Arhive pe etichete: traditii

Undeva in lume, azi

Standard

O stire citita azi, cu iz telenovelistico-oriental, m-a pus putin pe ganduri referitor la lumea in care traim. Facand abstractie de personajul principal al stirii, de faptele si renumele acestuia, stirea este despre lucruri care se intampla in mod curent, in anumite tari din lume, azi.  AZI.

Sa luam un om obisnuit, Hassan, sa-i zicem. Hassan are 43 de ani si vrea sa se insoare. Pentru a cincea oara. Pentru asta el trimite un om de incredere sa ii caute nevasta. Criteriile sunt: „…sa fie credincioasa, supusa, generoasa, bine crescuta, tacuta, calma si suficient de tanara incat sa nu fie geloasa din cauza celorlalte sotii…”  „Nevestele incearca sa atraga atentia din gelozie si sfarsesc luptandu-se, iar Hassan nu dorea ca noua sa sotie sa fie prinsa in astfel de chestuni”. Omul de incredere stia o fata care corespundea criteriilor. Fata avea 18 ani si „chiar si la varsta ei frageda era credincioasa si suficient de axata pe spiritualitate si credea in lucrurile in care credea si Hassan, un om foarte pios”. Venind dintr-o familie yemenita modesta, putea suporta alaturi de el viata dura din pesteri si putea fi modelata. De asemenea, nu o deranja ideea de a se casatori cu un barbat de varsta tatalui ei si credea ca a fi o sotie supusa ii va asigura un loc in paradis”. Tatal fetei a fost de acord cu casatoria, a primit 5000 de dolari de la viitorul mire, pentru haine si bijuterii. Nunta a avut loc conform traditiilor sunnite, adica, au partcipat doar barbatii. Ei au recitat poezii, au cantat, au sacrificat miei si s-au pregati vase uriase cu orez. Femeile, printre care si mireasa!!!!!, au avut propria petrecere, modesta, intr-o casa alaturata.

Asta se intampla acum,  in anii 2000 (cand nu vom mai fi copii:) ). Eu personal nu am inteles niciodata lupta asta dintre femei si barbati si mosiginismul manifestat de ambele sexe. Nu cred ca este un titlu de merit pentru femei sa fie „la fel de bune ca si barbatii”. Nu inteleg de ce ar trebui sa fie, sa demonstreze asta, de ce este asta chiar si un subiect de discutie. Nu cred ca singurele lucruri care ne diferentiaza sunt un criteriu de a clasifica si califica ceva ce poate fi facut si ce nu. Nu cred ca barbatii fac tot ce fac cu pula, si de aceea sunt superiori, nu cred ca daca nu ai accesoriul respectiv nu poti sa faci ceva. Desi, trebuie sa recunosc, imi plac femeile cu coaie.;)

Ani de-a randul femeile au luptat sa arate ca sunt la fel de bune, daca nu chiar mai bune decat barbatii. Au cucerit munti, au navigat pe mari, au votat, au condus, au facut aia si cealalta. Sau cel putin asa se spune, ca pentru asta au facut-o. Eu nu cred ca femeile au fost sau sunt atat de proaste. Daca au facut-o, trebuia sa o faca pentru ca si-au dorit lucrul respectiv in sine, pentru a-si demonstra propriei persoane ca pot sa faca sau sa nu faca ceva, si pentru nimeni si niciun alt motiv.   Azi au joburi la fel de bune si pot avea orice profesie,  statut social la fel de bun, salarii la fel de bune. Azi conduc comapanii, guverne, tari. Citeam ieri un studiu (al unui grup de specialisti americani, evident) ca azi, casatoria, care in trecut era mijlocul prin care femeile isi asigurau viitorul, a devenit mai profitabila pentru barbati decat pentru femei.

