Ultimate, dar prima. Si da, cu punct in titlu.
Dupa o lunga perioada de delasare, lene si putoare – da, toate trei, impreuna, chiar daca inseamna relativ acelasi lucru – am decis sa ne miscam hoiturile anchilozate si cu tendinte de crestere in latime. Asa ca ne-am dus fataaaaaaaaaaaa, ca niste dive in viata, in meine hunhen ca ni’s si poliglote, la Zumba!
In primul rand, pentru cine nu ma cunoaste, eu si dansul nu avem nimic in comun. Nici eu pe el, nici el pe mine. E adevarat ca dupa ce beau ceva, aia din Dirty Dancing vine plangand sa ii dau lectii, dar nu beau (chiar) tot timpul. La mine dansul inseamna stanga unu dreapta tot unu, c-asai hora pe la noi, fie ca e tutz tutz tutz tutz din ala din zilele noastre, fie ca e preferatul meu Fuego (mort) cu Irina Loghin, fie ca e Rammstein sau Mariah Carey, la mine miscarea si ritmul sunt aceleasi. Pentru ca asa se face, doar ca habar nu aveti voi! Am mai avut tentative de aerobic, latino aerobic si alte figuri din astea, inutil evident. Ce depaseste limit a doi pasi la stanga doi pasi la dreapta si mai presupune si coordonarea mainilor cu picioarele – imposibil! Sa nu mai vorbim de corelarea cu miscarile, cu directia de dans a celolralti. Ati observant ca la nunti, botezuri, parastase cand se danseaza traditionalul Meneaito e unu care tot timpul o ia la dreapta cand ceilalti o iau la stanga? Io is aia. Daaaaaaar, pe sistemul din bancul cu nebunul care merge pe contrasens si aude la radio: “Un nebun ruleza cu viteza pe soseaua X pe contrasens “ si exclama: “Nu e unul, sunt zeci, zeci!!!”, replica lui mi se pare perfect valabila. Buuuuuuuuuun. Astea fiind clarificate, explicatia pentru faptul ca insist totusi sa particip la activitati din astea se gaseste in primul paragraf, pe cantar si pe fisa nutritionistei mele.
Ca sa va faceti o idee si mai clara, ar trebui pentru inceput sa v-o prezint pe Miha. Miha e nebuna. The end. Intamplarea face ca ne-am cunoscut cu multi multi ani in urma tot intr-o sala de fitness, unde mergeam de 2 sau 3 ori pe saptamana, ne sprijineam de cel mai spectaculos aparat si trageam cate-o barfa de o ora, la fel de spectaculoasa. Nu mai stiu cat de fit am fost sau cat am slabit, dar muschi la burta si la falci, de la ras, sigur am facut atunci. Nu stiam ca peste scurt timp vom fi colege si apoi bune prietene. Nu stiam ca o se intelegem atat de fain si o sa ne distram atata de bine, vecine de birou in iad fiind, incat vom fi despartite disciplinar de sefa si mutate la etaje diferite. Ce am trait noi impreuna poate si probabil va si fi subiectul unor povesti ulterioare, desi fazele noastre sunt de genul you had to be there, sau presupune cunoasterea a mult prea multor amanunte pentru a le gasi cineva funny. Oricum, voi notati ce am zis de la inceput. E nebuna. Punct.
