Restante:)

M-a lepsuit Cocoana de nu m-am vazut. Nici nu trecura doua zile ca m-am si pomenit jeap! jeap! cu doua „lepsi”:D pe cap. Din pacate nu prea am avut timp sa scriu in ultimele zile, si cu regret am zis „pas” si concursului Biancai…dar lasaaaaa, vedeti voi data viitoaree :P

Pana una alta, sa-mi platesc datoriile fata de Cocoana, ca-mi face asta un scandallllll :S

In ordine cronologica:

Leapsa 1 – despre blog

1.     Cât din viata personală expui scriind un blog?

Mult…dar nu prea mult. Ce-i prea mult? :)

2.     Cu ce îti dăunează blogul?

Cu nimic. Daca va incepe sa-mi dauneze, o sa stiti cand nu o sa ma mai vedeti pe aici.

3.     Cu ce te ajuta blogul?

Aaaa, cu multe. Castig atatia bani de aici incat mi-am dat demisia, mi-am facut casa cadou, si traiesc cu laptopul in brate in fiecare zi in alt colt de lume :))))))))

4.     Ce reactii permiti?

Ce reactii vreau eu.

Deocamdata blogul este o jucarie de care nu m-am plictisit, desi stiu ca va veni si ziua aceea.

Leapsa 2 – amintiri din copilarie, dureroase…la propriu :)

Ehei dragii mosului, adica babei:D…nu stiu altii cum sunt, dar eu… nu stiu cu ce sa incep… Am locuit toata viata la casa, sau la curte cum se zice prin alte zone ;), am avut bunici la tara, parinti care au batut muntii cu mine in rucsac si prieteni umblareti. Asa ca mereu am fost intr-un mediu propice „accidentelor”. Sa nu mai punem la socoteala si ca am fost un copil neastamparat, mereu in miscare, mereu in actiune, tot timpul alergam, saream, ma cataram. O sa enumar doar inamplarile care au lasat rezultate vizibile.

Aveam vreo 10 ani, era vara, eram cu tata la Arieseni, in Apuseni. Ma imprietenisem cu niste copii localnici si ma invatasera sa pescuiesc cu furculita. In Aries, pe langa pastravi si tipari, mai traiesc niste pesti numiti local „slavoace”, care locuiesc sub pietre, camuflati in nisip. Procedura este simpla: cu furculita intr-o mana, ridici piatra, ochesti pestele si infigi furculita in el. Sa nu va imaginati ca sunt cine stie ce monstri, cel mai mare este cam de un lat de palma…de lung :))

In schimb unele pietre pot fi monstri, din cauza dimensiunilor. Pe care eu m-am incapatanat sa le ridic. Si o astfel de piatra a cauzat cicatricea mare si adanca ce se mai vede si acum in palma mea. Am ridicat un bolovanoi din ala, mare, greu, pe langa asta si umed si alunecos din cauza unor chestii verzi crescute pe el. Tot in apa, in Romania fiind, se aflau si niste cioburi de sticle de bere. Intr-o fractiune de secunda, bolovanul mi-a alunecat din mana, amenintand sa imi prinda sub el mana cealalta, cu furculita. Am decis sa imi trag repede mana de sub bolovan, nimerind cu ea in cioburile din apa. In secunda imediat urmatoare apa din jurul meu a fost rosie, degetul mare imi atarna in cealalta parte a mainii, si printre zvacnirile de sange din rana se zarea, alb-galbui, osul. Am fugit repede spre casa, spre tata care a incremenit cand m-a vazut plina de sange. Foarte calma i-am cerut spirtul, pentru ca asa ma invatase bunica (asistenta medicala) in primul rand sa dezinfectez orice rana. Apoi m-a dus la spital la Campeni, la cusut.  Cicatricea s-a micsorat in timp:)

