Party weekend

Weekend-ul asta a inceput in forta vineri seara, la concertul lui Margineanu.

Se stie deja ca sunt fan Margineanu din cele mai vechi timpuri pana azi, dar, acum, aici, nu-i asa? trebuie sa va fac o marturisire: M-am indragostit!:) Ei bineee, da, in ajun de Valentains, m-a lovit si pe mine dragostea. La prima auzire. Impricinatul se numeste Cristi Horia (sau Oria, according to Blana) si este violonistul trupei lui Margineanu. Iar obiectul iubirii mele este chiar un obiect, si anume vioara lui. A cantat omul ala de la Ciocarlia la Sting, de la AC/DC la melodia de la Surprize Surprize, de la Ozosep la muzica clasica, Fratii Petreus, etc.

Omu cu vioara

 V-am mai spus parerea mea despre concerte, asa ca nu o sa mai teoretizez pe tema. Doar subliniez cat de mult imi plac concertele astea de club, unde artistii comunica cu publicul, dialogheaza, glumesc, povestesc, etc. Ma rog, cei care o fac, cum a fost Margineanu. Fiind in Flex :) a fost foarte flexat, a baut (si baietii la fel), a fumat pe scena, ceea ce mie nu mi se pare un gest de lipsa de respect fata de public, ci mai degraba creeaza o relatie de intimintate, de apropiere intre artisti si public.

A glumit cu trupa, mai ales pe seama celui cu vioara, i-a lasat sa „isi faca de cap”, sa aiba fiecare momentul lui. Imi pare rau ca nu am reusit sa incarc filmuletele de vineri seara sa vedeti atmosfera extraordinara care a fost acolo, lumea dansand, cantand, etc. Baietii din trupa au coborat in multime, au dansat cu oamenii, au cantat, au glumit.

A fost foarte fain, abia astept sa mai merg la concertele lor.

Duminica, 14 Februarie, este o zi speciala, ziua lui Diana, zi frumoasa ca ea.  Sa trecem peste faptul ca de ziua ei a plouat, a nins, a plouat si a nins in acelasi timp, apoi a inghetat. Am inceput sa o sarbatorim de sambata dupa-amiaza, ca sa stim o treaba…nu cumva sa ne prinda miezul noptii separat :)) Fara sa stim, am mai sarbatorit odata si revelionul impreuna, pentru ca se spune ca am trecut in anul chinezesc al Tigrului, an bun, in care ai noroc, bani etc – asa ca am decis sa cred in predictiile chinezesti :)

Despre Diana…nu exista cuvinte care sa contina atata viata cata contine femeia asta. Vesela, binespusa, jemanfishista cum ar zice englezu’. Prima data cand am cunoscut-o, eram la un meci Romania Franta. Diana si-a facut debutul, incurajand echipa nationala in stil caracteristic: „Haida-ti pizdelor, vi’s moarte, ce dreaq?”. Antologice sunt si fazele din Polonia, dialogul ei cu soferii de bus din Zakopane sau momentele in care ii spunea prietenului nostru Blana, pe numele sau real Mihai Ursu: „Du-te la vanzatorii de banuri si spune-le: My name is Bear Michael, and i want my skin back”. Diana detine o „carte neagra” a blestemelor, in care NU vrei sa ajungi. Daca jucam carti si iti face o cruce in dreptul numelui, poti sa stii ca ori pierzi ori de la punctul respectiv scorul nu mai avanseaza pentru tine. Fazele pot fi enumerate pana la infinit.

Nu prea am poze cu ea singura, dar iata-ne, doua dive in viata, intr-o poza de la revelion.

LA MULTI ANI DIANA!!!!!