Apusenii toamna – o saptamana mai tarziu. Day uan

La invitatia baietilor de la Speodava (mai multe despre ei gasiti aici: www.speodava.ro), am pornit joi dis de dimineata intr-un tur de forta prin Apuseni.

Traseul celor 4 zile a inclus: Cristioru de Sus, Varful Curcubata, Taul Negru, Muntele Gaina, Casa lui Avram Iancu, Dealu cu Melci, Cascada Pisoaia, Vidra, Rosia Montana, Mogos, Geogel, Cheile si Manastirea Rimet, Cheile Aiudului, Cetatea de la Coltesti, Albac, Horea, Matisesti, Lacul Fantanele, Cascada Voalul Miresei, Doda Pilii, Padis, Glavoi, Poiana Varasoaia, Cetatile Radesei, si back Chez Glavoix:). Precis am uitat ceva, dar….pentru ce exista butonul edit? :)

Prima zi: urcam pe la Cristioru de Sus spre Varful Curcubata (ala cu releul, da)

Toamna...spre Curcubata

Spre Curcubata

Afine

Taul Negru

Seceta mare, dom’le. Taul Negru era aproape secat… Dar privelistea releului, vazut foarte de aproape, a meritat…gandul spre Razvan, poze, apoi si telefon :) Sa fie tacamul complet. Pasiunea lui pentru relee va merge intr-o zi pana la extrem, ori se va muta acolo, ori isi va tatua un releu…

De pe Curcubata am pornit spre Muntele Gaina…

Pe drum..

N-am stat prea mult pe acolo, releul a fost fotografiat in zeci de ipostaze, pentru Razvi, iar Clau a pozat ca o diva moarta, cu mainile pe piept si crucea lui Avram Iancu la cap.

I-am facut o vizita lui Avram Iancu acasa, descoperind cat de grea era viata pe vremea lui: de-a dreptul CAZNICA:)

 

Obiecte CaZnice

 

Acasa la Avram Iancu

Flori lampion

 

Alte doua obiective din zona, nu puteau fi ratate: Dealu cu Melci si Cascada Pisoaia. In drum spre Pisoaia am aflat cat de dezvoltat este simtul de proprietate al romanilor, un indicator cu „Proprietate privata” fiind pus pe un mar aflat pe marginea drumului.

Dealu cu Melci

 

Proprietate Privata

Cascada Pisoaia

 

Pisoaia

Despre biserica din Vidra cred ca stie oricine, si nu mai e necesar sa precizez ca are o absida poligonala decrosata cu 5 laturi. Oricum, daca naosul si altarul au fost acoperite cu o bolta semicilindrica, pronaosul a fost tavanit, deasupra lui a fost inaltat un turn zvelt, cu flesa. (Da, nici noi nu am inteles mai nimic, dar suna cool.)

Biserica veche din Vidra

Imi plac crucile acelea vechi de piatra, cu caciula. Parca ar fi niste frati crestini ai statuilor din Insula Pastelui.

Recycle Bin

Din Vidra am vazut un indicator, spre ceva chei si pestera Cila, dar, evident, ne-am ratacit. Un domn amabil, bine dispus, avand in parfum fresh de birt satesc, un amestec de alcool de duzina si tigari ieftine, a insistat pana la infinit sa ne explice pe unde trebuie sa mergem, subliniind mai ales faptul ca acolo „”ii pustieietatie, iar in pestera apa merge pa didesubt”.  Exemplifica felul in care curge apa, printr-o miscare din mana sincronizata cu rotirea ochilor in aceeasi directie. Clau il imita criminal, am ras cu lacrimi zile in sir dupa aceea.

Domnu', aicea-i pustietatie

 Dupa o pauza de masa la Campeni, am pornit spre Rosia Montana. Rosia este un sediu al corporatiilor care vor sa exploateze aurul, plina de birouri de informare, reclame, propaganda infinita, etc si cateva timide incercari de a i se opune. Frumusetea caselor, a locurilor, este stirbita de toate aceste lupte pentru bani…dar, daca te concentrezi putin, vezi doar frumosul.

Prin Rosia Montana

 

Prin Rosia Montana

 

Prin Rosia Montana

 

Exploatarile de la Rosia Montana

Lacul Brazi

Esti avertizat din start:

Foarte corect

Daca ai unele nevoi…naturale, exista spatii special amenajate. Cu sticla, tragi apa.

Just in case

Remarcati curatenia perfecta din poza de mai sus. Deci, se poate.

In mina Catalina au fost descoperite placutele cerate, una din cele mai vechi scrieri din Romania si din lume. O mica nota, intr-un chenar pe un panou, informeaza despre acest lucru eventualii turisti. Aceeasi poveste, a dezinteresului si  lipsei de coloana vertebrala ca si in cazul tablitelor de la Tartaria.

Mina Catalina

De la Rosia Montana am pornit spre destinatia de campare peste noapte: Cheile Rimetului. Drumul pana acolo, pe ruta aleasa de baieti, este absolut spectaculos. Nu am mai fost niciodata prin acea zona, si m-am indragostit iremediabil de partea dintre Mogos, Geogel spre Rimet.  Vorba lui Cosmin, eu ma mai duc si singura :)

Ca in povesti

Branduse de toamna

Casute...

 

...casute...

...si iar casute.

Unelte

 

Viata...

 

Pe tanti asta as fi putut sa o adopt…asa draga mi-a fost. S-a bucurat de dulciurile primite de la noi…

In casuta din povesti, locuiau 2 pisici, un cocos rosu cu cateva gaini, copilaria si visele.

Casuta cu povesti

 

...si vise

M-as putea muta aici, fara sa privesc in urma, fara sa imi lipseasca agitatia, tehnologia, cariera… Dar, nu pot duce cu mine familia si toti prietenii. Sau? :)

Cu regret am lasat in spate si in noapte Mogos-ul… La Rimet am ajuns pe o bezna totala, mergand pe niste drumuri care semanau maidegraba cu o albie de rau secata, pe marginea prapastiei. In apropierea campingului am descoperit ca podul peste rau este inchis. Un domn, in stare similara cu cel cu „pustietatiea”, angajat al manastirii din Rimet, a fost amabil, si in schimbul unei beri ne-a aratat o trecere amenajata prin vad, prin apa. La camping, un baiat amabil si usor bulversat, dupa ce i-a oferit o bricheta Claudiei care nu reusea sa isi aprinda tigara, vazand echipamentele de Salvamont, intreaba panicat: „S-a intamplat ceva?”. Noi: ” Nu, suntem in excursie”. El: „Ah, m-am speriat,  ca in Fagaras au venit salvamontistii si au vrut sa ma bata!”. Mircea isi cauta cheile, iar baiatul, auzind de chei, zice: „Cheile?? Sunt incolo!” Si ne arata drumul spre Cheile Rametului. Era vorba despre alte chei :))

Dupa o seara la foc, si un consum moderat de vin si alte licori, plus niste pulpe la gratar si cartofi copti in jar, a venit si end of day one.

Va urma..

PS: Apropo, nu vreti un cartof copt?