Tot intr-o vara, tot in vacanta, eram la bunici la Baratca. Bunicul avea vie pe deal, si mergeam cu el in aproape fiecare zi, in „control”. Bine, el controla, eu stateam la umbra in coliba paznicului, mancam fructe din livada. Doamne care zile am petrecut in coliba aia citind si visand aventuri extraordinare! Intr-o zi, bunicul era printre randurile de vita de vie, le lega de pari, eu m-am catarat intr-un copac si cand am coborat, la baza tulpinei copacului am calcat in 3 serpi incolaciti. Nu am stiut atunci, dar tocmai deranjasem un moment de maxima tandrete. Nu stiu daca m-au muscat doi sau trei, daca erau veninosi sau nu. Bunicul a venit si i-a decapitat cu sapa, apoi mi-a taiat zona muscaturii si a scos cat de mult sange a putut. M-a dus la spital, am primit o injectie, iar a doua zi eram inapoi in coliba de pe deal. Reactiile oamenilor din jurul meu m-au ajutat mereu. Nici acum nu mi-e frica de serpi si de nici vreun alt animal, insecta, reptila etc. Bunicul a fost calm, a facut ce stia ca trebuie facut si mi-a imprimat aceeasi stare si mie.

Cand eram eu copil strada noastra nu era asfaltata. Strada cu cel mai frumos nume: Sanzienelor:). In colt aveam o „padurice” de salcami, unde era cartierul general al trupei de copii. Fiecare duceam de acasa paturi, „laufuri” (cum le zice la noi la niste materiale folosite ca si covoare, presuri, etc sau ca sa protejeze covoarele in zonele cu trafic mai intens) si ne faceam din ele corturi. Ne duceam jucariile, cartile, cartile de joc si minunatele cataloage Nekermann pe care le primeam de la matusa din Germania, trezind invidia tuturor copiilor de pe strada. Langa paduricea de salcami, intr-o casa care acum nu mai exista, locuia Costi Bacsi, spaima copiilor de pe strada. Un nene in varsta, mereu prost dispus, mereu ne certa, mereu striga la  noi cu o voce ragusita de tutun si bautura. Reactia noastra era pe masura, inventam tot felul de poezioare rautacioase pe care i le urlam in cor sub ferestre, de exemplu: „Costi Bacsi da cu cracii si omoara toti gandacii”, etc. Am regretat ulterior rautatile acestea, cand am crescut si l-am cunoscut cu adevarat pe Costi Bacsi. Dar asta intr-o alta poveste:) Revenind la subiectul nostru, era o frumoasa zi de vara. Jucam fotbal cu baietii pe strada. Intr-un avant hagian, un coechipier a sutat mingea pana haaaaaaaat peste gardul lui Costi Bacsi. Singura minge:). Nu era prima data cand se intampla asta, si niciodata Costi Bacsi nu ne returna obiectele „pierdute” peste gardul sau. Nimeni nu avea curajul sa mearga sa o ceara. Nu doar ca nu aveam curaj, ci si stiam ca este inutil sa il abordam, in cel mai bun caz ne alegeam doar cu niste injuraturi. Asa ca am decis sa o „furam”, am tras la sorti si sortii m-au ales pe mine :). Saritul peste garduri nu era o problema, de fapt era modalitatea obisnuita de a pleca si veni acasa. Dar acesta nu era orice gard, era gardul lui Costi Bacsi, iar in spatele lui era groapa cu balauri… Mandria fiind mai mare decat acea groapa imaginara…asa ca am sarit, cu inima in gat. Am recuperat mingea, si cand sa escaladez gardul din nou, iese Costi Bacsi din casa, urland in maghiara ceva cu vocea lui ragusita. De spaima, mi-am prins genunchiul intr-o floare de fier din poarta cu modele sudate si mi-a ramas o bucata de piele acolo. Dar pielea a crescut la loc, si acum a doar o mica cicatrice violeta.

The end, deocamdata :)

Leapsa de Dive:)

Am primit o leapsa de la Bia, dedicata doar fetelor. (Deci, e mi :D, poti sa o preiei linistit/a. :P)

Regula este sa postezi o poezie despre femei si o poza cu propria ta persoana sau parti din tine in care arati absolut senzational. Poza nu a fost greu de ales, deoarece, ca o adevarata diva, eu arat absolut senzational in toate pozele :)) Mai greu a fost cu poezia. Pana la urma am ales una care spune un mare adevar, pentru ca fiecare dintre noi suntem cea mai frumoasa femeie din lume, chiar si daca numai pentru o singura persoana, sau doar intr-un moment anume.

