Arhive pe etichete: toamna

Mic tablou de toamna

Standard

Miroase a toamnă sus pe deal
Şi satul se zăreşte, abia, în vale.

Cade-o castană coaptă peste frunze,
Se duce ziua, vine luna,
Lumini răsar în mici ferestre.
Fuioare gri de fum plutesc
Prin lumina tulbure a serii.

Timpul leneş nu mai curge
Printre copacii fără umbră.

Iar jos, în colţ, e-o semnătură.

Tablou

Tablou

Anunțuri

Apusenii, toamna – ultima noapte si ultima zi

Standard

Sambata seara, am ajuns Chez Glavoix, la timp pentru inchiderea de sezon de vara. Inchidere care se face cu un megachef, ceea ce va doresc si voua :)

Evident, Tempe (ala cu saitu’ din dreapta, jos) era deja acolo, socializand conform traditiei, cu toata lumea, dar mai ales cu fetele :)

Dupa ce l-am smotocit bine pe Macky, catelui lui Nea Cornel (proprietarul faimosului Mall de la Glavoi = o baraca de scanduri, cu mult alcool, niste stiksuri si o foarte utila harta a unor munti din New Mexico = Corneliu’s Mol), am instalat corturile, pe malul paraului. Ca sa adormim in susurul lui, sa ne racorim dimineata cu apa lui….era secat, ati ghicit.

 

Un colt al Mall-ului si Glavoiul

Un colt al Mall-ului si Glavoiul

 

Glavoi

Glavoi

 

Cei de-ai casei isi construisera o sauna (un cort mare din saci de nailon, in care se duceau seara pietre incinse la focul de tabara si se turna apa peste ele), la care se ajungea trecand puntea de peste paraul descris mai sus. Puntea a existat completa doar pana sambata seara, cand, deoarece ne tot plangeam ca ne e frig, prietenul Bimbi (salvamontist evadat de la Spitalul 9), a hacuit-o partial cu toporul si a pus-o pe foc.

Sauna si fosta punte

Sauna si fosta punte

 

Glavoiul este prevazut cu absolut toate dotarile pe care si le-ar putea dori un turist modern. Iata WC-urile:

 

Ocupat

Ocupat

 

S-a lasat seara, s-au incins gratarele, s-au acordat chitarele… La inceput fiecare la cortuletul lui, cu grupuletul lui, apoi….in grup…

Inserare...

Inserare...

Scuze ca nu v-am intrebat pana acuma, dar nu doriti un cartof copt?

Cartofi copti

Cartofi copti

Petrecerea a tinut pana spre dimineata. In intuneric, se vedeau roiuri de frontale, alergand dintr-o parte in alta a pajistii. Obosite si cuminti, noi am ramas la focul  nostru, socializand cu amicul Bimbi, de la care am invatat: cand ti-e frig te faci frate si cu dracu’ si tai puntea; nu se zice „vrei o tigara” ci „mai bag o tigara in tine”, a la montaigne nous parlons francais, de unde si Chez Glavoix. Si multe altele… Un mare castig a fost faptul ca Bimbi ne-a facut cunostinta cu Ciupi, un mare sculptor necunoscut, de succes la el in scara blocului. Cand l-au consolat baietii spunandu-i ca toti marii artisti au avut succes doar dupa moarte, am apucat cu nadejde toporul si am spus: Hai sa-l ajutam pe prietenul Ciupi sa aiba succes! A ramas paralizat, intreband cu ochi mari: Asa repede????

Catre dimineata lumea a plecat la culcare, prin corturi, pe langa corturi, la bucatarie, pe masa…etc.

A doua zi, ultima din acest sejour si din sezon, am pornit spre Cetatile Radesei.

Intrarea in Pestera

Intrarea in Pestera

Cheile Somesului Cald

Cheile Somesului Cald

Ne-am oprit si pe la Lacul Varasoaia:

 

Varasoaia

Varasoaia

 

Nu inteleg de ce, Dorin nu a vrut sa gatim nici ciupercutele astea. Cu cartofi erau chiar bune. Aaaa, nu stiu daca v-am intrebat, dar daca vreti cartofi, mai avem cativa, sa cereti, serios.