Si iata-ne, pline de viata si de dorinta de miscare si moarte de foame in acelasi timp, batand la poarta fitnessului. Cu gentile de firma pe umar, cu Conversii si echipamentul Adidas originale din Bazar din Istanbul, ai min helou, who’s the pizda in here?? Ne echipam intr-un vestiar impreuna cu alte zece femei desi loc era abia pentru noi doua si purcedem. In primul rand ne-am ales locurile in sala astfel incat sa ne vedem in portiunea de oglinda care slabeste. Impingandu-ne si mimand bataia evident. Minand evident pentru noi, ca o tanti de acolo, care de altfel nici nu inteleg de ce nu isi vedea de nepoti in loc sa umble la Zumba ca si curv…. tineretul, ne privea contrariata. Ora incepe, logic, cu exercitiile de incalzire. Vreo 10 minute. La finele carora plamanii mi-erau in gat, un rinichi imi atarna spre genunchi iar inima mai aveam, doar ca era explodata. Plus ca exercitiile de incalzire sunt mai mult de aerobic iar eu vroiam sa imi etalez talentele in dansurile latino. Pe cand ma intrebam in gand si cu voce tare, cu tot mai multa disperare, unde e samba? Unde e merengue? Unde’s Don Omar si Shakira?? Cine a mutat coridorul??? (asta ultima e pentru FOARTE cunoscatori) ….unde-i Quebradita??? Incepe. Ritm! Pasiune! Zumba! Pula me, ma scuzati. Nu am nimerit nici un pas, io nu apucam sa pun stangul jos ca shtoarfele dreacu si faceau doi pasi cu dreptul. O data faceau doi pasi la dreapta, o data patru la stanga. Dar mai hotrati-va in puii mei, chiar nici o stabilitate, nici o consecventa nu mai gasesti in lumea asta?? Dansul, sportul cica sunt discipline. Io numa disciplina nu vad acolo, disciplina e in pasii mei frumosi, organizati, acelasi ritm, aceeasi frecventa, unu dreapta, unu stanga. Am zis! Nu stiu sincer, unde se indreapta lumea asta??? Ce-o sa ajungem cu haosul asta. Auzi tu, sa faci pasii aia, in fata, in spate, amestecati si sa mai dai si din maini si din umeri. Da ce, suntem roboti??? Pai ori suntem oameni ori nu mai suntem?? Are we humans or are we dancers, vorba poetului. Asa ca mi-am bagat picioarele la propriu in miscarile de aiurea si mi-am gasit eu ritmul meu cu umeri cu solduri cu ce vrei, pe care am dansat toata ora mai urland catre Miha: Vezi ca trebuia sa imi aduc fusta de Lambada???? Dar, surpinzator sau comercial sau ambele, am fost felicitata de antrenoare pentru atitudinea mea, important e sa te misti, sa dansezi sa te simti bine, si mai primeam din cand in cand, eu si o alta incepatoare catre un hi5 de incurajare. Nu sunt sigura daca criteriul dupa care ne-a ales a fost: cea mai grasa, cea mai slaba sau cea care se descurca cel mai naspa, dar my guess este ca toate. Oricum, cred ca i-a placut de noi sau banii nostri, ca intr-o pauza cand am alergat pana la vestiar sa ne adapam direct din dus, deoarece ambele am fost suficient de idioate sa nu ne punem apa la noi, antrenoarea a fugit dupa noi: Plecati??? Dar plecati??? Am calmat-o si ne-am intors in sala. Oglinda imensa cat peretele se abureste astfel incat nu ne mai vedem, din fericire, dar eu tot insist sa o intreb pe Miha: Is it me?? Am I that hot??? Ma asigura ca da. Probabil am febra. Sau poate e pentru ca imi perfectionam niste miscari din solduri pe care orice fata ar trebui sa le stie pentru iubitul/sotul ei. Ora trece, mai cu tentative de invata pasii conventionali, mai cu izbucniri in dansuri dupa ureche, mai cu incurajari spre Miha si se incheie apoteotic cu exercitiile de relaxare, care in principiu presupun statul cracanat si leganarea mainilor in jus si in jos, la stanga si la dreapta. Pe o muzica instrumentala de-a dreptul monumentala, care era intr-un crescendo continuu si care ne-a provocat si mie si lui Miha o criza de ras isterico-infundat si care ne-a facut sa incheiem exercitiul vinete. Ulterior am discutat ce era atat de funny si am constatat cat suntem de diferite: in muzica respectiv ea vedea coloana sonora de la Stapanul Inelelor, armatele de orci navalind calare, ostiri cotropitoare, razboaie, lumeeeee iar eu vedeam finalul de la Pe aripile vantului, ei doi pe un deal, langa un copac stingher, imbratisati, rochia ei fluturand in vant…. Hilarious, really!