Leapsa merge mai departe la toate fetele din blogrollul meu, tuturor prietenelor dragi care imi citesc blogul si la cine o mai vrea :)

„Descântec de ploaie”   – Ana Blandiana

„Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlanţuite femei,
Ploile proaspete şi plictisitoarele ploi fara sfârşit,
Iubesc ploile, iubesc cu patima ploile,
Îmi place sa ma tavlesc prin iarba lor alba, înalta,
Îmi place sa le rup firele şi sa umblu cu ele în dinţi,
Sa ameţeasca, privindu-ma astfel, barbaţii.
Ştiu ca-i urât sa spui „Sunt cea mai frumoasa femeie”,
E urât şi poate nici nu e adevarat,
Dar lasa-ma atunci când ploua,
Numai atunci când ploua,
Sa rostesc magica formula „Sunt cea mai frumoasa femeie”.
Sunt cea mai frumoasa; femeie pentru ca ploua
Şi-mi sta bine cu franjurii ploii în par,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca-i vânt
Şi rochia se zbate disperata sa-mi ascunda genunchii,
Sunt cea mai frumoasa femeie pentru ca tu
Eşti departe plecat şi eu te aştept,
Şi tu ştii ca te-aştept,
Sunt cea mai frumoasa femeie şi ştiu sa aştept
Şi totuşi aştept.
E-n aer miros de dragoste viu,
Şi toţi trecatorii adulmeca ploaia sa-i simta mirosul,
Pe-o asemenea ploaie poţi sa te-ndragosteşti fulgerator,
Toţi trecatorii sunt îndragostiţi,
Şi eu te aştept.
Doar tu ştii –
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile, înnebunitele ploi şi ploile calme,
Ploile feciorelnice şi ploile-dezlanţuite femei…”

O leapsa de te da afara din casa :))

Prietena mea Sangerica, mi-a pasat o noua leapsa, asa, ca-ntre fete, in puii mei.

I mean hellou, nu prea am avut chef de ea, sincer. M-am tot scremut sa fac si io o listuta cum vazui la oamenii ceilalti care au raspuns la intrebare, si apoi, it hit me! Mie nu-mi trebuie nici un text, atitudine, comportament, etc. Ca nu prea imi place sa stau in casa…in ultima vreme chiar suport foarte greu perioadele de stat in casa.

Asadar,  la intrebarea: „ce trebuie sa faca cineva ca sa te scoata din casa?” raspunsul este: sa imi zica „hai”! (Sau „ai”, in cazul lui Blana).

 

Have Fun!

Leapsa de la Alex. Da, inca una :))

Am primit o noua leapsa de la Alex, si dupa ce mi s-a atras atentia si pe messenger ca trebuie sa ma ocup de ea, iaca, ma ocup :)) Bine, fac io figuri ca am vazut ca asa se poarta, dar trebuie sa recunosc ca imi plac lepsele astea, din mai multe motive: imi da ocazia sa vorbesc despre mine – ce subiect poate fi mai fascinant??? -; imi da ocazia sa interactionez cu alti oameni si sa ii cunosc mai bine si e bun material de scris cand nu ai nici o idee, dar ai chef sa scrii:). Nu o pasez la nimeni, ca mai am carne de la leapsa anterioara, dar daca are cineva si vrea sa imi paseze leapsa aia despre carti pe care o vad la toata lumea, o accept. Ca e lame sa o preiau singura :))

Amu, iaca raspunsurile:

1. Luaţi cartea cea mai la îndemână, deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.

“[…] impas insemna ca e insarcinata. In noaptea aia in magazie, – Amos Oz, Poveste despre dragoste si intuneric, primita de ziua mea :)” 

2. Fără să verificaţi, cât e ora ? 21.50

3. Verificaţi. 21 : 43

 4. Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă) ? Treining gri, tricou de la Family Day Beius  si evident, tenisi rosii :P

5. Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi ? La monitor.

6. Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului ? Televizorul si chestia aia (convertor, convector?) de gaz.

7. Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost? In dupa-amiaza asta, la Dia si la Georgel la o cina usoara de dive cu clisa de la sare si ceapa.

