Senzational! Poiana Rotunda a disparut!!!

Legenda: Ceas/Ceasu’ = expresie folosita in grup pentru a desemna ceva rau. Exemplu: vedem un accident: “aici a fost un ceas”, era sa facem un accident: “era sa fie un ceas”.

Mda, ati ghicit. Nu am gasit-o… Dar sa incepem cu inceputul.

Plecam, cu vreo ora juma intarziere…ca na, asa stiu “unii” sa se organizeze. Cu amenintarea codului portocaliul planand asupra noastra si a corturilor ce urmeaza a fi instalate…. kilometrii trec in zbor, Clujul e tot mai aproape. Pe drum imi amintesc ca mi-am luat aparat foto si “o rog frumos pe Claudia” sa faca cateva poze. La fiecare peisaj pe care l-as fi fotografiat eu daca nu as fi condus, urlu isteric: “pomi la stanga, fotografiaza-i!!!”, “uite norii aia ce frumosi sunt, pozeaza-I, simte norii Claudia, simte poezia, in p*mea, simte poezia!!!” Claudia sopteste timid: ”dar am simtit capitele, sunt o poiata a capitelor, o poiata de literatura”. Dupa cateva zeci de minute de chin si stres, Claudia ii paseaza finut camera lui Mihai. Circul continua: “biserica, Mihai, biserica din stanga!! In stanga!!!!!!!! Nu aia noua, aia veche!!!!” Iata ce a reusit.

 

Biserica veche

Pe panga o poenita cu cai frumosi, scandez: Cal! CAL!!! CALLLLLL!!!!! Replica cu CAL! CAL! CAL! –urlata, imi va fi reptata de cateva zeci de ori pe parcursul weekend-ului.
Claudia si Mihai mananca o ciocolata lichida (fosta tableta), cu lingura, direct din ambalaj.
Mimi, cu alta masina, vine in paralel cu noi si ne pozam reciproc. Mihai isi face poze singur, pt HI5 :D.
La intrarea in Cluj ne regrupam si consultam harta. Varu’ Alin priveste norii vineti de deasupra padurii, zicand: “Daca acolo trebuie sa ajungem, e ceasu’”.
Dupa cateva strazi aglomerate, si invarteli pe stradute si stradele, Claudia cere indicatii de la niste localnici. Normal, Claudia, pt ca barbatii nu cer asta, ever… Gasim drumul, condusi vitejeste de Cosmin, care evident, il greseste. Trag masina langa niste domni care munceau cu o betoinera si Claudia ii intreaba. Il sunam pe Cosmin sa se intoarca si pornim pe drumul bun, iesim din Cluj, trecem de comuna Baciu, intrebam din nou (da, tot noi) drumul spre padure. Si il gasim. Ajungem. Primul contact cu copacii “ciudati” de la Baciu, iata:

 

Macel la Baciu

Ne alegem un loc la poala padurii, pentru corturi. Intru in padure si fac cateva poze… reale, netrucate, exact asa se vede. Iar calitatea imaginii si efectele vizuale nu se datoareaza, repet NU se datoreaza ploii torentiale, a faptului ca tremurau si agrafele din parul meu de frig. Nu.

In padure

Luminite misterioase

Instalam corturile.

Cateva poze absolut nepremeditate :D Intreaga iesire s-a desfasurat sub zodia toporului si a noroiului. Bietii mei tenisi de etamina, de megafite :D

Natura moarta cu topor si alcool

 

Tenisi si noroi...

Gasim si cateva cercuri misterioase, care nu au nici o legatura, din nou, NU au nici o legatura cu masina lui Cosmin si manevrele cu frana de mana.

Semne....

