza afini pe dealuri? Pe dealuri.

Vanataie de la branula. Da ma, am patit-o si io. E naspa, e urata si doare. Iara o poza, facuta de Romina in sala de asteptare la spital. Mana e a mea.

Branula

Branula

 – Poezii deocheate. Nu stiu, dar pot sa integrez cateva cuvinte mai neaose in alea pe care le stiu, si consideram ca avem si din alea.

Porno sexy anal gay. Da, o rubrica noua, pe aceasta tema, in curand.

Virgil final destination. Da, corect, Virgil is the final destination:))

Esti o proasta. Multumesc.

Dedic acest articol prietenului nostru Cornel – cautatorul adevarului. – Pentru cunoscatori- :P

Apusenii toamna – o saptamana mai tarziu. Day uan

Standard
La invitatia baietilor de la Speodava (mai multe despre ei gasiti aici: www.speodava.ro), am pornit joi dis de dimineata intr-un tur de forta prin Apuseni.

Traseul celor 4 zile a inclus: Cristioru de Sus, Varful Curcubata, Taul Negru, Muntele Gaina, Casa lui Avram Iancu, Dealu cu Melci, Cascada Pisoaia, Vidra, Rosia Montana, Mogos, Geogel, Cheile si Manastirea Rimet, Cheile Aiudului, Cetatea de la Coltesti, Albac, Horea, Matisesti, Lacul Fantanele, Cascada Voalul Miresei, Doda Pilii, Padis, Glavoi, Poiana Varasoaia, Cetatile Radesei, si back Chez Glavoix:). Precis am uitat ceva, dar….pentru ce exista butonul edit? :)

Prima zi: urcam pe la Cristioru de Sus spre Varful Curcubata (ala cu releul, da)

Toamna...spre Curcubata

Toamna...spre Curcubata

Spre Curcubata

Spre Curcubata

Afine

Afine

Taul Negru

Taul Negru

Seceta mare, dom’le. Taul Negru era aproape secat… Dar privelistea releului, vazut foarte de aproape, a meritat…gandul spre Razvan, poze, apoi si telefon :) Sa fie tacamul complet. Pasiunea lui pentru relee va merge intr-o zi pana la extrem, ori se va muta acolo, ori isi va tatua un releu…

De pe Curcubata am pornit spre Muntele Gaina…

Pe drum..

Pe drum..

N-am stat prea mult pe acolo, releul a fost fotografiat in zeci de ipostaze, pentru Razvi, iar Clau a pozat ca o diva moarta, cu mainile pe piept si crucea lui Avram Iancu la cap.

I-am facut o vizita lui Avram Iancu acasa, descoperind cat de grea era viata pe vremea lui: de-a dreptul CAZNICA:)

 

Obiecte CaZnice

Obiecte CaZnice

 

Acasa la Avram Iancu

Acasa la Avram Iancu

Flori lampion

Flori lampion

 

Alte doua obiective din zona, nu puteau fi ratate: Dealu cu Melci si Cascada Pisoaia. In drum spre Pisoaia am aflat cat de dezvoltat este simtul de proprietate al romanilor, un indicator cu „Proprietate privata” fiind pus pe un mar aflat pe marginea drumului.

Dealu cu Melci

Dealu cu Melci

 

Proprietate Privata

Proprietate Privata

Cascada Pisoaia

Cascada Pisoaia

 

Pisoaia

Pisoaia

Despre biserica din Vidra cred ca stie oricine, si nu mai e necesar sa precizez ca are o absida poligonala decrosata cu 5 laturi. Oricum, daca naosul si altarul au fost acoperite cu o bolta semicilindrica, pronaosul a fost tavanit, deasupra lui a fost inaltat un turn zvelt, cu flesa. (Da, nici noi nu am inteles mai nimic, dar suna cool.)

Biserica veche din Vidra

Biserica veche din Vidra

Imi plac crucile acelea vechi de piatra, cu caciula. Parca ar fi niste frati crestini ai statuilor din Insula Pastelui.

