Fun stuff din Polonia

La cererea publicului telespectator o sa enumar cateva din miliardele de faze funny din vacanta in Polonia. Ordinea este absolut aleatorie, pe sistemul poze – comentarii, pentru ca Razvi citeste doar cand ii e frica iar pe Romina o doare capul daca citeste ceva :P

Memorabilul dans al lui Razvi cu Rene

Bebelusele, dans!

….carora din gelozie li s-a adaugat si Tizelesh

Dance again

tot din capitolul dans: dansurile Claudiei cu Razvan, mimand tot felul de pozitii sexuale pe cand dansam eu la sentiment cu Rene, de am ras cu lacrimi si i-am udat bietului baiat tricoul. Cu lacrimi!

Uuuuuhuuuu

La capitolul papuci, IN LIPSA MINUNATILOR MEI TENISI ROSII:

1. Diana, o Diva in viata, dorind sa fie eleganta de Revelion, si-a luat rochia aia buna, de la ajutoare, din Jermaniea, si bocancii de munte

Dia's boots

2. Condurii mei delicati, de placa, alaturi de papucii de casa ai Claudiei

Conduri de Cenusareasa

3.  Candva, tarziu, spre dimineata, cand am pornit cu Tizelesh spre Arad sa vedem daca ploua, pe jos: el in clapari, eu in papuci de casa

Papucikove

Si pentru a incheia the fashion section: costumul de Revelion al lui Tizelesh, un Div in viata si un fashionist mai ceva ca Sarah Jessica Parker.

Fashion police

Faze pentru cunoscatori:

1. Ai cutzkovke, nu iti place romunskaia fasolskaia?

Cutzkovke

2. Cainele cu un ochi care nu are nici o legatura cu mielul cu o nara al lui Jiji

Alt cutzkove

3. Cainele hipnotizat de la Zakopane

Lulaby baby

….care precis a vizitat magazinul asta inainte de a poza:

Magazin

Vizita nocturna la muzeu, nu sub influenta prafurilor de mai sus, ci a altor gaze:)) Si acum mi-e frica de ce ar putea sari din camara de lemne de pe straduta aia intunecata…

Muzeu in intuneric

Atacul monstrului, fara comentarii

Atac

Din seria mancare si bautura, alaturi de ouale umplute cu salam: renii de ciocolata din Reptilska

Ren

Faptul ca in Cracovia, la fiecare schimb valutar (Kantor), for some reason, gaseai si alcool:

Alcool valutar

Care a determinat consumul alaturi de pliantele cu our friend John.

Johnny Walker

Reclamele ambulante din Cracovia:

Reclama vie

Prietenul meu, botezat Avram Iancu, al carui topor luuuuuuung este absolut irezistibil si care a fost folosit pentru o mare varietate de perversiuni sexuale homosexuale, heterosexuale, onaniste si mixte:))

Avram Iancu

Si un afis din centrul Reptilskai, care nu are nevoie de nici o traducere, si care este extrem de binevenit la sfarsitul unui sejur in care a fost Revelionul in fiecare noapte :))

Anonimi Alkolicy

IN PLUS, fara poze, cu dedicatii la cerere :))

– faptul ca Rene credea ca pe Razvan il cheama Ruslan. Bine, il cunoaste de ceva vreme, dar se pare ca alcohole are unele influente malefice asupra memoriei;

– la cererea expresa a lui Razvi: momentul in care baietii au ajuns acasa si au realizat ca nu au cheia la ei. Georgel: si acum ce facem? Blana: ne sugem p*la. Georgel: incepi tu?

– noaptea in care, in camera noastra, l-am luat pe Alin la mishto pana cand am crezut ca lesina Razvi de ras. Mi s-a promis revansa….hmmm, cred ca si-a baut mintile:))

– seara in care intr-un moment de inconstienta Claudia, Flavia si Alin au insistat sa ma invete sa joc rentz si apoi nu m-au mai putut opri. Chiar daca jucam tot pe popa de rosu, cu K de la cacat!

– alte cateva faze pe care nu am voie sa le spun din motive de cenzura amicala;

– lista e editabila pe parcurs :)