O cina rapida, si sa inceapa petrecerea!!! Muzica, dans si voie buna…pana tarziu in noapte, cand, cu curajul alcoolului, pornim intr-o incursiune in padure. Nu stim unde, nici macar de ce mergem, dar mergem. Pe langa poteca, printre copaci, urcam, coboram. Razvan cere liniste. In tacerea de o secunda, ne pufneste rasul. Razvan se enerveaza: “putina liniste, atata am cerut si eu!!” Lui Mihai ii vine ideea geniala sa ne faca o farsa si se parbuseste lesinat. Va regreta curand ideea, pentru ca ii carpesc niste palme de i-au dat lacrimile.
Nu mai stiu daca inainte sau dupa excursia noastra, dar nici nu mai conteaza, un grup de bucuresteni, noaptea, pornisera sa exploreze padurea. Fire sociabila, cum ma stiti, le ies in intampinare (cu comitet cu tot). Nu o sa reproduc aici dialogul avut de mine, grup, votca si ei…ideea e ca au preferat sa mearga in padure decat sa stea cu noi. Vladimir, te pup! (pt cunoscatori)
Ne intoarcem la corturi…si la somn.
Dis de dimineata, cu totul neobisnuit pentru o zona de deal si padure, suntem inconjurati de o ceata misterioasa, ce nu are nici o legatura cu zona, sau cu ploaia din noaptea anterioara si soarele ce rasarea, sau cu orice alt fenomen natural. E o ceata misterioasa de Baciu, si gata, da?!?
La fel de misterios si inexplicabil, nu mi-e foame deloc, in schimb mi-e tare sete. :P
Parte din noi pornim sa cautam Poiana Rotunda. Evident, prima data eu si Claudia pornim pana in satul din imprejurimi sa cerem indicatii. Paranteza: satul parea complet nelocuit, in 3 zile nu am vazut aproape nici o miscare in afara de cativa catei. Gata paranteza. Intr-o curte doi batrani si un tip mai tanar. Mosu ne descurajeaza, cu un gest spre padure, si ne zice ca Poiana e la vreo 10 km. Ne intelegem rapid cu Clau sa nu ii spunem lui Razvan. Pentru ca batranii ne ingora si ne rapsund cam in doi peri, insistam sa il chemam pe tipul tanar sa ne ghideze. Ne spune si de un lac din impreujurimi care ne-ar fi in drum. Deja ne vedeam curate, spalate, deznorioate, racorite…. In versiunea lui Poiana e la 2 km, decidem sa il credem pe el si pornim….

