Au fost mai mult serbarile ploii, dar a fost fain:)
Mereu ma intorc in Apuseni cu emotia si nerabdarea revederii unui vechi prieten. La fel a fost si prima “vizita” de anul acesta. Din fericire a fost zapada. Din pacate a plouat peste ea. Din fericire ploaia s-a oprit sau, mai bine zis, s-a transformat in ninsoare. Din pacate, doar in ultima zi.
Caravana noastra a ajuns vineri seara la Garda, unde am fost vecini cu faimoasa Mama Uta. Nefiind vreme de schiat, a fost vreme de party :), ceea ce am si facut, zi si noapte. Cu exceptia unei scurte plimbari, printre serii de rafale de ploaie, prilej de poze faine cu zapada si brazi, brazi si zapada, Ariesul inghetat, zapada, brazi, turturi, brazi, zapada, cascade ad-hoc formate din topirea zapezii, brazi si zapada.
Iata cateva:
Vecinatatea cu Mama Uta are avantajele ei, materializate in cafea excelenta si mancare multa si buna. Preferata noastra a fost ciorba taraneasca, cu de toate, inclusiv un taran inclus in compozitie:P si cand spun asta nu ma refer la smantana de taran, pardon, de casa, adica…de vaca, servita in opinci de lut.
La Serbarile Zapezii, balci in toata regula. Ne-am dus si sambata seara, in formula restransa, adica eu cu varushana Romina si varu Cosmin, fara mari sperante ca vom gasi ceva acolo. Si am nimerit in mijlocul concertului Compact, ai caror fani suntem toti. Nu doar prietenii de la Compact erau acolo, ci si prietenii de la Salvamont, usor prinsi de la consumul de vin fiert, cu care am socializat pe parcursul serii. Cu prietenii de la Salvamont adica, nu DOAR cu vinul.
Balci
Mi-a placut atmosfera, decorurile colorate, roata norocului care mi-a amintit de volumul cu acelasi nume al Ciresarilor. Cred ca o sa recitesc Ciresarii zilele astea:)
Pentru a se incalzi lumea a incins si un mare foc de tabara, dar…in Romania fiind, nu ne putem dezminti, asa ca a doua zi minunatul foc de tabara a devenit asta:
In aceeasi seara am dezvoltat o usoara obsesie pentru merele caramelizate, foarte foarte foarte bune. Bine, in urma cosumului lor si a glumelor prin asocierea cu alte activitati relativ similare, eram toate lipicioase, si eu si Romina, inclusiv pe frunte, dar nu vad chiar nicio problema in asta :). Cheful a continuat acasa, unde baietii erau ocupati cu treburi importante, ilustrate mai jos.
Tarziu in noapte, vazand ca Vali este in semicoma de oboseala si alcool, varu’ Razvan a tinut mortis sa ii faca o slujba de pomenire, stropindu-l cu apa sfintita de la robinet si aproape provocand moartea noastra prin hohote de ras. Dar…cuvintele sunt prea putine, prea sarace, e una din fazele acelea “you had to be there”. Oricum a trebuit sa scriu despre aceasta faza, stiind ca Vali citeste articolele despre blog doar cand este vorba despre el. Asa ca, de acum inainte, indiferent despre ce va fi vorba in articole, Vali va fi mentionat, chiar si daca va fi o nota de genul: “Vali habar nu are despre ce e vorba in articolul asta”. Si cum lucrul asta nu e valabil doar pentru Vali, unele personaje vor aparea de acum mai des prin povesti in care nu este neaparat vorba despre ei, nu Romina? :D
Ultima zi, dupa traditional vizita de lucru la Mama Uta, am mai dat o tura pe la balci, pentru o noua provizie de mere caramelizate, din cauza carora si acum gasesc portiuni lipicioase pe corp, dar ce bune isssss. Si da, stiu ca dusul ar fi o idee buna pentru a scapa de ele, dar nu am chef, ca e frig, bine? :D
Apoi…back home :)
Alina Sighete 