Nu ma intrebati de ce, dar mie imi place de baiatul asta. Am citit un interviu cu Will Self, in Dilemateca, anul asta pe la inceput, candva. Si mi-a placut de atunci. Am vazut si cateva recenzii pe blogul lui Raul, si din nou am stiut ca imi place. Dar nu am reusit sa citesc ceva de el pana in concediu. Tot pe plaja, ca ce altceva sa faci acolo? (Intrebarea era retorica, si pentru Dica only:P).
Asa ca, Asadar, cu Cucul si Pupaza in mana – cu cartea, adica – (ce-mi plac manevrele astea pe muchia cacofoniei:P), la umbra cusculiei salvamarului, fac cunostinta cu mintea lui Will Self. Sclipitoare minte! Nu stiu daca isi alege subiectele special cu scopul de a soca, dar daca o face, cine il poate condamna? Trecand peste subiectele mai mult decat originale, peste folosirea celor mai bine vandute „articole” din ziua de azi: sexul si violenta, Will este un scriitor bun. Reuseste sa isi construiasca corect, coerent, fara scapari, fara ezitari, atat „noveleta” cat si „farsa”. Pe langa „corectitudinea” scriiturii, personajele sunt perfect conturate, o simti pe Carol cea stearsa si fara personalitate transformandu-se in femeia cu penis – la propriu: puternica, dezlantuita, chiar violenta. La fel si Bull: din barbatul tipic, bautor de bere, amator de sport, in urma aparitiei unui vagin in spatele genunchiului si a aventurii cu doctorul sau, devine: sedus, victima si …insarcinat.
Will te conduce, cu abilitate si profunda cunoastere a psihologiei umane, prin etapele transformarilor personajelor sale, pas cu pas, nimic nu iti pare nefiresc sau fortat. Cu acelasi talent isi construieste decorurile, interiorul casei lui Carol sau biroul lui Bull ramanand in memorie ca si cum le-ai fi vazut in realitate.
Cum am spus, imi place de baiatul asta, o sa mai citesc carti de el, si singura:)
Alina Sighete 