Asea….drumul prin padure a frumos, verde, noroios. In drum intalnim o casa parasita, in ruina. Se rememoreaza scene din The Hostel si se fac scenarii noi. Razvan e convins ca acolo a fost un ospiciu. Gresia din baie, fiind alba, il determina sa creada asta…ulterior aflam ca fusese un restaurant, unde s-a chefuit la greu… Cam tot aia.
Mergem, mergem, cale lunga sa ne-ajunga…. Faimosul lac ne sfarma toate visele curate, e plin cu stufaris, apa nici nu se vede, continuam drumul innecati in noroi. Langa lac intalnim si un grup de 4 batrani (btw, doar batrani am intalnit pe acolo), care ne incurajeaza ca suntem pe drumul cel bun.
Gasim locul cu bancute si pat amenajat despre care am citit si pe net. Din nou poze, scenarii.
Ne continuam drumul…pana ajungem la o raspantie. Din drumul principal se desprinde o poteca, Alin simte ca pe acolo e drumul, simte chemarea poienii, a duhurilor, a fratilor de pe alta planeta. Il urmam. Ne ratacim, fireste. Poteca se termina intr-un luminis, deloc rotund, la baza unui povarnis. In varful dealului, padurea. Decidem sa nu o mai lungim intorcandu-ne si o luam piepits, pe deal, spre padure. Bad choice. Dealul e separat de padure printr-o rapa la 90 de grade, adanca si lata. Ne intoarcem…la intersectie ne continuam drumul. La fiecare pas facut inainte, alunec jumate inapoi, prin noroi… Incepem sa obosim si sa ne enervam, dar ambitia e mai puternica. Nu am venit atata drum sa renuntam acum! Suntem oameni hotarati, puternici. Aproape toti. Mihai renunta, se intoarce, singur.
Trecem pe langa un copac pe care scrie un P si o sageata, cu rosu. Sunt convinsa ca e un indicator spre poaiana, si mergem mai inviorati. Intr-un final, ajungem intr-o poaiana pare, de forma neregulata, intens populata de fluturi, plante, gaze, flori, greieri, lacuste, si, dupa cum vom afla curand, capuse. Nu stim ce sa facem, daca sa mergem mai departe sau nu. In timp ce decidem asupra unui scurt popas, vad miscare pe un delusor din fata. Alerg spre silueta din padure, strigand iuhuuuuuuuu (pe tonul Israelei strigandu-l pe Liviu – pt cunoscatori). Ma catar pe un picior de pod, din piatra, ce abia se mai tinea in doi bulgari de pamant, deasupra unei rape stancoase, mici, dar…na, si sar, forfecand mainile si picioarele: Iuuuuuuuuhuuuuuuuu, iuhuuuuuuuuuuuuuu. Suprinzator si complet atipic, nu cad. Or fi efectele Baciu, totul e pe dos? Dintre tufisuri rasare un domn in slipi rosii, cu niste plase in mana. Strig: spre Poaiana rotunda????? El: ce??? Eu: Spre Poaiana rotunda, pe aici??????? El: n-aud!!! Eu, pe un ton mai jos: esti surd, in pana mea?? Asta aude, evident! (in paralel, pe un ton mai jos, reproduc tot dialogul prietenilor care stau tolaniti la soare…adica, replicile lui). Urlu din toate puterile: SPRE POAINA ROTUNDA PE AICI?????????????? El: de 30 de ani stau in zona si nu am auzit de Poiana rotunda! Ma ambalez: nu iti bate joc acuma, dup ace am bautut atata drum!!!!!!!!!!!!!! El: serios! si dispare printre tufe. Norocul lui ca nu am avut toporul la mine…..
Ma intorc la grup si ma trantesc in iarba, ne consultam ce sa facem. Intr-un final, Cosmin, Dani si Mircea decid sa exploreze putin imprejurimile, noi ii asteptam. Ne facem prieteni, printre fluturi, pe burta la Razvan, pe picior la Claudia… “Prietenul” meu, cu slipul rosu, tot apre si dispare din tufe. Ii adresez urari de bine, lui si familiei, dezbatand intre noi dialogul. Razvan face mishto pana la infinit de faza cu “30 de ani”, zicand ca de fapt omul pornise de la mare, pe jos, pana la Baciu, slipii decolorandu-se de la soare si inghet. Incepem sa ne intrebam, noi de cati ani ratacim prin padure, de cati ani stam in poiana. Prietenul cu slipii rosii se apropie de noi, aparand si disparand prin tufisuri. Dandu-si seama intr-un final ca are de-a face cu mari doamne si dive, si-a pus un short albastru. Claudia socializeaza cu el, afland astfel ca suntem in Cheile Baciului. Eu, avand in cap Cheile Turzii, Ordancusei, Nerei, nu imi imaginasem ca cineva ar avea tupeul sa boteze un drumeag prin padure: Chei. Deh, marketing turistic! Tot el ne informeaza (dupa ce stam de 45 de minute acolo) sa nu stam in iarba, ca sunt capuse.

Cosmin, Dani si Mircea se intorc, fara nici un rezultat, incearca sa ne pacaleasca, dar nu tine. Ne intoarcem, obositi, noroiati, semidezamagiti. La intoarcere, NU MAI GASESC COPACUL CU P-ul ROSU!!! Din fericire l-am fotografiat anterior, deci, a existat. Cred.
La corturi, supriza! Duminica fiind ziua lui Milu, tatal lui (are un laborator de cofetarie/patiserie) a pregatit un tort. Special. Nu scrie La Multi Ani, Milu! Ci: Baciu sau… ceasu! :)
Ne odihnim, facem plaja, citim, dormim. Pornesc singura prin padure, intr-o expeditie fotografica, si pentru a indeplini o indatorire de onoare :)

La apus, inca o poza misterioasa, care nu are nici o legatura cu aeroportul din Cluj, aflat in apropiere. Senzational si misterios din nou, poza refuza sa se incarce pe blog!!! Incredibil.

