Noi suntem creatorii de vise

Noi luam realitatea in palme,
Si-i tesem voaluri din raze de luna
O-mpodobim cu stropi de roua,
Si cercei din cirese in vara.
Noi ii scuturam praful
Si-o acoperim cu nea pura si alba.
Cand frunzele cad de tristete
Dansam peste ele, o-nvingem mereu.
Noi luam florile si le dam viata,
Le facem sa cresca in desert.
Noi luam norii si-i facem sa curga
Peste gradina in care visam.
Noi scriem cu cuvinte de lumina
Canzand pe foaia alba, ca stelele
Intr-o adanca noapte tropicala.
Noi stim sa ascultam glasul marii
Iar ea ne spune vechile-i secrete.
Noi suntem samanii zilei de azi,
Desculti si pagani descantam, vrajim.
Noi suntem fantanile visului
Si ne gasim izvoarele unii in ceilalti.
Sa nu ne lasam sa secam!
Pentru ca noi, doar noi, mereu noi,
Noi suntem creatorii de vise.

 

In casa bunicilor

Dimineaţa se dizolvã în ploaie
şi „afarã” parcã e acuarela
pe care un copil a vãrsat apã.
Miros de praf calduţ şi umed
în odaia unde doarme o pisicã
ce n-are cap şi n-are coada.
ţi-ai tras fotoliul langã geam
sã vezi şi sã auzi mai bine,
alaltãieri şi ieri acolo a rãmas,
mâine, poimâine acolo va rãmâne.
O poza-n alb şi negru inrãmata,
O carte-nchisã, o lampã prafuitã,
Un şal cu flori şi o scrumierã,
şi-un ceas oprit… oricum nu mai mergea
în vremea când voi mai eraţi
şi tu bunic, şi tu bunicã.

Insula

Insula Paştelui Cailor
e o apa inconjuratã de uscat
iar pe malurile ei
stau
statui pitice
privind spre larg
asteptând
sã renascã vremuri nenãscute
şi sã revinã, cei ce vor pleca.
Deasupra insulei
e mereu soare
şi curând ea va seca.
Atunci statuilor le vor creşte picioare şi vor pleca
în cãutarea
unui alt mal
unde sã stea.
Iar neveniţii vor veni
cãutându-şi fraţii
închişi in piatrã
pe toate malurile
sub toate apele.