Recycle Bin

Recycle Bin

Din Vidra am vazut un indicator, spre ceva chei si pestera Cila, dar, evident, ne-am ratacit. Un domn amabil, bine dispus, avand in parfum fresh de birt satesc, un amestec de alcool de duzina si tigari ieftine, a insistat pana la infinit sa ne explice pe unde trebuie sa mergem, subliniind mai ales faptul ca acolo „”ii pustieietatie, iar in pestera apa merge pa didesubt”.  Exemplifica felul in care curge apa, printr-o miscare din mana sincronizata cu rotirea ochilor in aceeasi directie. Clau il imita criminal, am ras cu lacrimi zile in sir dupa aceea.

Domnu', aicea-i pustietatie

Domnu', aicea-i pustietatie

 Dupa o pauza de masa la Campeni, am pornit spre Rosia Montana. Rosia este un sediu al corporatiilor care vor sa exploateze aurul, plina de birouri de informare, reclame, propaganda infinita, etc si cateva timide incercari de a i se opune. Frumusetea caselor, a locurilor, este stirbita de toate aceste lupte pentru bani…dar, daca te concentrezi putin, vezi doar frumosul.

Prin Rosia Montana

Prin Rosia Montana

 

Prin Rosia Montana

Prin Rosia Montana

 

Prin Rosia Montana

Prin Rosia Montana

 

Exploatarile de la Rosia Montana

Exploatarile de la Rosia Montana

Lacul Brazi

Lacul Brazi

Esti avertizat din start:

Foarte corect

Foarte corect

Daca ai unele nevoi…naturale, exista spatii special amenajate. Cu sticla, tragi apa.

Just in case

Just in case

Remarcati curatenia perfecta din poza de mai sus. Deci, se poate.
In mina Catalina au fost descoperite placutele cerate, una din cele mai vechi scrieri din Romania si din lume. O mica nota, intr-un chenar pe un panou, informeaza despre acest lucru eventualii turisti. Aceeasi poveste, a dezinteresului si  lipsei de coloana vertebrala ca si in cazul tablitelor de la Tartaria.
Mina Catalina

Mina Catalina

De la Rosia Montana am pornit spre destinatia de campare peste noapte: Cheile Rimetului. Drumul pana acolo, pe ruta aleasa de baieti, este absolut spectaculos. Nu am mai fost niciodata prin acea zona, si m-am indragostit iremediabil de partea dintre Mogos, Geogel spre Rimet.  Vorba lui Cosmin, eu ma mai duc si singura :)
Ca in povesti

Ca in povesti

Branduse de toamna

Branduse de toamna

Casute...

Casute...

 

...casute...

...casute...

...si iar casute.

...si iar casute.

Unelte

Unelte

 

Viata...

Viata...

 

Pe tanti asta as fi putut sa o adopt…asa draga mi-a fost. S-a bucurat de dulciurile primite de la noi…

In casuta din povesti, locuiau 2 pisici, un cocos rosu cu cateva gaini, copilaria si visele.

Casuta cu povesti

Casuta cu povesti

 

...si vise

...si vise

M-as putea muta aici, fara sa privesc in urma, fara sa imi lipseasca agitatia, tehnologia, cariera… Dar, nu pot duce cu mine familia si toti prietenii. Sau? :)

Cu regret am lasat in spate si in noapte Mogos-ul… La Rimet am ajuns pe o bezna totala, mergand pe niste drumuri care semanau maidegraba cu o albie de rau secata, pe marginea prapastiei. In apropierea campingului am descoperit ca podul peste rau este inchis. Un domn, in stare similara cu cel cu „pustietatiea”, angajat al manastirii din Rimet, a fost amabil, si in schimbul unei beri ne-a aratat o trecere amenajata prin vad, prin apa. La camping, un baiat amabil si usor bulversat, dupa ce i-a oferit o bricheta Claudiei care nu reusea sa isi aprinda tigara, vazand echipamentele de Salvamont, intreaba panicat: „S-a intamplat ceva?”. Noi: ” Nu, suntem in excursie”. El: „Ah, m-am speriat,  ca in Fagaras au venit salvamontistii si au vrut sa ma bata!”. Mircea isi cauta cheile, iar baiatul, auzind de chei, zice: „Cheile?? Sunt incolo!” Si ne arata drumul spre Cheile Rametului. Era vorba despre alte chei :))

Dupa o seara la foc, si un consum moderat de vin si alte licori, plus niste pulpe la gratar si cartofi copti in jar, a venit si end of day one.

Va urma..

PS: Apropo, nu vreti un cartof copt?