 
Se lasa seara, pe langa foc, jucam mima. Imaginea cu Mircea mimand: Heidi, fetita muntilor…de nedescris. Am ras pana la limita lesinului. Jocul continua, jucam “pe filme”, evident degenerand … Dani ne uimeste cu vastele cunostinte de titluri de filme x-rated :D.

La miezul noptii ii cantam La Multi Ani lui Milu, desi eu insist ca e prietenul nostru si il iubim, sa nu il torturam. A supravietuit, e calit.
Rand pe rand, ne retragem la corturi. Dorm cu Claudia si cu Alin care, de noapte buna, si cu legendaru-i talent, insista sa ne cante Rammstein, intr-o germana racnita, improvizata.
A doua zi, impachetarea si plecarea.
Ecologie la margine de padure:

Ecologie

Si ca sa nu credeti ca le-am fotografiat si lasat acolo, i-am pozat si pe Mimi si pe Milu cum le incarca in portbagaj, printre bagaje.

Pe drum inapoi ne oprim la Manastirea din Ciucea, facem niste poze si ne imprietenim cu niste ursuleti de catei ciobanesti, superbi, facem o pauza de cafea la Route 60, cu niste vechi prieteni, soferi de tir (Buna Hassan, tot pe ruta asta?), si o pauza de masa inainte de intrarea in Salonta, la un local unde se afla cel mai mare ceaun de gulas, inscris in cartea recordurilor. Pe drum planuim sa ne inchidem telefoanele si sa nu aparem azi la firma :) N-am facut-o. Si…..hom suit hom.

In loc de concluzie, am gasit ce am cautat? Raspuns: da.

ceata misterioasa- checked (ca se datoreaza unor fenomene naturale, nu ii scade din mister, nu?)

copaci strambi (cat tine padurea)

zgomote ciudate (copacii fiind cate doi sau trei porniti dintr-o radacina, se freaca intre ei cand bate vantul, producand sunete)

ochisori lucitori in noapte (la cati catei vagabonzi sunt in zona….)

urme misterioase (mda….)

extraterestrii (ei, EI, sunt printre noi)

Singurul esec: Poaiana rotunda….dar, raman deschise posibilitatile :)

Baciu – scenarii posibile

(Am ras cu lacrimi infinte)

Pornind de la observatia lui Calin, citez: “In alta ordine de idei…..nu mergem cu masinile pana la locul de campare, deci nu o sa avem current, deci ne va trebui vreo 3 cutii de baterii. Nu vom avea muzica, deci Claudia nu va mai avea la cine sa zbiere piesele de la Cargo…..cred ca cineva trebuie sa se autopropuna cu o scula care merge cu baterii…..da sa mearga tare ca sa speriam duhurile…..”

Vineri seara. Ajungem, parcam. Descarcam bagajele. Razvi gafaie. Pornim spre padure. Razvi a obosit. Mai facem doi pasi. Razvi urla disperat: m-am saturat, cat mai avem de mers??? Masinile raman la 3 metri in urma noastra. Razvan ne cere sa chemam salvarea. Ajungem la primul pom. Se aud clantzanind dintii Claudiei. Inaintam doi pasi prin padure. Cosmin tine strans in mana coada Black&deckerului. Nu se aud pasari. Nu este nici o poteca. Ceva fosneste in iarba. Claudia se pisha pe ea. Calin o camufleaza cu scula lui mare, pana se schimba. Mergem mai departe. Gasim un loc de campare. Incepe sa se intunece. Varu Alin isi drege vocea, ar vrea sa cante. Ies niste sunete gatuite. Norbi rasuceste nervos inelul din care lipseste tz-ul. Romina si Mimi sunt prinsi. Mircea calculeaza cat mai dureaza pana la apusul soarelui. Sandu si Ancuta susotesc. Poate sunt ultimele cuvinte pe care si le adreseaza. Instalam corturile. Facem focul. Razvan isi manaca si portia pentru maine-better safe then sorry. Claudia incearca sa ne cante ceva, pentru a alunga frica. Ies niste sunete horror. Deci, canta ca de obicei. Varu Alin I se alatura. Incep sa prinda curaj, canta tot mai tare. Claudia in engleza, Alin in romana. Timpul incremeneste, vantul nu mai bate, frunzele nu se mai misca, pasarile nu mai canta. O lumina puternica coboara din cer…we come in peace, zic omuletii verzi. Claudia le canta: esti frumoasa ca o stea! Nava isi strange rapid unda si demareaza in tromba. Desi nu au organe externe extraterestrii au facut pe ei de frica. Vor dezbate ani in sir atacul fonic la care au fost supusi, desi venisera cu cele mai pasnice ganduri. In legendele planetei lor, trauma prin care au trecut va fi povestita ani lumina, se vor scrie romane, se vor face filme. In noaptea aceea nimic nu mai indrazneste sa ne atace.