 

Ciuperca fermecata

Ciuperca fermecata

Inainte de pranz am bifat rapid si Pestera Caput.

Spre Caput

Spre Caput

 

Pestera Caput

Pestera Caput

 

In timpul pranzului la Cabana Cetatile Ponorului, am facut o descoperire senzationala:

Dovada

Dovada

 

Si cu asta basta. Ne-am intors la Glavoi sa-i ridicam si pe Tempe si  noua lui prietena (sau prietena de inchidere de sezon? :D, craiule…), Andrada. Biata fata, surmenata dupa noaptea trecuta petrecuta pe masa, a atipit romantic, sprijinita pe umarul lui…

Am pus in cui:

Bocanci

Bocanci

Geanta frigorifica si butoiul submersibil bun la toate

Geanta frigorifica si butoiul submersibil bun la toate

Cortul si "posetutele"

Cortul si "posetutele"

De-acu, incepe sezonul de toamna-iarna, partiile din Zakopane ne asteapta…

Pana vara viitoare :)

Apusenii, toamna – ziua trei si penultima…

Standard

Dimineata urmatoare ne-a gasit deasupra norilor. La propriu. Nu are, repet: NU are, absolut nici o legatura cu faptul ca Virgil, trezindu-se si vazand sticla cu tuica de mere (60 de grade), a exclamat incantat: ia uite, pasta de dinti!

Dovada:

Dimineata la Matisesti

Dimineata la Matisesti

 

Dimineata la Matisesti

Dimineata la Matisesti

 

Si contradovada:

Virgil....trezirea

Virgil....trezirea

 

Pasta de dinti lichida

Pasta de dinti lichida

Dar, pe cuvantul meu, erau nori:

 

Sau ceata....

Sau ceata....

 Vreau sa transmit „felicitarile” mele personale, celui sau celor care au avut initativa de a ucide cel putin un brad natural pentru a crea unul artificial. Bravo, baieti! Doar e plina padurea de ei, ce naiba?!

 

Brad intre brazi

Brad intre brazi

Aceleasi felicitari si urari de bine, intiatorilor si mamicilor lor, celor care au avut ideea de a creea o alee spre biserica, din butuci. Frumoasa, e adevarat, dar din butuci. De lemn. Infipti in pamantul umed…

Poteca

Poteca

 

Din Matisesti am pornit spre Belis Fantanele. In drum, am intalnit inca un tip genial, din categoria celor de mai sus, care s-a gandit el cu mintiuta lui, sa faca partie de ski. Undeva, in creierul muntilor, mai sus de Poiana Horea, la raspantia unor drumuri care seamana cu niste albii de rau secate, necartografiate, fara indicatoare, acces, etc. S-a pus intreprinzatorul nostru si a defrisat o bucata buna de padure, apoi, vazand ca nu ajunge sa ai doar o panta libera ca sa poti spune ca ai partie de ski, a renuntat. Padurea a ramas decimata in urma lui. Ii urez un sincer La multi ani! (pentru cunoscatori, si pentru cei care stiu melodia cu „da, daa, **** **** de ziua ta”.)

Deoarece plouase in noaptea trecuta, prin padure era plin de culegatori de ciuperci. Dorin, vrand sa ne gateasca in seara urmatoare o reteta creatie proprie, de ciuperci cu cartofi, s-a oprit sa caute si el cateva. Nu a gasit. Si nu inteleg de ce nu a ascultat sugestia noastra de a le culege pe cele gasite de mine:

 

Ciupercute

Ciupercute

Ce daca nu sunt comestibile? Sunt foarte frumoase… Cica sunt otravitoare… Ei, na!  Acu ne legam de orice amanunt… Cu cartofi oricum nu se mai simtea. Apropo, nu vreti un cartof? Sunt de ieri seara, dar sunt inca buni…

Am ajuns si la lac, frumos, pustiu….

Belis-Fantanele

Belis-Fantanele

 

Belis-Fantanele

Belis-Fantanele

 

De aici am pornit spre Cabana Vladeasa. Unde nu am mai ajuns. Dar a fost o ocazie buna pentru Mircea sa se piarda, pentru Dorin sa doarma pe malul paraului, pentru Virgil sa isi satisfaca unele nevoi…naturale, si pentru mine sa fac urmatoarele poze, sub atenta supraveghere a lui Clau.