Capitolul 2. Trei ciobansky rumunsky la oras

A doua zi in Poland ne-am impartit in doua cete, in schiori si neschiori. Eu am pornit pe jos sa explorez regiunea, restul care incotro. In Bialka, 5 km mai tarziu,  m-am reunit cu grupul de neschiori dar turisti cu masina, si am decis, impreuna cu Diana si Alin sa pornim spre Zakopane. Zis si facut, am luat busul din Bialka, 4 zloti (egal 4 lei – deci eftin dom’le, eftin) si am purces la drum. Ultimii enspe km i-am parcurs bara la bara cu celelalte masini, conform bunei traditii poloneze. La un moment dat, vazand un om pe marginea drumului, Dia zice: “Asta o pornit pe jos, ca se grabeste.” Dupa asa drum lung (12 km in 2 ore), evident, ni s-a facut foame. Am ales, INSPIRAT, un mic restaurant, pi sientru. Desi am cerut meniu in engleza si L-AM PRIMIT, tot febra musculara am facut pana i-am explicat la doamna ce vrem sa mancam. La fel de inspirat am ales si meniul, traducerea fiind foarte furculision, iar eu vazand ceva paste cu specific polonez, PIEROGI zic: din astea trebuie sa mancam. Alin sare si el, expert: “da, ca am vazut la alta masa in farfurii si seamana asa, cu canelonni, trebuie sa fie bune”. Asadar, meniul ales a fost: beetroot soup with crutons si pierogi. Pana am degustat un paharel de bere locala eu si Carsberg ei (pentru ca dupa experienta placuta cu Berea Mithos, eu insist sa gust toate berile locale), apare doamna cu 3 boluri cu o supa rosie ca sanjele, ca sfecla rosie, ceea ce si era si cu cate un blid cu o clatita rulata si paneizata. Si atat. Dupa infintele mishtouri la adresa cantitatii infime de mancare, Dianei nici nu ii place supa – desi sincer, nu inteleg, ce anume poate sa nu iti placa la o zama rosie cu niste viermisori razaliti in ea??? – asa ca Alin a infulecat si bolul ei, sa fie sigur ca se satura. Dar ne-am mai astamparat foamea cu neste bere, pana cand o auzim pe tanti de la pult ca ne striga, sa mergem dupa alte blide. Noi: “nuuuu, multumim, nu’s a noastre”. La tanti ii pica fata si pleaca disperata. Ulterior ne-am imaginat dialogul, pe tanti mergand la bucatareasa: “Sefa, sefa, rumunsky astia ordinarsky nu mai vor mancarea!” Dupa ce probabil I s-a confirmat din spate ca totusi a noastra e comanda, revine si ne convinge cu exces de gesturi ca farfuriile alea imense, pline, sunt ale noastre. Abia atunci am realizat si noi eroarea, si cat suntem de ciobansky, ca nu am stiut sa mancam specialitatile poloneze. Crutoanele lipsa din supa erau de fapt crochete – separate –  iar pierogi erau ceva ce la noi se numesc patasti cu carne. Ne-am chinuit sa mai inghitim si din alea, dar nu doar ca eram satui dar nici nu erau foarte bune. Ne-am mai clatit greata cu niste bere, nu prea aveam chef sa ne urnim pentru a explora orasul pe jos, ci am mai fi lenevit pe acolo. Tanti care debarasa mesele a venit si ne-a certat ca nu am mancat tot. Pe cand sa plecam vedem un alt grup de turisti asezandu-se la o masa de langa noi si (NU DIN LENE) decidem sa ramanem sa ii vedem ce mananca sis a facem un usor misteaux de ei. Dupa ce au tot lalait-o comandand ceai si cafea, eu zic catre ai mei prieteni: “Auziti, eu ma duc la ei si ii intreb: voi mai comandati ceva sa ne batem si noi joc, sau putem sa plecam?” Intr-un final au ales aceleasi pierogi, dar doar acel fel, asa ca nu a mai avut nici un farmec.

Iata si minunatele preparate culinare.

Mancare din Polonia

Apoi am pornit prin Zakopane – un orasel de munte, tare frumos. De fapt, cred ca majoritatea oraselor din Polonia sunt frumoase. Centrul, inchis circulatiei rutiere, ca in toate orasele civilizate, era plin de artisti stradali, felinare, forfota, tot felul de atractii, agitatie, veselie.

 

Zakopane

Zakopane

Zakopane

Zakopane

CafE

Pentru doritorii de suc natural, fresh, ti-l prepara pe loc:

Suc

Iar daca nu vrei sa bei suc asa pe inima goala poti rontai ceva de la magazin, sau aprozar, ma rog….alegeti voi:

Ia crastravetele, neamuleeeeeeee

Desi in parking ne astepta mijlocul de transport, am decis sa ne intoarcem la Czarna Gora cu busul.

Parking

In autogara, in urma tentativelor mele esuate de a comunica in engleza cu soferii si de a-i convinge sa ne duca macar pana la sensul giratoriu de la Bukowina (deoarece cabana noastra se afla la „granita” dintre Czarna Gora si Bukowina, aproape de sensul giratoriu), Diana nu mai rezista si rabufneste, urland ca o Mare Doamna, la soferi, in poloneza: „La sensu giratorskovke, futa-va Dumnezo!” Intre noi fie vorba, si sa nu ii ziceti ca am scris asta ;), cam tot ce scoate femeia asta din gura/cap e absolut genial si te face sa lesini de ras.