Sambata. Pornim sa vizitam celebra Poiana Rotunda. Auzind ca trebuie sa mergem pe jos pana la ea, Razvan se sacrifica si ramane sa pazeasca corturile. Mergem printe copacii controsionati. Pe Claudia o jeneaza pampersul, dar nu se plange. Norbi isi pupa din cand in cand pe gura prietena: sticla de Unirea. O pupam toti, c*rva! Fotografiem copacii, incercam sa surprindem umbre, ochisori, etc. Ajungem in Poiana rotunda. Conform legendelor ar trebui sa ni se incarce baterile la telefon. Si de scula. Asteptam…mai urmeaza o noapte si o sa avem nevoie de muzica. De nicaieri se aude melodia din Dosarele X. Ii suna telefonul lui Cosmin. E Nelu sapatoru, vrea sa stie cate gropi de mormant sa pregateasca. Ii spunem ca inca nu e cazul, avem 2 atuuri de partea noastra: Claudia si Alin. Ne intoarcem la corturi. Razvan ne asteapta cu masa pusa. Pe jumatate mancata. Noroc cu bautura. Pupam sticle pana in zori. Aceleasi sunete horror ca si in noaptea anterioara asigura perpetuarea legendelor padurii Baciu. A doua zi vor fi gasite cateva animale moarte…misterul sporeste. Abia peste cateva zeci de ani cercetatorii vor descoperi ca si animalele se sinucid de frica. Din motive necunoscute, toate cadavrele aveau timpanele perforate.

Duminica. Strangem bagajele. Improvizam o targa din crengi pentru Razvan. Ne intoarcem spre masini. Apoi spre casa.

Va urma, scenariul 2….

Varianta 2, tot by me :)
Pornind de la vizionarea impreuna cu Razvan, sambata noaptea, a comediei romantice The Punsiher, plus intrebarea lui Calin, adresata mie, intr-un cu totul alt context :P: Ce ai de gand sa-mi faci?

