A doua zi, nu chiar dis de dimineata :), drept urmare in intarziere fiind, am strans corturile si am pornit spre Cheile Rametului. Surprinzator, erau exact in zona indicata de baiatul de seara trecuta :))
Nu ne-am hazardat foarte departe…dupa cum spuneam deja ne abatusem de la programul stabilit de baieti, dar, cat a fost, a fost bine. Iata ce am vazut pe acolo:
Tot mai toamna...
Indicator
Prin Chei
Cheile Rametului
Prin chei
Prin chei
Prin chei
Deoarece cheile sunt relativ similare atat cu Cheile Turzii cat si cu cheile in general:), iar prin sat pareau a fi lucruri muuuuuuult mai interesante de vazut, am pornit in expeditie, singura. Cum, de altfel, o sa mai si merg pe acolo. Iata de ce:
Iar casute
Bancuta
Vara sanie si iarna car
Ciupercute
...lipseste doamna
Si iar casute (da, imi plac)
De aici am pornit spre Manastirea Ramet, unde am „furat” niste poze, pe ascuns fata de maicute, deoarece fotografiatul si filmatul sunt interzise in incinta manastirii. In afara curtii manastirii niste calugarite faceau zacusca in cazane imense, le-am facut o poza, si una dintre ele m-a certat, spunand ca e interzis sa fac poze, si ca doar icoanele trebuie sa apara reprezentate pe hartie, poze, picturi, etc…oamenii nu. Deci, Romina, acum sper ca intelegi: nu iti fac poze pentru binele tau, ca sa nu arzi in iad, nu din alte motive…
Manastirea Ramet
Manastirea Ramet
Din Ramet am trecut prin Teius (ioi, Teiush, senzatiush – pt cunoscatori :P), spre Aiud. Nu, nu la inchisoare, cum ne-a intrebat toata lumea…ci in drum spre Cheile Aiudului.
Cheile Aiudului
Cheile Aiudului
Din chei am pornit spre casa. Spre una din casele mele, o resedinta de vara, pentru ca nu poate exista Mare Doamna fara castel… Castelul Nobiliar de la Coltesti. Alte imagini de basm…
La Cetate
La Cetate
Turnul Printesei
Cu regret am lasat in urma castelul si ne-am continuat drumul. La Scarita Belioara am dat doar o fuga, timpul si lipsa echipamentului necesar nu ne-au permis sa exploram zona asa cum se cuvine, dar, se stie: este o vorba :)
Scarita Belioara
De aici am pornit spre destinatia finala (final destination :))), locul planificat pentru dormit: Matisestiul. La Matisesti am fost de multe ori, si este un loc extrem de drag mie, dar niciodata asa. La Matisesti am dormit pe scena :) ca niste adevarati divi si dive ale muntilor si campingului. Sub amenintarea furtunii, ne-am adapostit in centrul satului, pe scena acoperita care gazduieste „Ziua Lemnarilor” si ne-am instalat cu corturi, gratar, catel, purcel… Aici ni s-a alaturat si Virgil si motorul lui, de care ne-am indragostit iremediabil. De motor, nu de Virgil.
Fina si delicata, am transat un cotlet de porc pentru gratar, si l-am batut cu partea zimtata a unui cutit de vanatoare, in timp ce Clau si Dorin pregateau cartofii pentru a fi prajiti in ceaun. Apropo, nu vreti un cartof? Sunt foarte buni, serios!
Pe scena
Pe scena
End of day doi.
Noapte buna si…..va urma :)
PS: daca vreti cartofi sa ziceti, pe bune!
Alina Sighete 