Intr-un final, un sofer s-a milostivit de noi si ne-a luat, si, desi la urcarea in bus a negat categoric: NO! No inglish!, cand am ajuns la destinatie si Dia se chinuia sa deschida usa, la indicatia mea, in gluma: „Push the button!” mirificul sofer se intoarce spre mine si imi zambeste cu toti cei trei dinti. „Acuma stii engleza”, i-am marait si eu, printre dintii mei. Toti.

End of day two…

Capitolul 1 – Polonia, prezentare generala

Am pornit spre Polonia dimineata tare devreme. Poate din acest motiv prima impresie despre Slovacia (bine, si in Ungaria era aceeasi atmosfera, dar in Ungaria am mai fost, deci nu avea cum sa fie prima impresie) a fost de pustietate. Deja ajungeam sa sarbatorim cand vedeam un om pe strada. Drumul cu masina, desi lung, nu a fost plictisitor pentru ca am auzit aceleasi glume, din liceu, pe tot parcursul lui.

Doar vamesii romani sunt harnici, in rest nu te baga nimeni in seama. La granita dintre Slovacia si Polonia punctul vamal e parasit, o ruina. La propriu.

Desi inainte de a pleca ne-am interesat referitor la starea drumurilor din Slovacia si Polonia si feedback-urile primite nu au fost prea favorabile, nu s-au confirmat. Drumurile sunt bune, sunt curate, nu am trecut pe nicaieri, nici macar prin satele uitate prin creierii muntilor sa gasim drumuri inzapezite, necuratate, nedate cu material antiderapant. Si nu doar ca sunt curatate, ci sunt in stare foarte buna, iar in Polonia sunt muuuuuuuuulti km de autostrada. Se pare ca toti pot, doar noi nu. Dar, desi drumurile sunt in stare foarte buna, traficul este infernal. Intre statiuni se circula bara la bara, ora de varf este 24 de ore pe zi. Si in statiuni si in Cracovia toata lumea este calma, soferii se respecta unii pe ceilalti, se lasa sa treaca, nu vezi nici un smecheras taindu-ti fata la intersectie sau sa se bage in fata la coada de la calea ferata.

Polonia

Similaritati cu Romania gasesti la produsele din magazine (cu exceptia fericita a alcoolului, care este mult mai ieftin, in special vodka) si la exploatarea necontrolata padurilor. Peste tot se vad, la fel ca in Apusenii nostri, hectare intregi de padure decimate, copacii lasati acolo sa putrezeasca, gatere active.

Polonia

Raul Bialka

Preturile sunt relativ similare, in marea majoritate, dar de exemplu cazarea este mult mai ieftina decat in Romania. Noi am inchiriat 14 persoane cabana din imagine, 7 zile, cu 87 euro/persoana. Toate zilele.

Casuta noastra, cuibusor...

Oamenii sunt foarte amabili, prietenosi, desi nu prea vorbesc engleza. Daca ceri indicatii, ti le ofera cu draga inima, elaborat, cu multe explicatii, dar in limba lor tulburata si fara prea multe vocale. Oricum poloneza nu e o limba grea, e foarte asemanatoare cu romana, si nu am avut nici o problema sa ma descurc.

Statia de autobus

Partiile sunt multe, destul de aproape unele de altele, fiecare satuc din zona Zakopane, Bukowina, Bialka, Czarna Gora, Jurkow, etc au cel putin o partie, cu grade de dificultate variate si preturi acceptabile.

Partia din Bialka

Statiunile turistice sunt concepute pentru turisti. Socant, stiu :)) Oraselele de munte sunt foarte frumoase, au o arhitectura specifica, foarte draguta, tot felul de atractii pe strazi, de la artisti stradali, la tarabe cu tot felul de brizbrizuri, mos Craciun cu reni, caini ciobanesti din zona care stau cuminti la poza, samd. In satele/oraselele de munte care nu sunt intens „turistizate”, se vede ca turismul este inca in dezvoltare, se construieste mult, exact ca pe la noi.

Polonia

Cracovia este un vis, o sa ii dedic un capitol separat.

Daca am uitat ceva, intrebati voi:)  

Cam atat cu the boring touristic stuff, urmeaza capitole cu the fun stuff.

EDIT.

In urma urletelor disperate ale Claudiei, trebuie NEAPARAT sa mentionez ca in Polonia este vodka cu mai multe arome, ca noi am baut cu cranberries si ca a fost foarte buna. „Sa stie lumea!!!!” – am incheiat citatul.

 

Finlandia - connecting people