Vineri seara. Ajungem. Parcam. Descarcam bagajele, corturile, ceaunul, topoarele, cizmele de guma, drujbele. Razvan ia cate un topor pe fiecare umar si porneste in pasul strengarului prin padure. Cu restul bagajelor in spinare, ne straduim cu greu sa tinem pasul cu el. Alege cu grija un loc de campare in padure si efectuand o pirueta cu ambele topoare in mana ne croieste o poienita. Instaleaza corturile cu o mana, in acelasi timp cladind un foc din copacii taiati. Baietii pornesc la vanatoare prin padure. Razvan se enerveaza ca nu au facut nimic pana atunci si arunca un topor care se infige in spatele lui Cosmin. Cu toporul infipt in el, il taraste pana langa foc. Stropiti de sangele lui Cosmin, baietii fug in padure. Claudia imbratiseaza sticla de Finlandia si se ghemuieste langa un tufis. Ancuta si Romina se imbratiseaza tremurand. Imi pun linistita cizmele de guma si scot cutitul de vanatoare. Pornesc dupa baieti. Razvan imi arunca o privire. Citesc in ea: ma bazez pe tine, Stimata! Le pune pe fete sa il transeze pe Cosmin: ori el, ori voi. Claudia inghite Finlandia, cu tot cu dop. Intre timp, Razvan ia un copac si incepe sa il ciopleasca in forma de protap.
Pe Alin il reperez primul, incearca sa se ascunda dupa un copac stramb. Deschide gura. De frica sa nu inceapa sa cante ii tai gatul. Cu tot cu copac.
Mimi il strange pe Mircea in brate, ascunsi dupa niste iarba inalta. Ajung 2 lovituri de topor, si raman, tot imbratisati, intr-o balta de sange.
Norbi sapa grabit in pamant si ingroapa sticla de Unirea. Ii sopteste: salveaza-te tu! Sunt ultimele lui cuvinte.
Sandu nu creeaza probleme. Cade singur intr-o capcana pentru ursi, ramanand infipt in drugii de fier ruginiti.
Intentionat il las pe Calin la urma…sa vada tot, sa auda tot, inainte….
Ma intorc la locul de camping. Pe drum, din plictiseala, transez o turma de oi, cu cioban cu tot si ii iau shuba. Mi se asorteaza cu cizmele de guma. O Mare Doamna, e o Doamna si in padure.
Razvan l-a infipt pe Cosmin in protap si il invarte in foc. Claudia a pregatit o marinata, si unge din cand in cand friptura. Romina ii face masaj lui Razvan, iar Ancuta ii face vant cu o frunza lata.

Le lasam pe maine, sambata, de rontzait.

Duminica. Ne alegem cate o masina si ne intoarcem. Eu si Razvan.

Urmeaza, dar e in lucru
TREI
Pornind de la asocierea lui Cosmin cu Lake Bodom.

Intre timp….
VARIANTA LUI RAZVAN

PREGATIREA
Joi 11.06.2009 ora 24:00 eu cu Stimata in parcare la Praktiker….hmmm vrem sa intram dar e inchis, spargem geamurile de la usi cu capurile celor de la paza (dupa ce le-am aratat propriul ficat la fiecare). Incepem sa facem cumparaturile pentru week-end: 11 saci de plastic, un set de cutite de macelar, 5 topoare cu lama dubla si o drujba fara motor:). Dupa ce am terminat cumparaturile ne indreptam spre casa nu inainte de a ne opri la fete in Gradiste sa eliminam concurenta :):):).

PLECAREA
Vineri 12.06.2009 ora 14:00 suntem pregatiti de drum un grup de 13 persoane. Fiecare se organizeaza de plecare se imbarca in masini ferindu-se de a calatorii cu mine si Stimata. Intr-un final plecam eu cu Stimata singuri dar cu tot ce avem nevoie:):):):).
Pe drum cei din celelalte masini fac in asa fel incat sa le pierdem urma eu si cu Stimata…hmmmm.Dupa cateva ore bune de mers ajung si eu cu stimata buninteles insetati de SANJE.