8. Ce aţi visat ieri noapte ? Gheata si pinguini (citisem in prealabil Shangri La-Crucea de sub Antartica, recomandata de tata).

9. Când aţi râs ultima dată ? Acu vreo 20 de minute in masina cu varushana Claudia legat de niste faze de vineri, dupa 4-5 ore de ras la Dia si Georgel.

10. Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi ? Frunze de (i)edera pictate de mine, un tablou cu floarea soarelui, un perete intreg cu carti.

11. Care-i ultimul film pe care l-aţi văzut ? Ceva cu Zohannustiucum, acu s-a terminat, am vazut vreo juma de ora din el.

12. Aţi văzut ceva ciudat azi ? Da, pe Blana refuzand sa ia cina cu noi pe motiv ca e dupa 7 seara, in puii mei, fataaa.

 13. Ce părere aveţi despre acest chestionar ? Stupid question!!! Sa trecem peste… – Aci am pastrat raspunsul lui Alex, dau o bere drepturi de autor :P

14. Spune-ne ceva ce nu ştim încă. Mi-e foame.

15. Prenumele copilului dumneavostră, dacă ar fi fetiţă. Sara.

16. Şi dacă ar fi băiat? Rares sau Dragos

17. V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate ? Da, si niciodata nu e prea tarziu.

18. Ce aţi dori să vă spună Dumnezeu la Porţile Raiului? „Pot sa raman si eu, te rog? Asa m-am plictisit pana acum pe aici”. :D Eu am crezut si o sa cred intotdeauna ca Dumnezeu are foarte mult simt al umorului.

19. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, ce ar fi ? Eu POT sa schimb orice in lume, alegeti voi, si se face :)

20. Vă place să dansaţi ? NU, NU, NU – de 100 de ori NU. Eu cand dansez inseamna ca am intrecut orice limita a alcoolului in sanje.

21. George Bush ? Ce-i cu el?

22. Ce aţi văzut la televizor ultima dată ? Genericul de final de la filmu asta cu Zohan.

Memories…memories

O noua leapsa primita de la Tovarasa intru arme, imi cere sa enumar amintiri… Dupa ce le-am scris cu mare talent, am realizat ca trebuie sa fie despre iarna. Evident, nu erau. Asa ca…le-am rescris:))

Am ales una din copilarie, ca sa vedeti ca am fost copil precoce, si una de data mai recenta.

1. Aveam vreo 3 ani. Eram in concediu, cu mama si cu tata, la Predeal. La plimbare, tata ma ducea pe umeri, ca pe o adevarata Mica Diva (ca sa nu alunec sa imi rup ceva, ca nici pe atunci nu stateam prea linistita). Prin statiune ne intalnim cu o alta familie, mama, tata si un  baietel putin mai mare decat mine. Ne oprim sa schimbam saluturi, amabilitati, iar eu, de la inaltimea mea olimpiana, le spun: „Auzi, f*tu-ti mama ta, si tie, si la tanti si la baietel!”, aratand cu degetul pe fiecare in parte ca sa nu existe confuzii. A doua zi, in curte hotelului, copilul respectiv mi-a spart gura cu un bulgare de zapada. Pus de taicasau, probabil, la care  nu ii ajunsesera scuzele parintilor mei.

Explicatie: Ma invatase sa injur Mosu’ Mic:) Mosu’ Mic era sotul lui Mam – doi batrani, ea nemtoaica, el ungur, vecini cu familia mea, care aveau grija de mine cand eram mica si erau ai mei la munca – niste personaje senzationale. Tot Mosu’ Mic m-a invatat si sa merg cu bicicleta, iar eu aplicam practic toate invatamintele lui, dupa cum s-a vazut mai sus :))