...in loc de cabana

...in loc de cabana

 

Alte ciupercute...

Alte ciupercute...

 

Catel

Catel

 

Ce ne-am mai fi jucat cu catelul asta frumos… Dar el a insistat sa ne latre de la distanta. Si pe cuvant ca nu imi era foame…

Intr-un final, a aparut si Mircea, care se ratacise printre case… Deh, daca era padure gasea mai rapid drumul… De aici am pornit spre Valea Stanciului, Rachitele, la Cascada Voalul Miresei. Se spune ca numele ii vine de la o mireasa care a cazut in gol, voalul ramanandu-i agatat de stanci. Nu stiu ce o fi cautat mireasa in varful muntelui, pe stancile alea abrupte in ziua nuntii, dar, ma rog, legenda e legenda.

Cascada Voalul Miresei

Cascada Voalul Miresei

 

Cascada Voalul Miresei

Cascada Voalul Miresei

 Mi-a placut mesajul din apropierea cascadei:

 

Hey Man!

Hey Man!

 

Ne-am consultat putin asupra traseului de urmat:

Cu degetul pe harta

Cu degetul pe harta

 

Dupa ce ne-am hotarat, am oprit in Rachitele pentru unele provizii, apoi am pornit la drum. Directia finala pentru acea zi: Padis, si anume Glavoi.

 

Ecologie

Ecologie

 

Mda, daca v-ati concentra putin dincolo de ambalajul de alcoolici newyorkezi la metrou, ati remarca mesajul ecologist de pe tricoul lui Dorin: Planet Earth is not Recyclable.

Fara nici o legatura cu remarca de mai sus, acesta este birtul din Doda Pili:

La birt

La birt

 Natural, din lemn, WC in gradina, fara apa curenta, dar cu parabolica… Reclamele tradeaza zona…

Pe sistemul american de protectie impotriva cutremurelor, incendiilor,  etc, panoul turistic te informeaza referitor la unde esti, pentru orice eventualitate, in caz ca esti amnezic, ai ratat panoul de la intrarea in sat sau au mers direct la stabilimentul din poza de mai sus.

You are here

You are here

 

Baietii de la centrul de informare, fiind sambata spre seara, ziua de baie si alte activitati socio-gospodaresti, isi atarnasera rufaria de panourile turistice:

Erau curate

Erau curate

In drum spre Padis traversam zona devastata de o furtuna puternica in toamna lui 2006. Trist…

 

Dupa furtuna

Dupa furtuna

Am oprit putin in Padis, cat sa isi salute baietii seful iar noi sa il sunam pe Tizelesh sa ii cantam La multi ani! de ziua lui, pe care am ratat-o din cauza excursiei. In drum spre Glavoi, i-am facut o farsa lui Dorin…care si acum se mai gandeste „cum ar fi fost daca….” si in ce fel sa ne-o plateasca:D

Despre noaptea Chez Glavoix, cartofii copti facuti acolo,  noii nostri prieteni si ultima zi de aventura…in episodul viitor.

Daca vreti cartofi, va rog, nu va jenati…

Apusenii, toamna – ziua doi

Standard

A doua zi, nu chiar dis de dimineata :), drept urmare in intarziere fiind, am strans corturile si am pornit spre Cheile Rametului. Surprinzator, erau exact in zona indicata de baiatul de seara trecuta :))

Nu ne-am hazardat foarte departe…dupa cum spuneam deja ne abatusem de la programul stabilit de baieti, dar, cat a fost, a fost bine. Iata ce am vazut pe acolo:

Tot mai toamna...

Tot mai toamna...