MASACRUL
Coboram din masina eu cu Stimata si ne echipam corespunzator unui camping:D:D Respectiv, Stimata deschide Geanta aurie din care isi scoate vestitele cizme de guma isi implanta in mana doua cutite ca sa se mai linisteasca intr-o mana isi ia lantul de la drujba iar in cealalta toporul cu doua lame. Eu intre timp imi iau un topor si un ciocan de sfarmat oase pe care l-am primit de la un prieten macelar si pornim la drum prin padure sa ne cautam “prietenii” care au incercat sa scape de noi.
Pe drum ne intalnim cu un cioban care face marea greseala sa faca misto de stimata care se juca cu o pulpa de mistret cruda. Stimata s-a ales cu o suba (imaginea era perfecta: Stimata in splendoarea ei) imi venea pur si simplu sa o mananc dar m-am abtinut pt ca stiam ca va urma un festin pe cinste:).
Inaintand spre mijlocul padurii mai exact spre poiana rotunda se aud niste grohaituri de fapt era Claudia cu Alin ii torturau pe restul cu melodia celebra I fainali faund sam oan:D:D:D, uitandu-ma in ochii Stimatei mi-am dat seama ca trebuie sa ne despartim pt a-i surprinde, asa ca un simplu hmmm ajunge fiecare stie ce are de facut.
In timp ce ma indreptam spre locul unde s-au asezat cu corturile imi apare Mirrrcea in cale indreptandu-se spre o tufa pt a urina, inainte sa-si dea seam ii strapung pieptul ca satarul, privirea lui fixa si sclipitoare imi povoaca greatza asa ca ii retez si picioarele (unul dintre picioare il tin pe post de arma alba pt a-i ameti cu mirosul pe toti). Intre timp Stimata se spala pe maini in sanjele lui Ain si Claudia care inca mai canta ceva ca le mai ramasese in plamani dar nu pt mult timp pt ca Stimata face un triplu tulup cu dublu ridberger cu aterizare cu genunchiul pe pieptul Claudiei. Norbi jumate in semicoma vrea sa fuga dar se impiedica exact de cadavrul lui Sandu care era facut arici de cutite. Vazand asta Norbi mai bea o gura de unirea care se pare ca v-a fi si ultima deoarece ii aplic o lovitura de sandala uda in sticla si o sparg sectionandu-i gatul. Anca, Romina, Calin bucurandu-se de momentul de singuratate langa foc, la un moment dat Romina observa privirea fixa a lui Calin care isi frigea in foc propria splina atunci incepe disperarea Tempelean intorcandu-se cu Thiseles de la un caca mic mai fac vreo doua ca mari pe ei cand le iese Stimata in fata echipata cu suba si cizme de guma lingand lantul de la drujba cei doi mor in chinuri groaznice . Romina fara sa-si dea seama se spala cu jar pe fata in loc de apa ca sa-si revina . Anca incercand sa se ascunda intr-o tufa cu speranta ca scapa allege prost tufa pt ca acolo e pisica putreda transata drept urmare face o galbenare agresiva si moare.
In cele din urma ma revad cu Stimata ….hmmm

Padurea Baciu

Planificam urmatoarea excursie, la Padurea Baciu, in judetul Cluj.

Am citit tot felul de articole, care de care mai creepy, suntem din ce in ce mai intrigati.

Citat: Se spune ca padurea Baciu este unul dintre cele mai ciudate locuri din Romania, este un punct fierbine al fenomenelor supranaturale. Aici fiind vazute foate des obiecte zburatoare neidentificate sau diferite lumini si fenomene. Oamenii spun ca vad deseori aparitii ciudate, cateodata ploua sau ninge chiar daca afara pare sa fie soare, iar cei care intra in padure devin dezorientati. Un lucru ciudat este majoritatea copacilor au niste forme ciudate, sunt foarte incovoiati, iar de la o anumita inaltime, toti sunt uscati. In padure se afla si cunoscuta poiana rotunda, unde se gaseste un cerc perfect, in interiorul caruia nu creste niciodata nimic, fiind doar pamant ars. (sursa: Http://blog.radupopescu.ro/2008/07/13/padurea-baciu/)
O poveste foarte faina, aici: http://axentelivia.wordpress.com/2008/08/24/extraterestri-si-ozn-din-padurea-baciu-cluj-123/

Eu sunt mai sceptica in ce priveste fenomenele de genul asta, dar imi doresc sa fie adevarate. Ar fi fain sa avem o experienta ciudata, inexplicabila.

(Bine, sa nu uitam ca unii dintre noi, dupa cateva ore in care au amestecat bere cu wisky cu tuica cu votca, vedeau animalute traversand prin fata cabanei de la Arieseni, ochisori in noapte, etc, etc… – te pup, Raducu :D)

Sunt convinsa ca daca s-ar ivi vreun duh sau vreun extraterestru, o chefuiasca cu noi pana in zori, si urmatoarea iesire va fi pe planeta lor. Sau pe lumea cealalta – hmmm, asta nu suna prea bine. :D

Anyway, cine stie ceva despre Padurea Baciu, a fost sau doar a auzit: fell free to reply :)