La finele orei urma sa decidem daca ne platim doar ora, daca vrem abonament sau vrem direct card de fidelitate. Am ales cardul. A fost prea funny ca sa nu mai mergem.
Aici trebuia sa fie finele povestirii, dar nu pot, TREBUIE sa va zic ce a urmat.
Aseaaaaaa, ce face tot romanul, pizda de pizda cand iese de la fitness? Logic, evident si fara nici o ezitare, merge la MacDonalds. Imaginati-va, eu si Miha, in echipamentul de sport, transpirate din cap pana in picioare, cu parul ud, lipit de cap, tricourile transpirate din gat pana in brau, pantalonii lipiti de noi, got the picture? intrand glorioase in Mac (by the way, eu urasc mancarea de la Mac, ideea era sa mergem sa bem un fresh undeva fataaaaaaaaaa, ca mall-ul e departe). Ne-am luat supermeniu de pizde cu creveti, sos cocktail si suc de mere, proaspat stors din sticla de Cappi. Dupa ce ne invartim 5 minute cu tavile in mana: eu nu vreau la masa asta, mie nu imi place la asta, eu vreau pe scaun, eu vreau pe canapea, eu pun piciorul in prag si aleg o masa pe care trantesc tava spunand categoric: aici stam. Moment in care paharul de suc se rastoarna cu incetinitorul, umpland de lichid masa aleasa, scaunele si totul in jur. Calma, eu, in timp ce Miha se sufoca de ras, o chem pe doamna de serviciu si o rog sa curete, deoarece copilul varsat sucul pe jos. Clipa in care s-au intamplat mai multe lucruri in acelasi timp. Eu ii zic Mihaelei: pana imi iau alt suc beau o gura din al tau, iau paharul si trag o gura sanatoasa, doamna apare cu mopul uitandu-se contrariata unde este copilul, iar Miha vazand-o cum cauta copilul nazdravan incepe sa rada izbindu-se cu capul de perete. Eu, vazand-o pe Miha la perete, izbucnesc in ras cu sucul in gura, pulverizand pe gura si pe nas pe Miha, pe doamna de la curatenie si trei mese din jur. Insist sa nu radeti, deoarece m-a usturat nasul toata noaptea dupa faza asta. Apoi, in timp ce Miha alegea alta masa, m-am dus sa imi iau alt suc, aratand usor desprinsa dintr-un teen horror, cu lacrimile de ras amestecate cu rauri de rimel curgandu-mi pe fata cu transpiratie si suc de mere. Vreo trei secunde ne-a luat sa aspiram supermeniul, dupa care, incercand se ne convingem ca de fapt una o corupe pe cealalta si invers, ne luam si cate o inghetata promitand solemn ca asta e prima si ultima data si ca nu ne facem un obicei din asta si ca e doar acum sa sarbatorim dezvirginarea noastra impreuna intr-ale Zumbei. Mdeah, nici noi nu credem.
Pana cand ne-am despartit, au mai urmat niste faze din categoria you had to be there, plus niste crize de ras, dar eu va zic, eu nu am nici o vina, Miha e nebuna, am stabilit de la inceput asta.
Va pun si un filmulet cu Zumba, din fericire nu cu noi, doar ca sa va faceti o imagine. Si ca sa fie clar, mie cel mai bine imi iese partea cu tipatul Iuuuuuuuuuuuuuuiuuuiiu, cum face tanti din film, doar ca eu mai adaug: feel the ritham Miha, feel it! Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuhhhhuuuuuuuuuuu!!! Etc…
Acu, vad si eu ca povestea asta e cam lunga si ca majoritatea fazelor sunt funny doar pentru noi, dar vreau sa imi amintesc momentul asta forever, asa ca here it is:)
Da, vineri mergem iar. Cu nevasta-mea si cu Diana. Alte doua nebune. Sincer, ma intreb tot mai des, am ramas eu singura normala???
Alina Sighete 