2. Cu aceasta ocazie raspund si intrebarii lui Armin: stii sa schiezi? Intrebarea este de-a dreptul jignitoare si inutila. Eram la Muntele Mic, de 1 decembrie 2008 – un weekend prelungit, plin de evenimente. Am incercat sa schiez, pentru prima data in viata. Dupa primul metru de incarcari, am ajunjs la concluzia ca sunt prea batrana si prea obosita pentru ski. In schimb, nu sunt prea nicicum pentru a pretinde ca stiu. In plus, aratam mult prea bine in costum de ski, cu clapari, figuri, etc pentru a nu profita de asta:) Asa ca, am purces, cu claparii in picioare, schiurile pe umar, pe poteca din fata cabanei, cativa metri in sus, cativa metri in jos…la plimbare. Si, de fiecare data cand cineva ma intreba: „Vii de sus?” raspunsul era ceva de genul: „Daaaa, bate vantul cam tare”. Intrebare: „Ai fost pe la Cruce?” Raspuns: „Daa, ai grija ca sunt stanci in dreapta”, etc, etc. Cand oboseam, intram in barul cabanei, bocanind ostentativ cu claparii pe pardoseala pietruita, si ma asezam ostenita la bar, la un vin fiert sau ciocolata calda, participand activ la povestile de vitejie ale celorlati schiori. Nu m-am descaltat de claparii aia toata ziua, eram mult prea cool pentru lumea asta :))

Anul asta, e timpul sa redevin diva claparilor, zeita partiei,  etc, doar ca pronuntia va fi usor diferita: claparskove, partieskovke,  schiatovichke, etc :P

The end :)

Leapsa peste leapsa…

Am primit zilele astea doua ….. pfff, care e pluralul de la „leapsa”? Lepse, lepsuri? :))

De la Sanjerica am primit un test care cica imi testeaza ideologiile… Ca oi fi de dreapta, ca oi fi de stanga, ca oi fi Authoritarian sau Libertharian :P… L-am facut, pe cuvantu’ meu de dictator ca l-am facut… Da’ rezultatul….nu stiu cat e de real, oricum, Hitler should be frightened. Sau eu? Sau voi? Haha, mai bine voi :))) Oricum, am zis ca nu-l postez, si nu-l postez!

De la Zizzou am primit o leapsa in care trebuie sa imi insir 10 ciudatenii. In primul rand o Diva nu are ciudatenii,  are capricii, da? Cine se simte gadilat la limba sa-mi dea vreo replica, vezi articolul anterior+paragraful de mai sus… La lista asta trebuie sa ma gandesc oleaca, dar o fac, la naiba!

1. daca imi place ceva, fac o obsesie pentru acel lucru, acea persoana, acea activitate. De exemplu, daca mi-a placut o carte, cumpar toate cartile acelui autor, chiar daca nu sunt bune de nimic. TREBUIE sa le am, nu ma pot controla.

2. relativ similar cu punctul 1: colectionez cani. Cani mari, cani mici, cani albe, cani colorate, cani insctriptionate, cani pictate, cani vechi, cani noi, cani de cafea, cani de ceai, cani de cappucino, cani de…in fine, ati prins ideea. Am ajuns pana la a-mi face in bucatarie, (la comanda, pe euroi), un dulap special pentru cani. Deja e neincapator, evident. Pentru curiosi, iata-l, contine aproape un sfert din canile pe care le am acasa la mine, (sau pe la mama, ca nu mai am unde sa le pun).

Cani

3. fac poze. Pana la infinit. Daca iesim undeva, trebuie imortalizat in poza, daca intram undeva, trebuie pozat, daca imi iau ceva, trebuie pozat, daca pierd ceva… Daca nefericirea face ca obiectele pe care vreau sa le pozez sa nu fie in pozitia ideala, stau minute, ore, oricat e nevoie, sa le aranjez pana sunt perfecte. Nu imi place sa fac poze cu oameni. Vezi punctul 1 si 2 as proof.

4. imi place frigul. Imi plac iernile geroase si cred ca m-as simti acasa in Siberia sau la Polul Nord. Imi place vantul ala rece, care parca te taie pe fata, noptile geroase cu cerul plin de stele, aerul acela pe care il simti pana in capatul plamanilor si care parca iti crapa dintii cand respiri…

5. mananc foarte picant. La orice mancare, in afara de desert…si, probabil nu mai am mult pana adaug si acolo…pun mult piper, si nu gatesc nimic fara chilli. Rontai ardei iuti murati as a snack. De aia sunt si foarte iute, probabil:))

6. nu pot sa dorm pe moale. Ma chinui, ma sucesc, ma invartesc, nu pot sa dorm si gata. Patul meu de-acasa, este patul perfect: un burete lat de un deget (de un deget de-al meu, pe lat, nu pe lung), pus direct pe scandura. Aia da odihna!