 

Indicator

Indicator

 

Prin Chei

Prin Chei

 

Cheile Rametului

Cheile Rametului

 

Prin chei

Prin chei

 

Prin chei

Prin chei

 

Prin chei

Prin chei

Deoarece cheile sunt relativ similare atat cu Cheile Turzii cat si cu cheile in general:), iar prin sat pareau a fi lucruri muuuuuuult mai interesante de vazut, am pornit in expeditie, singura. Cum, de altfel, o sa mai si merg pe acolo. Iata de ce:

Iar casute

Iar casute

 

Bancuta

Bancuta

 

Vara sanie si iarna car

Vara sanie si iarna car

 

Ciupercute

Ciupercute

 

...lipseste doamna

...lipseste doamna

 

Si iar casute (da, imi plac)

Si iar casute (da, imi plac)

De aici am pornit spre Manastirea Ramet, unde am „furat” niste poze, pe ascuns fata de maicute, deoarece fotografiatul si filmatul sunt interzise in incinta manastirii. In afara curtii manastirii niste calugarite faceau zacusca in cazane imense, le-am facut o poza, si una dintre ele m-a certat, spunand ca e interzis sa fac poze, si ca doar icoanele trebuie sa apara reprezentate pe hartie, poze, picturi, etc…oamenii nu. Deci, Romina, acum sper ca intelegi: nu iti fac poze pentru binele tau, ca sa nu arzi in iad, nu din alte motive…

Manastirea Ramet

Manastirea Ramet

 

Manastirea Ramet

Manastirea Ramet

 

Din Ramet am trecut prin Teius (ioi, Teiush, senzatiush – pt cunoscatori :P), spre Aiud. Nu, nu la inchisoare, cum ne-a intrebat toata lumea…ci in drum spre Cheile Aiudului.

Cheile Aiudului

Cheile Aiudului

 

Cheile Aiudului

Cheile Aiudului

 

Din chei am pornit spre casa. Spre una din casele mele, o resedinta de vara, pentru ca nu poate exista Mare Doamna fara castel… Castelul Nobiliar de la Coltesti. Alte imagini de basm…

 

La Cetate

La Cetate

 

La Cetate

La Cetate

 

Turnul Printesei

Turnul Printesei

Cu regret am lasat in urma castelul si ne-am continuat drumul. La Scarita Belioara am dat doar o fuga, timpul si lipsa echipamentului necesar nu ne-au permis sa exploram zona asa cum se cuvine, dar,  se stie: este o vorba :)

 

Scarita Belioara

Scarita Belioara

 

De aici am pornit spre destinatia finala (final destination :))), locul planificat pentru dormit: Matisestiul. La Matisesti am fost de multe ori, si este un loc extrem de drag mie, dar niciodata asa. La Matisesti am dormit pe scena :) ca niste adevarati divi si dive ale muntilor si campingului. Sub amenintarea furtunii, ne-am adapostit in centrul satului, pe scena acoperita care gazduieste „Ziua Lemnarilor” si ne-am instalat cu corturi, gratar, catel, purcel… Aici ni s-a alaturat si Virgil si motorul lui, de care ne-am indragostit iremediabil. De motor, nu de Virgil.

Fina si delicata, am transat un cotlet de porc pentru gratar, si l-am batut cu partea zimtata a unui cutit de vanatoare, in timp ce Clau si Dorin pregateau cartofii pentru a fi prajiti in ceaun. Apropo, nu vreti un cartof? Sunt foarte buni, serios!

 

Pe scena

Pe scena

 

Pe scena

Pe scena

End of day doi.

Noapte buna si…..va urma :)

 

PS: daca vreti cartofi sa ziceti, pe bune!

Apusenii toamna – o saptamana mai tarziu. Day uan

Standard
La invitatia baietilor de la Speodava (mai multe despre ei gasiti aici: www.speodava.ro), am pornit joi dis de dimineata intr-un tur de forta prin Apuseni.

Traseul celor 4 zile a inclus: Cristioru de Sus, Varful Curcubata, Taul Negru, Muntele Gaina, Casa lui Avram Iancu, Dealu cu Melci, Cascada Pisoaia, Vidra, Rosia Montana, Mogos, Geogel, Cheile si Manastirea Rimet, Cheile Aiudului, Cetatea de la Coltesti, Albac, Horea, Matisesti, Lacul Fantanele, Cascada Voalul Miresei, Doda Pilii, Padis, Glavoi, Poiana Varasoaia, Cetatile Radesei, si back Chez Glavoix:). Precis am uitat ceva, dar….pentru ce exista butonul edit? :)