Si totusi, azi, in unele locuri din lume, nu este asa. In unele locuri din lume, un om, trimite pe altcineva sa ii aleaga nevasta dupa criterii clar stabilite, nevasta este cumparata, isi ia locul de obiect alaturi de celelalte sotii, nu participa la propria nunta!!! Si nu este cel mai rau lucru care se poate intampla. De exemplu mutilarea genitala la care sunt supuse unele femei din Africa, sau stim cu totii acele mailuri care tot circula cu femeile cu val in pozele de buletin, etc.

Noi consideram ca daca ne cineva pe strada ni se adreseaza cu „pisi”, suntem agresate. Consideram ca daca vreun barbat, fie el prieten sau coleg, face vreo gluma, remarca referitor la femeile in trafic sau ceva de genul asta, suntem jignite. Iar undeva, in lume, femeile nu au dreptul la nunta, la cuvant, la alegere,  la clitoris.

Cel mai revoltator lucru mi s-a parut normalitatea cu care aceste femei trateaza statutul lor. Pana cand am realizat ca ele nu stiu cum sa fie altfel. Asa au fost crescute, educate, indoctrinate. Asa cum noi nu concepem sa fim ca ele, ele nu concep sa fie ca noi. Ce noua ni se pare incredibil, inadmisibil, revoltator, pentru ele este normal.

Si este doar unul dintre putinele lucruri care demonstreaza cat de diferiti suntem. Acum, daca e bine sau rau…ramane de vazut.

 Stirea: aici.  Iar personajul fictiv Hassan, este acest domn:

Hi5

Hi5

El Anatsui

Standard
EL

EL

 In 1944 in Nigeria se nastea Emanuel Anatsui, cel mai tanar din 32 de frati. In tinerete  a aflat ca mama sa a murit cand el avea un an, iar cea pe care o considera mama era o verisoara. Vestea a avut un asemenea impact asupra lui incat a decis ca are nevoie de o noua identitate si de un alt nume. Atfel a devenit El. El Anatsui.

De tanar a stiut ca vrea sa fie artist, dar nu isi gasea calea. In familia lui majoritatea sunt artisti: unii scriu, altii canta. “Simteam ca arta va fi ceva de care ma voi bucura. Sa te bucuri este cel mai important lucru” spune el.

El Anatsui nu s-a casatorit niciodata si calatoreste mult. “Sunt un nomad. Acasa este o stare de spirit, nu un loc fizic. O duci cu tine.”

La maturitate, deja grizonatul nigerian, da pe marginea drumului peste un sac cu gunoaie. Zeci si zeci de capace de sticle. Din acel sac, din imaginatia lui incredibila, din cultura mostenita si dobandita, din traditie, din talent s-a nascut arta lui.

Astazi este recunoscut a fi unul din cei mai mari artisti contemporani. Lucreaza cu o varietate de materiale, unele culese din gunoi, de exemplu capace de sticle, bucati de lemn, sau placute din diverse metale, legate prin fire de cupru. Unele din lucrarile lui se pot numi sculpturi. Altele sunt situate undeva intre sculptura si tapiserie. Multe din operele lui amintesc de arta bizantina a mozaicului.

Simbolurile folosite de el sunt interpretari personale ale artei traditionale africane. De exemplu unele simboluri ce apar pe costumele folosite in ceremoniile funerare: adinkra. Unul din simbolurile adinkra este sankofa: imaginea unei pasari intoarsa spre propria ei coada, semnificatia ei traditional fiind: “intoarce-te si regaseste” sau “intoarce-te si culege”.  Pentru Anatsui sankofa simbolizeaza propriul efort de a gasi traditii utilizabile in arta sa: “a sta in propriul tau copac si a culege ce  e bun de la altii”.

Eu as vrea sa stiu doar atat: cum se explica conexiunea spirituala dintr-o fata romanca, simpla, de la tara si un artist african, separati de continente, cultura, varsta, samd, care nu s-au cunoscut niciodata. Nu e o intrebare.

V

V

Black River

Black River

Detaliu1

Detaliu1

Detaliu

Detaliu

Surviving Children

Surviving Children