7. nu imi place sa fac ce „trebuie”. Daca „trebuie” sa fac ceva, nu mai fac. Daca nu am incotro, aman cat mai mult, taraganez, caut alternative, fac orice, chiar daca e mai obositor sau mai greu decat a face „ce trebuie”. Daca atunci cand ceva ce imi place cu adevarat devine „trebuie”, nu mai imi place.

8. nu pot sa tac. Daca nu imi convine ceva, daca nu sunt de acord cu ceva, daca ceva imi sta pe limba, scuip. Nu pot sa tac, TREBUIE sa spun ce am de spus, altfel ma sufoc, mor cu cuvintele in gat…si nu e ceasu’ inca ;) Pe langa ca spun direct, (si anume, intr-o discutie cu varu’ Alin, in care pentru binele lui si cu cele mai bune intentii il certam, urlam: Varu esti prost!!! Esti prost si esti limitat!!! (Varu ma iarta, ca stie ca ii vreau doar binele, ca unui frate), sau intr-o zi, am tuns-o pe Claudia in baia de la firma, cu o foarfeca de birou pentru ca nu imi placeau „latele alea ce i le-a lasat coafeza”), dar spun si foarte plastic si colorat, de exemplu intr-o discutie cu un „amic” doctor ii spuneam: deschide gura!!! Deschide gura sa imi faci analize la urina direct cu papilele gustative, sau, intr-un moment de maxima enervare, am navalit in biroul unei colege si am urlat: unde e c*rva dracului ca o f*t in gura cu toporu, cu lama, nu cu coada!!!. Acum regret ca am facut-o c*urva, si imi cer scuze fetelor muncitoare, la ea nu e cazul, nu o f*te nimeni nici pe gratis, dapai pe bani. :)  

9. nu stiu si nu imi place sa dansez. Nu inteleg dansul, nu inteleg ce sens are sa te zbantui aiurea, sa te misti fara alt scop decat ala de a te misca, fara un scop din care sa rezulte ceva….util, practic. Nu le inteleg pe Romi sau pe maicamea, care se uita in fiecare vineri pana pe la 2 noaptea la Dansez pentru tine, si se mai uita si a doua zi la reluare!!! Daca vrea cineva sa argumenteze: dansul e un sport, iti face bine la sanatate, bla bla – ia-te si da doua ture de teren, si considera-te sanatos. Daca cineva vrea sa vina cu textul: dar dansul la sentiment, corpuri imbratisate, obraz la obraz, etc, etc: ala nu e dans, e preludiu :D

10. n-am nici cea mai mica idee ce-s lepsele/lepsurile astea si cui sa o dau mai departe… Nu stiu daca a o da mai departe este un gest de prietenie, a nu o da e o impolitete, daca o dai cuiva care nu are chef sa o faca il jignesti, daca nu o dai cuiva care ar vrea sa o faca il jignesti…habar n-am.

Oricum, i-o dau lui Sanjerica, ca-s datoare,  lui Armin ca m-a invatat faza asta cu linkurile si acu fac abuz de ea, lui Q, ca e prea multa cultura la el pe blog si e cazul sa faca si el ceva mai frivol, Corinei deoarece cam trage chiulul lately,   si last but not least, lui Eujen, ca sa mai scrie si el ceva (!!!) si pentru ca-s curioasa ;)

Si pentru ca intre prieteni nu exista suparari, jigniri, gesturi gresite…invit pe oricine se considera prieten/amic al Marii Doamne, sa faca leapsa asta. Pe mine o sa ma amuze si o sa va cunosc mai bine, pe voi o sa va enerveze si o sa ma injurati, cum l-am injurat eu pe Alex (:))) v-am zis ca TREBUIE sa zic), dar am satisfactia de a va pune intr-o pozitie incomoda… Haha, is rea, stiu – aia era la nr 11. :P