Prima zi: urcam pe la Cristioru de Sus spre Varful Curcubata (ala cu releul, da)

Toamna...spre Curcubata

Toamna...spre Curcubata

Spre Curcubata

Spre Curcubata

Afine

Afine

Taul Negru

Taul Negru

Seceta mare, dom’le. Taul Negru era aproape secat… Dar privelistea releului, vazut foarte de aproape, a meritat…gandul spre Razvan, poze, apoi si telefon :) Sa fie tacamul complet. Pasiunea lui pentru relee va merge intr-o zi pana la extrem, ori se va muta acolo, ori isi va tatua un releu…

De pe Curcubata am pornit spre Muntele Gaina…

Pe drum..

Pe drum..

N-am stat prea mult pe acolo, releul a fost fotografiat in zeci de ipostaze, pentru Razvi, iar Clau a pozat ca o diva moarta, cu mainile pe piept si crucea lui Avram Iancu la cap.

I-am facut o vizita lui Avram Iancu acasa, descoperind cat de grea era viata pe vremea lui: de-a dreptul CAZNICA:)

 

Obiecte CaZnice

Obiecte CaZnice

 

Acasa la Avram Iancu

Acasa la Avram Iancu

Flori lampion

Flori lampion

 

Alte doua obiective din zona, nu puteau fi ratate: Dealu cu Melci si Cascada Pisoaia. In drum spre Pisoaia am aflat cat de dezvoltat este simtul de proprietate al romanilor, un indicator cu „Proprietate privata” fiind pus pe un mar aflat pe marginea drumului.

Dealu cu Melci

Dealu cu Melci

 

Proprietate Privata

Proprietate Privata

Cascada Pisoaia

Cascada Pisoaia

 

Pisoaia

Pisoaia

Despre biserica din Vidra cred ca stie oricine, si nu mai e necesar sa precizez ca are o absida poligonala decrosata cu 5 laturi. Oricum, daca naosul si altarul au fost acoperite cu o bolta semicilindrica, pronaosul a fost tavanit, deasupra lui a fost inaltat un turn zvelt, cu flesa. (Da, nici noi nu am inteles mai nimic, dar suna cool.)

Biserica veche din Vidra

Biserica veche din Vidra

Imi plac crucile acelea vechi de piatra, cu caciula. Parca ar fi niste frati crestini ai statuilor din Insula Pastelui.

Recycle Bin

Recycle Bin

Din Vidra am vazut un indicator, spre ceva chei si pestera Cila, dar, evident, ne-am ratacit. Un domn amabil, bine dispus, avand in parfum fresh de birt satesc, un amestec de alcool de duzina si tigari ieftine, a insistat pana la infinit sa ne explice pe unde trebuie sa mergem, subliniind mai ales faptul ca acolo „”ii pustieietatie, iar in pestera apa merge pa didesubt”.  Exemplifica felul in care curge apa, printr-o miscare din mana sincronizata cu rotirea ochilor in aceeasi directie. Clau il imita criminal, am ras cu lacrimi zile in sir dupa aceea.

Domnu', aicea-i pustietatie

Domnu', aicea-i pustietatie

 Dupa o pauza de masa la Campeni, am pornit spre Rosia Montana. Rosia este un sediu al corporatiilor care vor sa exploateze aurul, plina de birouri de informare, reclame, propaganda infinita, etc si cateva timide incercari de a i se opune. Frumusetea caselor, a locurilor, este stirbita de toate aceste lupte pentru bani…dar, daca te concentrezi putin, vezi doar frumosul.

Prin Rosia Montana

Prin Rosia Montana

 

Prin Rosia Montana

Prin Rosia Montana

 

Prin Rosia Montana

Prin Rosia Montana

 

Exploatarile de la Rosia Montana

Exploatarile de la Rosia Montana

Lacul Brazi

Lacul Brazi

Esti avertizat din start:

Foarte corect

Foarte corect

Daca ai unele nevoi…naturale, exista spatii special amenajate. Cu sticla, tragi apa.

Just in case

Just in case

Remarcati curatenia perfecta din poza de mai sus. Deci, se poate.
In mina Catalina au fost descoperite placutele cerate, una din cele mai vechi scrieri din Romania si din lume. O mica nota, intr-un chenar pe un panou, informeaza despre acest lucru eventualii turisti. Aceeasi poveste, a dezinteresului si  lipsei de coloana vertebrala ca si in cazul tablitelor de la Tartaria.
Mina Catalina

Mina Catalina

De la Rosia Montana am pornit spre destinatia de campare peste noapte: Cheile Rimetului. Drumul pana acolo, pe ruta aleasa de baieti, este absolut spectaculos. Nu am mai fost niciodata prin acea zona, si m-am indragostit iremediabil de partea dintre Mogos, Geogel spre Rimet.  Vorba lui Cosmin, eu ma mai duc si singura :)
Ca in povesti

Ca in povesti

Branduse de toamna

Branduse de toamna

Casute...

Casute...

 

...casute...

...casute...

...si iar casute.

...si iar casute.

Unelte

Unelte

 

Viata...

Viata...

 

Pe tanti asta as fi putut sa o adopt…asa draga mi-a fost. S-a bucurat de dulciurile primite de la noi…

In casuta din povesti, locuiau 2 pisici, un cocos rosu cu cateva gaini, copilaria si visele.

Casuta cu povesti

Casuta cu povesti

 

...si vise

...si vise

M-as putea muta aici, fara sa privesc in urma, fara sa imi lipseasca agitatia, tehnologia, cariera… Dar, nu pot duce cu mine familia si toti prietenii. Sau? :)

Cu regret am lasat in spate si in noapte Mogos-ul… La Rimet am ajuns pe o bezna totala, mergand pe niste drumuri care semanau maidegraba cu o albie de rau secata, pe marginea prapastiei. In apropierea campingului am descoperit ca podul peste rau este inchis. Un domn, in stare similara cu cel cu „pustietatiea”, angajat al manastirii din Rimet, a fost amabil, si in schimbul unei beri ne-a aratat o trecere amenajata prin vad, prin apa. La camping, un baiat amabil si usor bulversat, dupa ce i-a oferit o bricheta Claudiei care nu reusea sa isi aprinda tigara, vazand echipamentele de Salvamont, intreaba panicat: „S-a intamplat ceva?”. Noi: ” Nu, suntem in excursie”. El: „Ah, m-am speriat,  ca in Fagaras au venit salvamontistii si au vrut sa ma bata!”. Mircea isi cauta cheile, iar baiatul, auzind de chei, zice: „Cheile?? Sunt incolo!” Si ne arata drumul spre Cheile Rametului. Era vorba despre alte chei :))

Dupa o seara la foc, si un consum moderat de vin si alte licori, plus niste pulpe la gratar si cartofi copti in jar, a venit si end of day one.

Va urma..

PS: Apropo, nu vreti un cartof copt?

Apusenii, la inceput de toamna…

Standard

Nu cred ca o sa ma satur vreodata de locurile astea… Fiecare sezon, fiecare anotimp, fiecare zi, fiecare noapte isi are farmecul sau aparte, unic…

Imi place cand vine toamna, cand totul se coloreaza, se schimba…si e doar la inceput…

 

Arieseni 11-13 sept 2009 2 003

 

Arieseni 11-13 sept 2009 2 023

 

Arieseni 11-13 sept 2009 2 046

Arieseni 11-13 sept 2009 2 047

Arieseni 11-13 sept 2009 2 054

 

Arieseni 11-13 sept 2009 109

 

Arieseni 11-13 sept 2009 137

Arieseni 11-13 sept 2009 158

Arieseni 11-13 sept 2009 161

 

Arieseni 11-13 sept 2009 143

Se duce vara…

Standard

 

 

 

Tremura vara
Intr-o rochie inflorata
La marginea unui drum,
Ce-ncepe si sfarseste in acelasi loc.

Si s-a strans vara toata
Intr-un strop de verde
Si s-a prelins s-in galben
De tot s-a dizolvat.

Si s-a dus vara,
De rusine, au rosit copacii,
Ca a plecat lasandu-i goi,
Goi si pe ei, goi si pe noi.

Si-i gata vara
Ploaia nu mai e un joc,
Un dans descult in strada,
Ci cantec trist si lung, si lung.